1,943 matches
-
de a face mai multe lucruri în același timp (e-mail, Face book, Twitter, filmulețul de pe YouTube și raportul pe care te chinui de două zile să-l termini) pare să ne facă mai productivi, dar, de fapt, dăunează eficienței și psihicului, după cum o arată studiile.54 Încălcarea dreptului la intimitate și expunerea datelor personale Faptul că ne punem viața pe Internet ne expune și ne poate face mai vulnerabili. Datele noastre personale pot încăpea pe mâinile corporațiilor și chiar ale criminalilor
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
cele în ea însemnate“. Cum Straja dragonilor a rămas doar în stadiul incipient, de la copilărie până la sfârșitul adolescenței, ea devine, postum, o Bildungsautobiographie, o autobiografie a formării sale spirituale, de la revelarea primelor produse ale inconștientului, văzut ca prag originar al psihicului său, până la cristalizarea unei conștiințe proprii prin cunoașterea de sine. În Straja dragonilor, punctul de plecare este abisal, fiind dezgropat ultimul strat al biografiei din perspectiva prezentă, inocent-conștientă, a evocării. Autenticitatea fermecătoare și profundă totodată a Autobiografiei provine din „colaborarea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
dar și substitut al lui). Cea de a doua amintire din debutul Strajei dragonilor, care nici nu este cu adevărat o amintire, e însă extrem de revelatoare în privința elementului feminin al psihologiei lui I. Negoițescu, a accentuatei prezențe a animei în psihicul său. În mod paradoxal, el își amintește de cineva pe care nu l-a cunoscut; în memorie îi persistă, în chip inexplicabil, figura unei mătuși - „frumoasa Claudia, gingașă, feciorelnică și nelumească făptură“ - dispărute din lumea aceasta cu mult înainte ca
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
observă C. G. Jung, de altfel atât de bine cunoscut de scriitor - „anima apare deopotrivă sub trăsăturile fetei și ale mamei“. Ființa „galactică“, persistentă în mintea lui I. Negoițescu, constituie, de fapt, „purtătorul feminin“ al proiecției empirice a animei din psihicul său. (Cum se poate vedea acum cu limpezime, făptura aceasta galactică e și sursa inconștientă a cărei proiecție multiplicată umple spațiul Poeziei lui Eminescu: făcută strict dintr-o materie „siderică“ și venită tot din „tărâmul palorilor veșnice“, ea reprezintă o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
o ființă rece, distantă și rigidă, ci comunicativă și prietenoasă, o soție și o mamă sensibilă și extrem de devotată.“ Reținerea afectivă a mamei îi dă copilului un sentiment dramatic de nesiguranță, care va persista apoi, în mod obscur, și în psihicul său deplin conturat, tânărul Negoițescu fiind torturat de „teribile îndoieli“ de sine. Or, știm din eseul lui Freud despre Poezie și adevăr că preferința maternă deschis arătată pentru micul Johann Wolfgang îi va insufla, de la început, lui Goethe „acel sentiment
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
natura contradicțiilor schimbării, ni se pare relevantă, prin puterea exemplului, experiența terapeuților. În foarte multe cazuri, la nivelul pacienților aflați în tratament, în locul maturizării își fac simțită prezența fenomenele de regresie, explicate prin puterea forțelor repetitive care acționează la nivelul psihicului uman, și care impun continuarea tratamentului. Pare a fi un recul, un moment de negare, de neacceptare a schimbării la acest nivel. Acesta este și motivul pentru care terapeuții consideră schimbarea un moment de dereglare a unei dezordini stabile, dar
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
revistă a celor mai evidente astfel de contraste. Primul dintre ele face apel la dimensiunea psihologică a schimbării și vizează raportul dintre schimbare și stabilitate/continuitate. Nu de puține ori am fost martorii sau subiecții acestui contrast, deoarece la nivelul psihicului coexistă dorința de evoluție și comportamentul rutinier, forțele motrice și frânele schimbării. Semnificațiile acestui paradox sunt mai profunde decât lasă să se înțeleagă la prima vedere. Nu trebuie neglijat faptul că, de obicei, schimbarea presupune nu doar modificarea regulilor, ci
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
obiect de studiu separat de context, de mediul din care face parte. Cu toate acestea nu putem să nu recunoaștem faptul că psihologia oferă suficiente premise pentru analiza raportului dintre individ și contextul social. Prin analiza detaliată a relației dintre psihicul uman și condițiile de mediu, a mecanismelor psihice de prelucrare primară a informațiilor (senzații, percepții, reprezentări) sau de prelucrare secundară (gândire, memorie, imaginație etc.), psihologia ipostaziază în fapt dinamica dezvoltării personalității. Acestea sunt doar câteva elemente care fac diferența între
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
