106,097 matches
-
constituit. Art. 396 Amânarea pronunțării (1 În cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de Îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile. Art. 397 Soluționarea cauzei (1 Instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel. (2 Dacă cererea are ca obiect pretenții privitoare la obligația de Întreținere, alocația pentru copii, chirie, arendă, plata
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
scrisă. Art. 408 Renunțarea În prima instanță (1 Reclamantul poate, În tot cursul procesului, să renunțe la Însuși dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului. (2 În caz de renunțare la dreptul pretins, instanța pronunță o hotărâre prin care va respinge cererea În fond, dispunând și asupra cheltuielilor de judecată. (3 Renunțarea se poate face atât verbal În ședință, consemnându-se În Încheiere, cât și prin Înscris autentic. Suspendarea procesului Art. 411 Suspendarea voluntară (1
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
la școala din satul vecin. Era blândă și bună la suflet ca pâinea. Copiii o iubeau mult și se adunau în jurul ei ca albinele la flori. Colegii de muncă o numeau „călugărița”. Ea nu știa, de față cu ea nu pronunța nimeni acest cuvânt. Știa, însă, că toți râdeau de ea și de convingerile ei religioase, dar acest lucru nu o făcea să sufere. Odată, în timpul recreației, una dintre colege, care era profesoară de istorie, îi povestea Anei visul pe care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zi, ci săptămâna întreagă. De atunci, nu mai zic niciodată că sunt sărbători mari și mici. Toate sărbătorile sunt la fel, toate trebuie respectate. De nu putem, este de ajuns să ne cerem iertare de la Dumnezeu, numai să nu ne pronunțăm împotrivă”. Acum, tot mai mult se pierde din acele frumoase tradiții. Copiii noștri nu știu multe, eu le povestesc și mă stărui să păstrez aprinsă candela pe care părinții noștri ne-au transmis-o aprinsă. Vreau ca și ei s-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
comunitățile sărace?tc " Cine trăiește în comunitățile sărace?" Romii care trăiesc în comunitățile sărace au un stoc educațional scăzut, o rată/experiență scăzută a migrației în străinătate, o valoare medie mai ridicată a dimensiunii gospodăriei și o orientare/înclinație mai pronunțată spre a vorbi curent limba romanes (tabelul 17). Desigur, relațiile dintre caracteristicile menționate și sărăcia comunitară sunt multiple, de sensuri diferite. În esență regăsim în acest caz regularitatea generală a educației scăzute ca rădăcină a sărăciei. În al doilea rând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
căutare luni și luni, ai să plângi tot timpul...? - Alex, Alex, cum de ni s-a putut întâmpla tocmai nouă această nenorocire, cum? - Nu sunt în stare să-ți dau răspuns la întrebarea ta. Pentru mine e suficient, să-i pronunț numele acelei nenorocite, și cu asta am spus totul. - Olga, Olga, prietena mea cea mai bună, pentru care eram în stare... Se subînțelegea că se dăruise fără rezerve unei prietenii nemeritate, care acum, deși se spulberase, devenise mai mult decât
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
șatra noastră: și Zina, și Mara și Coța. - Trebuie să te oprești la una, ca să ne putem număra galbenii trebuitori și după aceea să pornim la drum pețitorii. - Mai dragă decât toate mi-e... și făcu o pauză fără să pronunțe numele fetei pe care o îndrăgea ca pe un soare, și continuă... dar știu eu dacă o poți cumpăra, tată? Dacă ai tu atâția galbeni? - Tu spune numele fetei și apoi vom chibzui. Dacă n-om avea galbenii ce ni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Spune mereu că toată bogăția lui este Vișinel. Când e vorba ca băiatului să i se facă o bangi, adică, cum să vă spui, o nedreptate, devine cam zbanghiu și scoate repede șișul. Ina nu înțelesese cuvântul zbanghiu, dar când pronunță și cuvântul șiș, se dumiri că tatăl prezumtiv al lui Vișinel era un om primejdios. Lupta cu țiganii se asemăna cu un foc pe care se puneau noi vreascuri pentru ca flăcările să-i dogorească pe toți cei care se aflau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și limbajul, cereau o răbdătoare șlefuire, ce avea să se înfăptuiască cu timpul. Îl întrebă totuși pe Mihăiță: - Bunăoară!? - Intră încălțat cu pantofii plini de noroi, mănâncă