2,509 matches
-
am fost nevoită să stau câteva zeci de minute bune. Lângă mine se afla un grătar de canalizare de sub care ventilatoarele fac curent, ridicând fustele femeilor, atunci când ele erau largi. Toată lumea, absolut toată lumea, persoane cu aer de hipioți, parizieni ori provinciali, funcționari, diplomați, pensionari, elevi de liceu, soldați și bone, rosteau râzând "Marilyn Monroe", în momentul când vedeau sau erau în persoană victima buclucașului fenomen. O complicitate, transculturală, transsocială, reunise vârste, meserii, condiții sociale diferite, solidarizând oameni și făcându-i să
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
ci într-un amărât de oraș tembel precum al nostru, care-ți seca în trei ani orice virtute creatoare, așa încât ieșind înmărmurită din sală, n-am găsit decât o explicație pentru rezistența lui Oleg Danovski la insidioasa lucrare a morții provinciale. Pe care am și exprimat-o, prompt, însoțitorilor mei: "Ăsta e Dracu". Deseori îi citisem apoi, reluată de presă până la sațietate, cum se întâmplă, declarația " Mandarinul sunt eu", auzisem apoi că la un festival Bartok, montarea lui, printre atâtea montări
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
manifestă obișnuitul lor dispreț față de foști provinciali adoptați de București și bucureștenizați. Nu există, din punctul acesta de vedere, vreun vizibil complex al bastardului, care să fie pus pe tapet. Faptul este cu atât mai ciudat cu cât respectivii foști provinciali nu renunță neapărat la aerul lor pitoresc non-bucureștean, ci în anumite cazuri chiar îl cultivă cu obstinație. Nesimțirii native a scriitorului bucureștean îi corespunde astfel lingușeala scriitorului provincial - dar nici una, nici cealaltă nu intră în coliziune cu felul de a
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
pe tapet. Faptul este cu atât mai ciudat cu cât respectivii foști provinciali nu renunță neapărat la aerul lor pitoresc non-bucureștean, ci în anumite cazuri chiar îl cultivă cu obstinație. Nesimțirii native a scriitorului bucureștean îi corespunde astfel lingușeala scriitorului provincial - dar nici una, nici cealaltă nu intră în coliziune cu felul de a fi al provincialului bucureștenizat. Doar cel din urmă este acceptat de ambele părți, întru totul, pentru că este o punte. Din fericire, există destule excepții care nu intră nici
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
al provincialului bucureștenizat. Doar cel din urmă este acceptat de ambele părți, întru totul, pentru că este o punte. Din fericire, există destule excepții care nu intră nici în categoria scriitorului bucureștean disprețuitor (ori chiar grobian), nici în aceea a scriitorului provincial lingușitor, pisălog și vasal. *** În perioada dintre alegerile parlamentare și cele prezidențiale din 2004, studenții mei (de la Jurnalism și Litere) mi-au precizat destul de ritos că, în cazul în care nu va fi ales un președinte democratic, au de gând
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
mai probabil, subiectele celor două filme au determinat această împărțire. Astfel, primul are ca temă discuțiile lui Jderescu, patronul unui post de televiziune local, cu doi invitați, pe tema revoluției din Vaslui, fiind o comedie savuroasă, cu un puternic accent provincial, în timp ce al doilea ia în discuție, într-un registru tragicomic, aceeași temă a provincialității, dar privită din perspectiva unui polițist, simbol al autorităților, care e populat de sentimente de incertitudine și are crize de conștiință. Dar, pentru a afla traseul
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
îi oblige pe români să își revadă trecutul și să-l reevalueze, mai ales din perspectiva dreptei interbelice și a comunismului. Norman Manea a apreciat eforturile Institutului Cultural Român din ultimii ani de a încerca să „rezolve o obsesie destul de provincială, dar persistentă a scriitorului român de a fi apreciat, dacă se poate chiar de a lua un premiu Nobel. Iar cu cât vor fi acordate mai multe premii Nobel României, cu atât mai bine!“. Scriitorul a atras însă atenția că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
existe, la fel cum va continua și epidemia crescută de drogați care folosesc injecții, o problemă legată direct de schimbările pe care țara le-a suferit după sfârșitul socialismului. Tratamentul bolnavilor mentali este, de asemenea, ofensatoriu, iar condițiile din azilurile provinciale sunt adesea parcă desprinse dintr-un roman al lui Charles Dickens. 8. Ce efecte a avut procesul de integrare în UE asupra României și a Europei de Est? Varietatea efectelor extinderii este impresionantă și, cu câteva excepții, în general pozitivă
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
