1,938 matches
-
rolul de a pregăti condițiile psihice necesare Îndeplinirii acelui obiectiv. Trebuie să fim, prim urmare, foarte atenți la natura scopurilor pe care ni le propunem la un moment dat, deoarece chiar numai simpla intenție modelează, fără să ne dăm seama, psihicul În ideea acelei intenții. Subtilul psiholog care a fost William James a surprins foarte bine rolul acestui mecanism psihologic: „Închipuiți-vă un lucru, și Îndată acel lucru este pe cale de a fi, de a se Înfăptui”. Iar un alt proverb
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dă, cu alte cuvinte, acea independență de a ne mișca În lumea ideilor și a determinărilor, de a aprecia și alege dintre acestea pe cele care sunt mai sănătoase, adică mai realiste, mai adevărate; În sfârșit, disciplina minții imprimă Întregului psihic un rigorism de ordin general, care-l poate face, de exemplu, capabil ca În plan moral să nu admită inconsecvențe compromițătoare. Μ Îl credem pe cineva și-l urmăm nu atât pentru că ne convinge prin cuvânt, cât pentru faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lasă poftele trupului”). Desigur, nu oricine poate realiza această convertire, deoarece nu starea de șoc emoțional, naivitatea sau teama reprezintă condițiile psihologice reale ale producerii ei. Adevărata convertire religioasă se realizează, după părerea noastră, pe un fond de luciditate a psihicului, de opțiune conștientă pentru un drum existențial plin de privațiuni lumești, dar capabil de a ne eleva sufletul și de a ne asigura depășirea condiției umane. Convertirea religioasă trebuie să răspundă așadar unei nevoi ascunse a sufletului nostru de „absolut
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
imediate, de moment. Energiile conștiinței sunt, de fapt, energii spiritualizate, care cuprind un paradox: impun, de obicei, acțiuni de Înfrânare, blocare sau amânare, dar tocmai acest blocaj adus tendințelor instinctive/primare sau dorințelor precipitate reprezintă condiția psihologică fundamentală pentru construcția psihicului la niveluri tot mai Înalte. Μ Poate că nimeni n-a surprins mai bine condiția perenității unui aforism ca Lucian Blaga, atunci când a afirmat că acel aforism ne va Încânta mereu, care reușește să sugereze mai mult decât forma lui
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
că fiecare dintre noi este o părticică de divinitate (care, desigur, nu numai că nu va trebui lăsată să piară, ci, dimpotrivă, va trebui să fie mereu potențată, dacă vrem să ne Înscriem pe un drum al obținerii desăvârșirii). Μ Psihicul uman are, prin natura lui, o particularitate interesantă: când nu poate Înțelege, cu claritatea dorită, un lucru, atunci se străduiește să-l simtă cât mai profund. Se știe Însă că trăirea În luciditate este mai scurtă decât trăirea În simțire
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de a se impune, dublată de o frică patologică de a fi considerat necultivat; jocul ăsta a dus la ciocnirea violentă a celor două obsesii ale sale, deoarece nu putea câștiga decât făcându-și publice golurile din lectură. La Început, psihicul său nu a putut, pur și simplu, absorbi paradoxul și a nimit o carte din secolul al optsprezecelea, atât de obscură Încât i-am și uitat titlul. Firește că a obținut cele mai puține puncte și s-a supărat.” Așa că
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
alt rang și altă țintă. Altminteri, e interesant cum cei doi se revendică de la extremități opuse ale eșichierului gîndirii politice. Depozitară a celor mai scabroase imagini, mintea (dar am spune mai degrabă sufletul) protagonistului, apoi trupul său (În)dopat și psihicul său amorțit de somnifere trăiesc viața ca pe o stare iremisibilă de apatie: viața ca o comă. Capitolul 13. Cinism, vulgaritate, machism, toate premediate. Naratorul este dezgustat de omenire. Mizantrop și misogin. Îl vizitează la locul de muncă o anume
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și plictisită de nesfârșite saga, romanul contemporan tinde să devină - iar autoarea franceză este un exemplu elocvent dintr-o serie abia deschisă - un videoclip. Avem de-a face fără Îndoială cu o scriitură psihologizantă - o altă trăsătură feminină - care sondează psihicul feminin răvășit de experiențe traumatizante, abruptă (discursul indirect liber este copios utilizat) dar conectată mai tot timpul la perfuzii cu ironii și autoironii roborative. Lydie Salvayre creează un univers interior halucinant dar totodată foarte precis. Citind-o, alături de alți romancieri
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se răresc, conștiința ăși apare sieși mai limpede ca altădată, În toată splendoarea inefabilului ei. Tot ce ține de fiziologie face sens: foamea, setea, durerea, instinctul - acesta din urmă Înzestrat, e limpede, cu sens forte. Tot ce ține de funcționarea psihicului devine problematic, chestionabil, nesigur. CÎnd fiziologicul Își calmează manifestările, psihicul se dezvăluie În libertatea sa dramatică. Transparența sa nu face decît să-i revele lipsa de margini, infinitul. Literatura de douăzeci de grade este de fapt mediul ideal pentru revelația
