35,104 matches
-
Roma, de filozofia lui Hegel și, imediat după ce am terminat teza de doctorat în teologie despre Karl Barth, am început la Sorbona teza de doctorat în filozofie despre cristologia lui Hegel ce culminează cu "Vinerea sfântă speculativă". Hegel descoperise dialectica, progresul prin intermediul perspectivelor contrarii afirmație (thesis), negație (antithesis) și reconciliere (sinthesis) -, ritm valabil nu doar pentru gândire, ci aplicabil întregului proces natural, istoric al Absolutului, dar chiar și al lui Dumnezeu însuși. Aveam impresia că în acest fel, putea fi rezolvată
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
controversat), și al treilea volum de memorii, pe care am început deja să le scriu? Am unele îndoieli, însă iau viața așa cum vine. Ars moriendi Totul a fost diferit de cum gândeam. La fel ca mulți din contemporanii mei, datorită importantelor progrese ale igienei și medicinei, mi-a fost dată posibilitatea să trăiesc mai mult decât cei ce m-au precedat. Am pornit deja pe strada celui de-al nouălea deceniu. Pentru cât timp încă? Cu cât îmbătrânesc, cu atât mai mult
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
anului 642 de după Ford, în care producția și consumul de masă au luat locul lui Dumnezeu și religiei. Nu făceam parte din grupul acelor persoane care, în Europa Occidentală sau în America Latină, au aderat fără o atitudine critică la ideologia progresului prin revoluția susținută de socialism. Valul revoluției pacifiste din 1989 din Europa de Est și prăbușirea sistemului socialismului real i-au lăsat literalmente fără cuvinte pe simpatizanții acestuia. Situația mizerabilă economică, socială, politică și culturală a statelor blocului oriental determinase masele la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
multe discursuri funebre. "Dezvrăjirea lumii" (Max Weber) nu s-a realizat și este evidentă o "întoarcere la religios", religios care în realitate nu a fost niciodată complet eliminat. Totuși, nu voiam să fiu nici dintre cei ce credeau în ideologia progresului ca evoluție tehnologică a capitalismului. Chiar și eșecul credinței în știință este evident: bomba atomică, gazele toxice, eugenetica sunt și ele produse ale științei. Mai mult, incontestabilul progres tehnologic a împins umanitatea să se confrunte cu grave prăbușiri ecologice, economice
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Totuși, nu voiam să fiu nici dintre cei ce credeau în ideologia progresului ca evoluție tehnologică a capitalismului. Chiar și eșecul credinței în știință este evident: bomba atomică, gazele toxice, eugenetica sunt și ele produse ale științei. Mai mult, incontestabilul progres tehnologic a împins umanitatea să se confrunte cu grave prăbușiri ecologice, economice și sociale ce au condus la o criză economică, în fața căreia susținătorii unei Realpolitik, dar și marii protagoniști ai lumii economice și financiare în continuare nu știu ce este de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a doua epocă modernă", așa cum gândesc cei ce nu vor să admită schimbarea epocală a paradigmei ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial, ci suntem proiectați într-o postmodernitate care pune accentul pe concepte complet diferite de rațiune, progres, națiune și în care, la rândul lor, religiile au încă importanță pentru oamenii de pretutindeni. În orice caz contra-utopiile obscure, restaurațiile ecleziastice și imaginile îngrijorătoare ale unui viitor condiționat de religie nu ne încântă. Se cere o viziune constructivă a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
arteziană (conform planurilor arhitectului Ioan Trăjănescu), se ridicau la un cost foarte mare. Prin urmare, în Flacăra Sacră, la 1939, se publica un apel adresat tuturor membrilor societății, dar și simpatizanților cremațiunii neînregimentați în societatea Cenușa, precum și acelora "care doresc progresul, civilizația și pietatea"109, de a contribui financiar la realizarea acestui proiect. Suma totală implicată ar fi fost de cinci milioane de lei, pe când societatea Cenușa dispunea la acel moment doar de 1,1 milioane de lei. Se solicita astfel
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