teritoriale tradiționale în care societățile locale își organizaseră evoluția. Aceste trei fenomene, care neteziseră și uniformizaseră profund spațiul geografic, constituie subiectele principale ale reflecțiilor mele. Cum anume decolectivizările și reprivatizările vor distruge astenia spațială generală? Își vor regăsi marile orașe provinciale puterea lor de polarizare și se vor emancipa, în calitatea lor de reședințe administrative, de sub tutela capitalelor naționale? Cum se vor redefini raporturile sat-oraș? Cum își vor negocia structurile statului restructurarea teritorială în contextul regăsirii valorilor democrației și al renașterii
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
cu 1660, efectul concurenței cu relatările manuscrise și cu publica(iile olandeze, dar și cu suplimentele extraordinare ale lui Mercure, au condus la sc(derea prosperit((ii sale spre sfîrșitul secolului al XVII-lea. Tirajul său, incluz(nd și reeditările provinciale, trece de la 4500 în 1670 la 7500 în 1749, iar în 1788 scade la 6250 exemplare. Perioadele de război au stimulat puternic difuzarea sa: în toiul războiului american de independență, spre exemplu tirajul său atinge 12000 de exemplare. La finele
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
săi, însă concurența lui Paris-Soir și a marilor publicații regionale i-au redus lent tirajele după 1930. În 1939, el tipărea doar în jur de un milion de exemplare. În 1921, apoi în 1924 Le P.P. încearcă să lanseze ediții provinciale. Trebuie să renunțe la ele în fața rezistenței marilor publicații regionale. Participația pe care o are în presa de provincie din anii 1930 nu prezenta caracterul unei veritabile rețele de ziare. Le Petit Journal își continuă decadența: el trece în mîinile
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
factori și caracteristici ale dezvoltării sale au fost deja amintiți. Succesul marilor publicații regionale se datora creșterii numărului paginilor locale apărute în numeroase ediții, asigurînd o superioritate decisivă asupra ziarelor pariziene care nu puteau satisface această curiozitate normală a publicului provincial. Dacă nici un titlu nu a reușit să atingă încă poziții de monopol, comparabile cu cele ale ziarelor noastre actuale, totuși în marile orașe existau încă din 1939 nouă cotidiene, în cele mai multe cazuri foarte vechi, care depășeau un tiraj de 150
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
autorului, al Anei Blandiana sau al lui Daniel Cristea-Enache. Corina a venit la timp pentru berea de după, apoi ne-am învârtit prin standuri până la închidere, când ne-am dus la Ligia și Silviu. Lucrau la ridicarea propriei case, pe străduța provincială, aveau o cățelușă zburdalnică (Picățele) și o țestoasă sobră (Lia). Mă culcam pe unde apucam - o dată cu Lia, pe jos, altădată cu Silviu, care, dimineața, a întârziat la serviciu. „Așa pățește cine doarme cu mine“, le spuneam fetelor, la micul dejun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
de la înființare organizând, între 30 noiembrie și 10 decembrie, Festivalul Internațional de Teatru Interferențe. Cu piese bune și foarte bune, lansări de carte, expoziții, întâlniri cu trupele participante și o organizare impecabilă, Teatrul Maghiar a reușit performanța unui festival deloc provincial. Plasat sub semnul „unității spirituale prin diversitate culturală“ (așa cum are grijă să ne precizeze Adrian Iorgulescu în caietul programă, festivalul a oferit niște experiențe teatrale de-a dreptul interferente. Cea mai completă a fost în seara spectacolului Tartuffe, pus în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Aldea; Elena Bacaloglu (În luptă); Radu Baltag; Popovici-Bănățeanu, pictor al meșteșugarilor din Transilvania; Ion Bârseanul și povestirile sale vânătorești; jean bart, observator perspicace în notele din Jurnal de bord; I.A. Bassarabescu, născut în 1870, atent cu ironie la moravurile provinciale și burgheze (Nuvele, Norocul); Boteni, născut în 1881; Bujor, autorul frumoasei nuvele Mi-a cântat cucu-n față; Calistrat Hogaș, ingenios, descriptiv; Caragiale, mai cunoscut ca dramaturg, care a pus în nuvelele sale (O făclie de Paște) un realism atrăgător
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
prezinte în Bătrânii, Odată, Într-o noapte de mai tipuri populare foarte reliefate și se inspiră în chip fericit din Jules Renard în schițele din volumul Din lumea celor care nu cuvântă. Să-i mai adăugăm pe Gorovei, pictorul moravurilor provinciale, și pe Ion Gorun, poet care scrie romane (Robinson în țara românească), nuvele, traduce Faust, colaborează la Universul; transilvăneanul Grigorovitza, cu un stil clar și o privire limpede și D-na Constanța Hodoș, nuvelistă și autoare dramatică, P. Ispirescu, observator
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mulțumește doar cu atât. Vrea totul. Începe ciclul de „povești petersburgheze“, așa-numitul „serial fantastic“. Prima este povestirea Nos (Nasulă - și imaginează-ți că această povestire fantastică, de un curaj grotesc nebun, cu un umor straniu, este total opusă „povestirilor provinciale“ ale lui Gogol și e scrisă în 1835. Odată cu acest ciclu, la care se adaugă și una dintre cele mai bune povestiri ale lui, Mantaua, Gogol ne arată că știe nu numai să aleagă teme, să-l convingă pe Pușkin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