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În toată splendoarea inefabilului ei. Tot ce ține de fiziologie face sens: foamea, setea, durerea, instinctul - acesta din urmă Înzestrat, e limpede, cu sens forte. Tot ce ține de funcționarea psihicului devine problematic, chestionabil, nesigur. CÎnd fiziologicul Își calmează manifestările, psihicul se dezvăluie În libertatea sa dramatică. Transparența sa nu face decît să-i revele lipsa de margini, infinitul. Literatura de douăzeci de grade este de fapt mediul ideal pentru revelația metafizică a lipsei de fundament. Aici Heidegger, În Ce este
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
somatofizice, psihologice și caracteriale. În această privință, lucrurile sunt bine stabilite. Psihologia Morală urmărește Însă delimitarea unor tipuri morale de personalitate care, departe de a schimba sau de a contrazice tipurile psihologice, le aduc o completare, prin sublinierea raportului dintre psihic și moral. Tipurile caracteriale sunt limitate de către mulți specialiști, cadrele tipologice despre care unii autori cred că răspund intențiilor Psihologiei Morale. După părerea acestor specialiști, tipurile caracteriale răspund necesităților de a explica tipurile morale. Trebuie să admitem că lucrurile sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
caracteriale răspund necesităților de a explica tipurile morale. Trebuie să admitem că lucrurile sunt mult mai nuanțate și că este absolut necesar, pentru definirea și delimitarea acestor tipuri de personalitate, să se aibă În vedere, În primul rând, corelația dintre psihic și moral, iar În al doilea rând, să vedem care este diferența dintre tipurile psihologice și tipurile morale. Se impune o precizare, mai exact, o delimitare Între tipurile psihologice și tipurile morale. Tipurile psihologice iau În considerare aspectele corelate somato-psihice
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
număr dublu în raport cu capacitatea maximă pentru care au fost proiectate, astfel încât deținuții sunt cazați câte doi sau chiar trei într-un pat (în termenii analizei lui Goffman, aceasta este una dintre cele mai grave forme de „contaminare” a corpului și psihicului deținutului). Proiectul noii legi de executare a pedepselor cuprinde dispoziții compatibile cu reglementările europene în materie de penitenciare; este greu de crezut însă că aceste prevederi vor putea fi aplicabile imediat. Cu titlu de exemplu, nu vedem cum, la data
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Yourcenar a făcut comentarii pe marginea originilor religiei sale mistice în multe din operele ei autobiografice. Ele se reduc la același punct: ritualul mistic acționase ca un tip de ciment, de liant legând trecutul de prezent. A fost constanta din psihicul uman și a explicat viziunea creativă a acestuia. Acest mod de a gândi este la originea ideii de a scrie, încă din adolescență, o mică carte despre poetul antic grec Pindar. A început-o prin 1920, dar nu a publicat
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
față de femei. Conflictul continuu din mintea ei îi dădea energie. Pe de o parte i-a dedicat lucrări Christinei și a cultivat relațiile cu ea în calitate de mamă vitregă, iar pe de altă parte o discredita în ochii lui Michel. În psihicul ei se dezănțuia o dezbatere filosofică despre diferențele între cel ce iubește și cel iubit, chiar Michel și Christine atunci când erau distribuiți în aceste roluri nebuloase. Cine era în avantaj? Care din ei trăia o plăcere mai mare? Care erau
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
că Yourcenar i-a plasat ziua de naștere în Pești, pe 24 februarie 1510, și i-a dat un anume loc de naștere în regiunea Bruges. Ficțiunea istorică deseori utilizează acest tip de detaliu. Memoriile lui Hadrian a pătruns în psihicul unui mare om; Piatra filozofală este în întregime mai întunecată și mai subversivă, urmărind să reprezinte simbolic latura demonică a condiției umane, demonstrând că oricine sfidează societatea va fi distrus de aceasta. Oameni influenți conduc această societate, dar simultan aceștia
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
influențată de acei conservatori stoici din Imperiul Roman târziu care fuseseră convertiți la creștinism și care atât de des, ca Zenon și Cyprien, preamăreau celibatul lor în forma misoginiei. A asimilat accepțiunea ei de fuziune a alchimiei și psihologiei în psihicul uman de la Jung și Kerényi, și a cizelat sfârșitul suicidar al lui Zenon având în minte condiția de rubedo a istoricului român al religiilor Mircea Eliade 84. Aceasta este o fază psihică asociată alchimic cu moartea și dominată de culoarea
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