timpului subiectul privilegiat al filosofilor, psihoterapeuților, antropologilor, psihosociologilor etc., unii fiind preocupați de identificarea trăsăturilor esențiale ce ar putea s-o impună ca principiu universal al existenței, alții încercând să-i pătrundă substanța din perspectiva analizei modului de funcționare a psihicului uman, unii au fost preocupați să găsească în modelele de dezvoltare socio-culturală a popoarelor argumentele schimbării, alții să explice procesele de dezvoltare socială și organizațională prin prisma elementelor acesteia. Indiferent la ce perspective ne-am opri, am înțelege că schimbarea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
ca ea să fie numită, exprimată în roman, deci înainte ca ea să se întâmple. James Joyce înlocuia textul coerent cu tatonările preverbale, cu testarea puterilor limbajului de a comunica fluxul gândirii. El căuta inexprimabilul. De la inexprimabilul verbal la cel psihic e numai un pas. Joyce desființează ideea de sfială (comportament convențional) pentru eroii lui. Conrad descoperă "oroarea" pe care niciun cuvânt nu o poate conține (Heart of Darkness). Eroii lui D.H. Lawrence trăiesc într-un infern al impulsurilor pshice și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
asociaționist al lui John Locke / 104 7. Empirismul lui David Hartley / 106 V. Psihologia Iluminismului secolul al XVIII-lea / 113 1. Asociaționismul preformist al lui Charles Bonnet / 114 2. Senzualismul mașinist al lui La Mettrie / 115 3. Condiția morală a psihicului la Jean Jacques Rousseau / 117 4. Explicarea vieții psihice prin monade Gothfried Wilhelm Leibniz / 118 5. Rescrierea domeniului subiectivității George Berkeley / 123 VI. Psihologia în atenția fiziologiei din secolul al XIX-lea / 125 1. Fiziologia nervoasă ia în considerare viața
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
al XIX-lea / 125 1. Fiziologia nervoasă ia în considerare viața psihică / 125 2. Concepția biopsihologică a lui Georgius Prochaska / 126 3. Anatomia funcțională a sistemului nervos Charles Bell și François Mangedie / 128 4. Marshall contrapune actului reflex pe cel psihic / 129 5. Teoria modalităților senzoriale / 131 6. Principiul "energiei specifice a stimulilor" Johanes Müller / 132 7. Principiul anatomic al "câmpului senzorial" Ernest Heinrich Weber / 134 8. De la Goethe la Purkinje în reflectarea vizuală / 135 9. Localizarea cerebrală a reflectării de la
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
teoriei reflexului Ernest Phlüger / 144 4. Contribuția lui Hermann von Helmholtz / 146 5. Studiul timpului de reacție / 151 VIII. Pasul decisiv necesar nașterii psihologiei / 155 1. O emulație spirituală favorabilă / 155 2. O psihologie contopită cu fiziologia Secenov / 158 3. Psihicul abordat experimental Wilhelm Wundt / 164 3.1. Wundt organizatorul primului laborator de psihologie / 165 3.2. Obiectul cunoașterii psihologice: experiența, conștiința, asociația, cauzalitatea / 168 3.3. Auspicii doctrinare voluntarismul / 171 4. Identitatea franceză a psihologiei Theodule Ribot / 172 IX. Nevoia
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
teologică, aceea a necesității cultivării credinței în Dumnezeu, în valorile umane, o încercare deosebită ținând cont de perioada anterioară, de peste o jumătate de veac, a dictaturii comuniste, care pretindea o aliniere la concepția materialistă și ateistă despre lume și despre psihic. Este un prim gest, poate mai neîndemânatic, de reconciliere cu teologia, în sensul necesității raportării valorilor psihologiei la un imperativ moral, de sorginte divină, în condițiile în care, nu de puține ori, aplicațiile psihologiei și ale altor domenii de cunoaștere
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în spatele metaforelor, miturilor și ritualurilor de diferite feluri. Interesant este însă cum, cu un aparat conceptual extrem de redus, cu un nivel doar panteist de formalizare a domeniului subiectivității, s-a putut totuși ajunge la formularea unor principii de funcționare a psihicului, a legilor de elaborare a asociațiilor, cu valabilitate deplină și în zilele noastre. Pentru majoritatea gânditorilor, sufletul era o parte a naturii, a cosmosului, unde putea fi identificat și de unde era extras pe urmă cu forța divină a minții. Acest
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a transcendenței peste generații a experienței sociale. Era vorba de o transcendență mediată prin idei, îngeri și arhangheli, care acționau asemenea unor forțe abstracte ale Atotputernicului. În acest fel, s-a conturat o nouă eră de înțelegere și explicare a psihicului, care va raporta dinamica fenomenală a vieții psihice la dogma credinței creștine. Sub aura acesteia au activat gânditorii și "grădinarii" epocilor medievale care au urmat. Acest tip de "grădinar" nu este încă un om de știință propriu-zis, dar aplicațiile lui
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a fost făcută în spiritul noului raționalism, prin care s-a realizat o completare ingenioasă a paradigmei de fundamentare a științei psihologiei. Descoperirea lui Pavlov a însemnat o poartă importantă deschisă spre lumea vieții sufletești, spre domeniul cunoașterii științifice a psihicului. Viața psihică a fost identificată la nivelul secrețiilor gastrice stomacale, fapt care a însemnat realizarea unei perspective noi de înțelegere și de explicare a substanței subiective a psihicului. Prin aceasta, substanța vieții psihice a devenit o lume comparabilă cu substanța