de familii. Ele îl interesează mai mult, sau în aceeași măsură, pe un telespectator din trei82. Însă publicul interesat este cu 10 ani mai bătrîn decît vîrsta medie a populației franceze (43 de ani) și este mai mult parizian decît provincial. Interesul este mai scăzut la tineri, la muncitori și la agricultori. Proximitatea politică a Partidului Comunist sau a Frontului Național este dublată de o evitare mai accentuată a acestor emisiuni. Consultările electorale lasă loc unor comportamente de informare care se
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Ilie ar putea fi înțeles drept un autentic campion al luptei contra pluralismului religios. Un fan al politicii corecte de pe coasta vest californiană l-ar cataloga pe sfântul creștin drept intolerant. Politica lui ar fi suspectă de prezența unor interese provinciale și de asumarea unor practici discriminatorii. Abilitatea tesviteanului de a-i umili pe profeții zeului Baal prin miracolul aprinderii focului sacrificial de pe Muntele Carmel ar fi suspectă de farsă sau iluzionism. Din punctul meu de vedere o asemenea interpretare este
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
pentru formarea organizațiilor județene în tot cuprinsul țării. La acestea se adaugă întruniri publice, congrese săptămânale, propaganda prin presă, atragerea, în unele cazuri, a unor organizații întregi din vechiul Partid Liberal și activitatea cercurilor de studii (cercul central și cercurile provinciale). Autorul articolului precizează că, până în luna octombrie, se formaseră 30 de organizații județene, iar în cursul lunii următoare aveau să se desfășoare congresele județene pentru alte 30 de județe 125. Apreciem că la 7 noiembrie 1930, când a avut loc
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
lui credincioasă, iar din pădurile din preajma frontului de la Mărășești nu-și amintea decât de întâlnirea întâmplătoare cu regele Ferdinand, pasionatul botanist, care culegea acolo feluri de buruieni, însoțit doar de un aghiotant. Aiudul era un orășel foarte mic și foarte provincial, a cărui viață socială se învârtea în jurul garnizoanei ce avea în frunte un general cu numele de Nicolau, om de treabă și de viață, însă cumpătat, destul de riguros ardelean (trecuse de tânăr în Regat, unde intrase în școala militară). Mică
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
atât de impropriu! - „decadent“ și ceea ce constituia fondul meu autentic. Când m-a cunoscut Blaga, scriam poezii suprarealiste ori inspirate de pictorii „decadenți“. Nu cunoșteam decât prea vag literatura suprarealistă (din acest punct de vedere, Clujul se arăta chiar foarte provincial) și mă înnebuneam de Hieronymus Bosch, de Brueghel: socotind aceasta de bun augur, el m-a îndemnat totuși să nu neglijez pe „clasici“, pe artiștii Renașterii, pe care, de fapt, i-am înțeles abia prin modernii care i-au transfigurat
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ale publicației. Spre deosebire de Gândirea, nu avea altă ideologie decât promovarea culturii române moderne, cu precădere ardelenești, deși condeie de frunte din alte regiuni se adunau de asemeni în paginile ei. Poate că mie mi s-o fi părut până atunci provincială, de nu râvnisem să mă număr printre colaboratori. N-a mai fost însă timp să-l cunosc bine pe acest om mult mai cult și mai fin decât lasă să se întrevadă scrisul său critic, oricât de remarcabil prin puterea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
edificării unui oraș grandios și uman, inspirat de saint-simonism și de ceea ce reținuse împăratul în urma sejurului său în Anglia. Inaugurând bulevardul Sébastopol, pe 5 aprilie 1858, împăratul ținea să amintească: "Corpul legislativ [...] lăsând la o parte orice sentiment de egoism provincial a înțeles că o țară precum Franța trebuie să aibă o capitală demnă de ea. [...] Vedem astfel că în fiecare an se deschid mari artere, cartierele populate sunt salubrizate, chiriile tind să scadă datorită abundenței construcțiilor, clasa muncitoare se îmbogățește
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sau Destrămarea imperiului peruvian ă1777), rechizitoriu împotriva sclaviei; colaborează la Enciclopedie cu articole privind literatura. Se impune posterității mai ales prin Amintirile unui tată pentru a sluji instruirii copiilor săi, publicată postum ă1804), carte de memorii valoroasă pentru evocarea copilăriei provinciale, a saloanelor pariziene pe care le-a cunoscut îndeaproape, precum și pentru interesul istorico-documentar al ultimelor sale opt cărți consacrate Revoluției. METTERNICH-WINNEBURG, KLEMENS WENZEL NEPOMUK LOTHAR, prinț de ăKoblenz, 1773-Viena, 1859). Om de stat austriac. Ambasador la Paris între 1806 și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]