raportată la spiritul ce caracteriza Biserica Creștină, cât și cel propriu acelor vremuri. Semnificativ este faptul că arhimandritul se referea la Biserica Creștină în general și nu menționa deloc confesiunea ortodoxă. El critica Biserica, ca fiind o stavilă în cazul progresului, în ciuda faptului că creștinismul era "cea mai ideală și perfectă religie în principii"132. Spiritul "excesiv conservator", mai ales al conducătorilor bisericii, determina o atare situație, care în aparență nu-i părea una complet greșită, atâta timp cât se manifesta dogmatic și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cremațiunea, "ce nu atinge întru nimic dogmele și canoanele bisericii creștine, ci numai o singulară obișnuință"134. O asemenea atitudine nu exprima astfel doar dispreț. Șerboianu încadra o asemenea realitate într-un șir lung de reacții greșite ale Bisericii, opuse progresului, cum au fost utilizarea narcoticelor pentru gravide, introducerea curentului electric în biserici, utilizarea instrumentelor muzicale laice la diverse servicii religioase etc. În această ordine de idei, el admitea deschis că reprezentanții bisericii puteau comite erori, care dacă persistă se transformă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe baza Noului Testament, cum că Iisus Hristos s-ar fi ridicat împotriva tradițiilor greșite (exemplifica prin Evanghelia după Matei). Invocarea tradiției drept argument îi părea un non-sens atâta timp când aceasta se opunea bunului simț, legilor Divinității și ale Progresului. Or, din nou, Șerboianu își expunea limpede, în economia discursului său, opțiunea cremaționistă, ca nefiind anti religioasă, ci una anti clericală: "Noi nu luptăm pentru înlăturarea înhumării, căci ar fi o nebunie, dar și o imposibilitate materială, ci voim să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Singura luptă pe care o duc purtătorii de facle ai cremațiunii este de lumina poporul să nu confunde incinerarea cu multele superstiții practicate de el, din timpuri imemoriale, ci să o socotească în primul rând ca pe un element de progres și binefacere, iar în al doilea să-și aducă necontenit aminte adevărul istoric și filosofic că: generații noi se nasc peste generații putrede; moartea alimentează viața; societățile și instituțiile ei -asemenea planetelor cresc peste sfărămăturile de ruine și prin mijlocul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ce face parte integrantă din "Cultul morților" și aparține îngropării. (Flacăra Sacră, II, 11, 1935, p. 3) Cremațiunea și religia creștină. "Focul" după Sf. Scriptură (VIII) Element creator de energie, purificator absolut și putere magică, din care a rezultat tot progresul și civilizația omenirii de astăzi, focul, dintru început, a fost considerat ca ceva divin, ba încă adese ori confundat însăși cu divinitatea. I s-au ridicat, în onoare, temple și altare; genunchii omenirii s-au plecat întru adorație; nicio ființă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
venerație, ajungând prin a fi stăpânită de însăși aceasta născocire. Chiar dacă născocirile sunt bizare, vulgare sau amorale, ele capătă putere de lege prin voința colectivă a mulțimii și pot dăinui secole întregi, în ciuda tuturor oamenilor de știință și a oricărui progres. Este locul binevenit, ca să amintesc aici o poveste, găsită într-una din interesantele cărți ale scriitorului francez Louis Jacolitt, în ceea ce privește obiceiul și tradiția. "Zice-se spune el că Împăratul Cristna, care stăpânea India, era un om înțelept și se-nconjura
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
opune tradiția!" Or, după spusele Mântuitorului reiese că dacă o // datină transmisă din tată în fiu, este buna s-o ții și pe aceasta, dar să nu lași pe aceia pe care ți-o impune bunul simț, Legea divină sau progresul societății în care trăiești. Noi nu luptăm pentru înlăturarea înhumării, căci ar fi o nebunie, dar și o imposibilitate materială, ci voim să se știe numai că înaintea înhumării a existat cremațiunea; că amândouă au mers paralel în decursul veacurilor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
din Legea veche, cât și pe cele din Legea nouă, date de Mântuitorul. Tradiționalismul a fost este și va fi întotdeauna cel mai feroce adversar al marilor idei, care fac fală omenirii și o îndrumează pe calea civilizației și a progresului. Istoria fiecărei invențiuni este plină de relatări dureroase și de multe ori bizare și în toate cazurile aproape biserica, prin reprezentanții și credincioșii săi fanatici, a fost de partea celor ignoranți, amețindu-le capetele cu citate din Sf. Scriptură rău
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de lungă viață ar avea ca să știe și să se ocupe cu toate problemele și enigmele, pe care le reprezintă viața. În societatea de astăzi "repartiția muncii fizice și intelectuale" joacă rolul principal și grație acestei "repartiții" se dorește tot progresul și civilizația. Ca atare, eu simplu muncitor manual, profesor, ofițer etc. nu sunt ținut să cunosc desăvârșit toate problemele sociale și nici pe cele sufletești, acestea fiind de competența altor confrați. Este însă un mare păcat, ca cei care sunt
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Singura luptă pe care o duc purtătorii de facle ai cremațiunii, este de lumina poporul să nu confunde incinerarea cu multele superstiții practicate de el, din timpuri imemoriale, ci să o socotească în primul rând ca pe un element de progres și binefacere, iar în al doilea să-și aducă necontenit aminte adevărul istoric și filosofic că: generații noi se nasc peste generații putrede; moartea alimentează viața; societățile și instituțiile ei -asemenea planetelor cresc peste sfărămăturile de ruine și prin mijlocul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