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
poartă importantă deschisă spre lumea vieții sufletești, spre domeniul cunoașterii științifice a psihicului. Viața psihică a fost identificată la nivelul secrețiilor gastrice stomacale, fapt care a însemnat realizarea unei perspective noi de înțelegere și de explicare a substanței subiective a psihicului. Prin aceasta, substanța vieții psihice a devenit o lume comparabilă cu substanța secvenței chimice sau fizice a naturii. Deși tot mai mulți oameni credeau în descoperirea sa și primea pentru asta laurii celui mai înalt premiu științific, Pavlov, descoperitorul, continua
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
din covată și pruncul. 3.2. Sofiștii Sofiștii au făcut din suflet obiect de studiu distinct prin observarea și analizarea raporturile dintre oameni. Sufletul omului depinde de relațiile stabilite între oameni, ca ființe cu conștiință și decizie individuală. Astfel, în locul psihicului înțeles ca o problemă a științelor naturii, apare o nouă viziune, aceea centrată pe studiul raporturilor dintre oameni. În consecință, sufletul a încetat a mai fi studiat ca parte a naturii, fiind de astă dată abordat din perspectiva acțiunilor și
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ca un tot unitar, o parte a acestuia fiind și sufletul, care se reprezenta printr-o mișcare neîntreruptă a aerului înfocat pneuma. Aceasta era baza pe care, prin condensare, se obțineau gândurile. Prin pneum,a cosmosul era reîntregit. Fizicul și psihicul se compun din aceeași materie, căreia, în cazul omului, îi sunt conferite însemne deosebite, chiar însușiri supraumane, supraindividuale, întrucât pneuma universală "este echivalentă cu sufletul general, cu focul dumnezeiesc". Stoicii au mai introdus o noțiune de "tensiune" sau de gradare
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
calități se dezvoltă pe baza a ceea ce se recepționează și se simte și că dezvoltarea inteligenței are loc în etape, urmând un traseu legat de vârsta fiecăruia, un drum de la gândirea senzorială la cea rațională. 4. Creierul ca organ al psihicului Discuțiile cu privire la sediul organic al sufletului datează din perioada elenă. Mulți cercetători, dar mai ales medicii, s-au opus lui Aristotel, care așează sufletul în inimă. Convingerea acestora nu mai era de această dată speculativă, afirmându-se că sufletul mental
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
fină, pe care nu poate s-o denumească, dar căreia Lucretius pe urmă i-a dat numele de materie spirituală. Aceasta a fost deosebită de suflet. Anima reprezintă atomii distribuiți în tot corpul, funcționînd ca purtători ai vieții; spiritul sau psihicul era purtat de animus, care se află localizat în piept. În acest fel sufletul, ca principiu al activității psihice în perioada elenistă, se desparte de celelalte principii, potrivit cărora sufletul reprezintă toate formele de manifestare ale vieții. 7. Evocarea subiectivului
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
este cel care vede și nu sufletul cu ajutorul ochiului. Cu această teorie a nașterii senzațiilor, Lucretius a fundamentat și alte explicații ale fenomenelor sufletești, cum ar fi senzația vederii la depărtare, iluziile optice, tonul emoțional al senzației, etc. 3. Organele psihicului la Galenus Organele psihicului sunt, după Galenus, creierul, inima și ficatul. Fiecare dintre ele reprezintă câte o funcție psihică. Împărțirea se face în acord cu clasificarea platoniciană a părților sufletului: ficatul reprezenta dorințele, inima reprezenta supărarea și curajul, creierul era
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și nu sufletul cu ajutorul ochiului. Cu această teorie a nașterii senzațiilor, Lucretius a fundamentat și alte explicații ale fenomenelor sufletești, cum ar fi senzația vederii la depărtare, iluziile optice, tonul emoțional al senzației, etc. 3. Organele psihicului la Galenus Organele psihicului sunt, după Galenus, creierul, inima și ficatul. Fiecare dintre ele reprezintă câte o funcție psihică. Împărțirea se face în acord cu clasificarea platoniciană a părților sufletului: ficatul reprezenta dorințele, inima reprezenta supărarea și curajul, creierul era purtătorul minții. Camerelor creierului
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
senzorial diferit de la un om la altul. Aceste diferențe au fost puse pe seama interdependenței funcționale dintre organele de recepție: fierbințeala este considerată rece în raport cu mai fierbintele. Creierul a fost considerat a fi o cameră centrală a pneumei. Această accepțiune asupra psihicului a rezistat până la începutul secolului al XIX-lea, până la întemeierea frenologiei. Până atunci a dominat învățătura lui Erastostratos, în acord cu care activitatea psihică se raportează nu la încăperi, ci la suprafața masei cerebrale. Galenus a mai făcut considerații asupra
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]