repezit, ca să nu mai spun că nu-i înțeleg multe cuvinte, pentru că le pronunță în limba rromă. - Și ce ai dori tu să fac? - Să hotărăști, spuse el, pe fața sa apărând întunecimi, care din noi este copilul vostru! Ina, răscolită de reacția categorică a lui Mihăiță, pentru moment, rămase fără replică. Își reveni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fericit, Vișinel!? În ochii ei se deslușeau câteva lacrimi gata-gata de a-i deconspira emoția de care era cuprinsă. - Sunt, mamă, sunt foarte fericit! La auzul acestui cuvânt, cel mai scump și mai dulce de pe pământ, pe care Vișinel îl pronunțase acum cu o nuanță în care se aflau inflexiuni inedite, lacrimile agățate cu firele nevăzute ale unor dorințe de bine pentru fiul ei, niciodată apuse, se rostogoliră pe obrajii arși de acea clipă, o clipă fără egal. Vișinel se apropie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
era să-i ascund păpușile în locuri mai greu accesibile, cum erau stufoasele tufe de coacăze și păltinei din grădină, ea rugându-mă, de multe ori cu lacrimi în ochi: Nelu, dă-mi paputa, te ‘og dă-mi paputa! Nu pronunța pe atunci sunetele „ș” și „r”, de exemplu, la mere le zicea „maci”. Considerat a fi cauza tuturor relelor, ceea ce nu-mi convenea de multe ori, în semn de recunoștință o trăgeam sever de moț. Luatul în brațe de cei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
eu ce...). Înainte să scoată vreun sunet, s-a ridicat În picioare, a făcut o scurtă pauză, și, Îndreptându se din spate, a tras aer În piept și a rostit cu pleoapele strânse, pătruns până-n adâncul ființei: meelaancoliiieeeee. L-a pronunțat aproape cantabil, modulându-și vocea Într-un fel nemaiauzit de mine, insistând asupra vocalelor, pe care le-a rotunjit cu măiestrie, făcând să se audă mult mai bine acel cuvânt, Întâlnit de atâtea ori, dar nebănuind vreodată că ar putea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un anumit ton, dar catifelată. Se Înălțase pe vârfuri devenind foarte solemn În atitudine, cu brațele Întinse dinainte, ca și cum ar fi creat În imaginar o cale nevăzută. Ei, cum Îl găsiți? E... divin, nu-i așa? Și, concentrându-se, Îl pronunță Încă o dată, de data aceasta și mai pătruns, cu ochii Închiși și cu nările desfăcute, ridicând ușor gâtul și insistând Îndelung pe fiecare sunet, ca o orgă vie, ca și cum ar fi vrut să-l “guste” la nesfârșit, să-i simtă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aflat sub hipnoză, vrăjit. Da, i-am răspuns după un timp, făcând eforturi să mă adun și să articulez, Îmi place! Cred că am fost cât se poate de formal, așa că am Întărit: este Într-adevăr un cuvânt bun de pronunțat! Un cuvânt minunat, m-am auzit spunând, și cuvădită intenție de a-i face pe plac celui de lângă mine. Câteva fete gălăgioase trecură pe lângă noi hlizindu-se una la alta, Împingându-se și vociferând ca niște gâsculițe certărețe. Acum am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îl prelungi atât de mult, Încât am crezut la un moment dat, privindu-l cum stătea În fața mea, cu mâinile ridicate deasupra capului și cu ochii Înălțați spre În sus, că el Însuși va lua forma literei pe care o pronunța. Și, pentru câteva clipe, am avut impresia că pantofii săi albi, din pânză de iută, s-au desprins de pe piatra cubică, levitând În mod miraculos deasupra aleii, abia sesizabil. Am rămas mut de uimire, fără a schița niciun gest ori
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să rămână impresionat de ceea ce vedea și auzea. Acum am ajuns la litera m, spuse dintr-o dată, aranjânduși cu stângăcie pălăria de paie peste pletele ciufulite. Eu Încerc să păstrez o anumită ordine În căutarea și descoperirea cuvintelor bune de pronunțat... Îmi pare rău că nu pot să vă rostesc și cuvinte de dinainte de m căci nu mă ntorc niciodată până nu ajung la sfârșit... Trebuie să străbat calea În Întregime, altfel nu se leagă nimic. Așa că, și o spun cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu mă ntorc niciodată până nu ajung la sfârșit... Trebuie să străbat calea În Întregime, altfel nu se leagă nimic. Așa că, și o spun cu părere de rău, ați pierdut ocazia să ascultați multe cuvinte, foarte multe cuvinte bune de pronunțat... Dar un dicționar?... nu v-ar ajuta mai mult În căutarea dumneavoastră? Nu, spuse, ridicându-și arătătorul slăbănog, nu e nevoie de dicționar. M-am folosit de unul odată, dar am renunțat În cele din urmă... M-a cam Încurcat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ajuta mai mult În căutarea dumneavoastră? Nu, spuse, ridicându-și arătătorul slăbănog, nu e nevoie de dicționar. M-am folosit de unul odată, dar am renunțat În cele din urmă... M-a cam Încurcat. Și-apoi, experiența mea de viață (pronunță accentuat aceste două cuvinte) Îmi este de ajuns. Ea toată formează un dicționar bogat, care, consider eu, mă mulțumește. Un cuplu de Îndrăgostiți trecu prin dreptul nostru cu pas grăbit, ținându-se de mână cu degetele Împletite. Apoi, un bătrân