posibilitatea de a trăi fiecare zi. Criza culturii, care a devenit imposibil de ascuns în zilele noastre, a făcut obiectul unor analize mai mult sau mai puțin suspecte. "Explicația" acceptată de majoritatea este următoarea: odată cu știința modernă, cunoașterea a făcut progrese uriașe; în acest scop, ea a trebuit să se fragmenteze într-o puzderie de cercetări, care își are fiecare propriile metodologii, propriile aparate conceptuale, propriile obiecte. Din acest moment este imposibil ca cineva să le poată stăpâni pe toate, sau
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ele un concept tot mai adecvat, dar tot mai susceptibil a fi revizuit. Astfel, nu vom ști niciodată exact ce este această viață pe care o studiază biologii poate doar la punctul terminus ideal, și ca atare niciodată atins, al progresului științific. Dar dacă astăzi nu avem încă decât o noțiune imperfectă despre ceea ce este viața biologică, să remarcăm că omenirea a trăit totuși vreme de milenii fără a avea nici cea mai vagă idee despre aceasta, fără a avea habar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
adevărul științei, și cu atât mai puțin intenționa să facă critica sa. Dimpotrivă, discursul său constă în a legitima știința, mai precis foarte recenta știință matematică a naturii pe care o descoperă cu încântare în fața sa și ale cărei extraordinare progrese le observă. Geniul lui Descartes însă stă în faptul de a fi presimțit că această cunoaștere nu-și este suficientă sieși, că ea presupune o alta, de un alt fel. Îndoiala care, în prima Meditație, afectează orice formă de cunoaștere
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
asemenea unor mădulare dislocate, fragmentele mărturisirilor, bunelor vestiri și botezurilor nu sunt provizorii: este starea definitivă a locurilor care ni se înfățișează sub aparența consternantă a acestei semnificații sfărâmate, a acestei unități plastice făcute fâșii, pulverizate. Ce se petrece? În virtutea progresului său teoretic nedefinit, știința oferă astăzi posibilitatea, grație diverselor metode comparative, de a data un material în mod riguros și, prin urmare, de a discerne într-o operă restaurată ceea ce este original și ceea ce nu este. Aceste plăcuțe nu aparțin
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de aceasta, trecut sub tăcere, uitat? Nimic altceva decât ființa însăși a senzației, realitatea sa proprie. Potrivit științei, ființa senzației, cea a culorii și a sunetului sunt mișcări materiale a căror determinare și, în final, cunoaștere fac corp comun cu progresele acestei științe pe care o numim fizică și se confundă cu ele. Cu astfel de "mișcări", precum și cu "particulele" care le sunt atașate, ființa-reală a senzației nu are, tocmai, nimic de-a face: acesta se simte pe sine, se încearcă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
numeroase, elaborate și puternice iar cine spune mijloace spune scopuri, face referire la interesele superioare care sunt cele ale omenirii și care vor afla în sfârșit, în utilizarea tuturor posibilităților noi oferite de știință, prilejul de a se realiza. Poate "progresul" să desemneze altceva decât această realizare progresivă, înlesnită de știință, a scopurilor supreme ale omenirii, scopuri identice cu ea și constitutive ale esenței sale? Din nefericire, știința și de asemenea tehnica generată de ea nu știu nimic cu exactitate despre
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
existente, rezultând din întrepătrunderea lor și din relaționările lor, susceptibilă a fi concepută și realizată pornind de la ele și de la posibilitățile pe care le comportă ele, va fi astfel cu certitudine, printr-o mișcare invincibilă. Această mișcare este ceea ce numim progres. Noțiunea de progres a ajuns astfel să desemneze în mod exclusiv progresul tehnic. Ideea unui progres estetic, intelectual, spiritual sau moral, prezent în viața individului și constând în autodezvoltarea și auto-sporirea multiplelor potențialități fenomenologice ale acestei vieți, în cultura sa
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
întrepătrunderea lor și din relaționările lor, susceptibilă a fi concepută și realizată pornind de la ele și de la posibilitățile pe care le comportă ele, va fi astfel cu certitudine, printr-o mișcare invincibilă. Această mișcare este ceea ce numim progres. Noțiunea de progres a ajuns astfel să desemneze în mod exclusiv progresul tehnic. Ideea unui progres estetic, intelectual, spiritual sau moral, prezent în viața individului și constând în autodezvoltarea și auto-sporirea multiplelor potențialități fenomenologice ale acestei vieți, în cultura sa, nu mai are
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]