referă la el în notele pe marginea Pietrei filozofale. Pasajele din Epilogul lor trebuie să-i fi rămas adânc înscrise în memorie în timp ce își țesea intriga. Într-un anumit sens, vechii alchimiști s-au aflat mai aproape de adevărul fundamental al psihicului decât Faust atunci când s-au străduit să elibereze spiritul aprins din elementele chimice și au tratat misterul ca și când s-ar găsi în pântecele întunecat și tăcut al naturii. A citit și a deținut cărți scrise de strălucitul istoric al religiilor
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în Gradiva de Jensen (1903), publicată în anul nașterii lui Grace și Yourcenar, pe care Marguerite îl citise și care descrie renașterea Gradivei. Freud a fost profund inspirat de relatarea lui Jensen referitoare la modul în care a explicat renașterea psihicului universal. Povestirea s-ar putea aplica tot așa de bine și Margueritei; cât timp Grace a trăit Marguerite a protejat-o, nu a lăsat pe nimeni altcineva să-i traducă cărțile în engleză. Putea să fie îngrozitor de inflexibilă față de partenera
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ai fost privat de un drept legitim etc.) nu numai că nu diminează, dar proliferează într-un mediu social tot mai concurențial, ceea ce face oportună o discuție asupra factorilor care întrețin și chiar amplifică consecințele acestui fenomen al frustrației asupra psihicului individual și asupra climatului social. Credem că una din capacitățile psihice importante care ar trebui să caracterizeze comportamentul ființei umane, indiferent de contextul social general în care își desfășoară activitatea (ex. orânduirea statatlă bazată pe valori concurențiale, sau dimpotrivă egalitare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a asigura o echilibrare, o adaptare la situația creată, atingerea scopului propus, și o reevaluare a situației frustrante prin fenomenul de „feed-beck”). Vom vedea, pe parcurs, că aceste trei aspecte se structurează de fiecare dată într-un mod specific în psihicul individual, în funcție de măsura în care este atribuită factorului frustrant calitatea de a ne de poseda de un drept, sau de satisfacția îndeplinirii unui scop. 2. „Ecuația psihologică personală” își pune amprenta pe toate aspectele interacțiunii persoanei cu ambianța, determinând: evaluarea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a explica exclusiv fenomenul frustrației, fie numai prin „situația frustrantă”, fie prin „starea psihică” rezultată din actul privării, fie, în sfârșit, numai prin „reacțiile comportamentale” adoptate de subiectul frustrat. Fenomenul frustrației se consituie, de fiecare dată, ca un act al psihicului în ansamblu, ca un act al sistemului personalității, motiv pentru care el se exprimă prin particularitățile caracteristice ale trăirilor fiecăruia: „Frustrația nu se definește prin obstacol, căci în realitate nimic nu ne permite să știm ce este apreciat ca atare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nu condamnăm și exagerările înțelesului psihanalitic de „complex” („complex al frustrației”), adică de factor inconștient, rezultat din conflictul intrapsihic dintre instanțe („Sine” și „Eu”, „Eu” și „Supra-Eu”), sau dintre forțele pulsionale ostile („Libido” și „Thanatos”). Antrenând participarea aproape integrală a psihicului, fenomenul frustrației influențează, la rândul său, în mod dinamic, cea mai mare parte a personalității omului: „gândirea” se anagarjează pe o linie strategică, algoritmică și euristică specifică; „afectivitatea” parcurge un proces de nuanțare și intelectualizare; „personalitatea” ajunge să traducă și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și a impulsurilor noastre, pentru a le putea controla și domina. 2. Interpretări „biologistice”. Ca o reacție împotriva concepțiilor „behavioriste tradiționale”, care minimalizau rolul proceselor și al determinărilor interne, unii psihologi au absolutizat, dimpotrivă, importanța factorilor interni subiectivi, în dezvoltarea psihicului uman, subliniind fie rolul impulsurilor, al tendințelor biologice, fie importanța unor procese și funcții psihice (ex. afective, cognitive, volitive). „Freudiștii”, de exemplu, nemulțumiți de caracterul static, asociaționist și mecanicist al interpretărilor psihologice de la începutul secolului XX, au introdus pe „scena
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
face apel doar la „inconștient”, înțeles ca o „zonă dinamică” în care se produc fenomene de „conflict” și în care se elaborează „soluții de compromis”. Așezând la baza doctrinei sale apriga luptă între „Id” (înclinații inconștiente”) și „Ego” (personalitatea cu psihicul ei) și „Super-Ego-ul” (principiile conduitei, normele sociale și valorile morale), S. Freud susține ideea după care omul ar fi condamnat la o permanentă frustrare, deoarece lupta între cele două instanțe extreme, Id și Supra-Ego, nu este niciodată pe deplin conciliabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]