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu lama tăioasă, de care m-am agățat ca să-mi sprijin verticalitatea gândirii. O rană adâncă mi se adăpostește acum În palmă. Îmi vine să râd. Râd. Râd cu toată ființa. Un râs copilăresc la Început, care capătă tot mai pronunțat accente stridente. Un râs care-mi transformă Întreg trupul În lungi convulsii spasmodice. Aerul devine purpuriu. Îmi străbate memoria o vulpe uriașă, cu coada enormă, roșcată, care mă izbește sufocant peste față. Râsul meu crește. Timpanele Îmi sunt umflate. Aproape
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
auzeau vrăbiile ciondănindu-se sub fereastră și zburătăcirea lor șturlubatică. Trebuia să refuz. Se impunea să refuz. Nu era cazul În situația mea, la statutul meu, la... Bine, am zis, dar nu pentru foarte mult timp (m-am auzit, Îngrozit, pronunțând dintr-o dată)! Nu vreau să am probleme de nicio natură, de niciun fel, cu absolut nimeni. Și nu e nevoie să... A dispărut veselă pe ușa de la intrare, fără să mai spună ceva, fără să salute. Eram uimit, derutat, de parcă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
acesta). Dar de spioni ce știi? - mă Întrebă dintr-o dată, cu o curiozitate vădită În glas. Sau, de fapt, voiam să te Întreb de spioance. Chiar erau atâta de frumoase pe cât ne spunea nouă la istorie?... Noi am avut spioance? (pronunțase ultimul cuvânt foarte răspicat, ca și cum s-ar fi temut să nu-l Înțeleg). Păi, au fost câteva românce spioane. Chiar faimoase (eram bucuros că-i pot răspunde, că stăpâneam oarecum subiectul). Cred că cea mai cea dintre ele a fost
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
îmbrățișă pe mama ei și, fără să mai scoată un cuvânt, o zbughi pe ușă afară. Amândoi părinții rămaseră siderați, le pierise glasul, nu-și puteau explica unde pornise fata lor în goana aceea nebună. Bănuiau ceva, dar nu se pronunțară. În acele clipe, trăiau și ei bucuria exuberantă a fiicei lor. Ina o ținu tot într-o fugă până la casa Olgăi. Pe drum rememoră fragmente dintr-o discuție avută cu tatăl ei: Profesia pe care vrei s-o îmbrățișezi e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
știut până la douăzeci de ani decât drumul de acasă până la școală și de la școală până acasă, e pândită adesea de atâtea capcane!... Dacă ar fi fost mai versată, ar fi intuit că Marcel are stofă de Don Juan, ca să se pronunțe elegant, deși în minte îi umblau cuvinte grave escroc, bandit, om de nimic. Ceea ce îi spusese ei, toate declarațiile acelea pline de dulceață erau probabil ca o înregistrare pe o bandă magnetică, puse într-un aparat și, cu o simplă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
drag? - Prin multe... Dacă ții neapărat îți pot servi câteva argumente: escapadele tale de noapte, cercurile rău famate pe care le frecventezi și numele de Tony, ce-ți spune acest nume? Ea încercă o ieșire, dar cum nu găsi, îi pronunță numele cu înduioșare: - Alex! - Și peste acestea toate iată a venit și gestul tău din seara aceasta prin care ai pus capac bunului nume de care se cere să se bucure o domnișoară. Olga rămase fără replică. Reuși totuși să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Alex, sigur pe sine, știind că nimeni nu are dreptul de a-l supune unui rechizitoriu, și mai ales în public, răspunse impasibil: - În afară de Ina n-am promis nici unei domnișoare că o voi conduce la altar. Când Olga îl auzi pronunțând numele Inei cu atâta dezinvoltură, ochii ei dobândiră culorile nopții. Chiar Alex îi apăru într-o ceață din care cu greu îi putea desluși chipul. Răscolită de acest neașteptat moment, Olga abia putu să mai adauge: - Să aveți casă de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]