3,405 matches
-
speră ca tendințele lor comportamentale (de a coopera, de exemplu) să fie întâlnite și la partea adversă. Iluziile pozitive se soldează însă cu o serie de costuri sociale și pot periclita succesul negocierii. În fine, ultima tendință în noua abordare psihosocială a negocierii stăruie asupra rolului emoțiilor. Stările emoționale pozitive facilitează tendința negociatorilor în selectarea strategiilor cooperative de negociere; de asemenea, ele cresc nebănuit de mult practica negocierilor integrative, de tip câștig-câștig. Stările emoționale negative afectează corectitudinea judecății negociatorilor în ceea ce privește interesele
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pozitive, dacă sunt acompaniate de egocentrism, cauzează creșterea costului conflictului prin inhibarea câștigurilor interactive și prin întârzierea acordului (De Dreu et al., 1995). Furia îi face pe negociatori și mai egoiști în preferințele lor (Loewenstein et al., 1989). Noua perspectivă psihosocială asupra negocierii se asociază cu cel puțin patru efecte benefice: lărgește, îmbogățește și adâncește perspectiva anterioară; este generoasă în sfaturi practice pentru negociatori; oferă negociatorului indicii folositoare în raport cu comportamentul probabil al oponenților; sugerează moduri de prevedere a deciziilor individului (Bazerman
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și comportament? Cum organizează și simplifică negociatorii înțelegerea lor asupra jocului atunci când sunt implicați mai mult de doi actori? Cercetările întreprinse în vederea găsirii răspunsurilor la aceste întrebări au creat premisele unei mai bune întrepătrunderi între abordarea decizional-comportamentală și noua abordare psihosocială a deciziei și au sugerat chiar noi piste de abordare. Cum această problematică este extrem de vastă, ne limităm să prezentăm doar câteva dintre contribuțiile teoretice mai semnificative: sublinierea importanței modelelor mentale proprii, dar și a modelelor mentale comune împărtășite de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fi ignorată posibilitatea ca stresul să constituie una dintre cauzele primare sau adiționale ale lor; ponderea, semnificația și gravitatea lor trebuie evaluate în funcție de mai multe criterii, dintre care unul foarte important este cel al nivelului la care se instalează (individual, psihosocial sau psihoorganizațional); aceasta pentru simplul fapt că gestionarea efectelor apărute la nivel individual se află mai puțin sub controlul organizației și, oricum, este, mult mai greu de realizat; efectele stresului organizațional nu trebuie interpretate în sine, ci și prin prisma
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
489). 3. Burnout-ul ca epuizare profesională La fel ca și stresul sau, poate, chiar mai mult decât el, burnout-ul provoacă efecte devastatoare în existența profesională a oamenilor. El afectează cele mai diverse planuri ale vieții și activității umane: fiziologice, psihice, psihosociale, psihoorganizaționale, sociale. Persoanele care experimentează burnout-ul sunt descrise ca fiind obosite, surmenate, epuizate fizic și psihic, cu sănătatea șubrezită și cu capacitatea de muncă grav afectată. Termenii epuizare, uzură și ruină a sănătății sunt cel mai frecvent asociați cu burnout-ul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
profesiunilor de asistență sau de ajutorare. Contrar însă lui Freudenburger, care amplasa cauza burnout-ului în individ, în trăsăturile lui de personalitate (altfel spus, în intrapsihic), Maslach o amplasează în „mediul muncii”, în „relațiile” presupuse de muncă, deci în interrelațional și psihosocial. Munca împreună cu alții într-o relație de ajutor se află „în inima” burnout-ului, credea Maslach. În afara contribuțiilor celor doi autori la definirea noțiunii de burnout, mulți autori au formulat numeroase alte definiții. Perlman și Hartman (1982), recenzând 48 de definiții
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
asemănătoare (stres, oboseală, depresie, boală). Există însă și unele controverse generate de factori determinați ai burnout-ului sau de anumite caracteristici ale lui. Astfel, cercetătorii s-au întrebat dacă burnout-ul este determinat de factori de natură psihoindividuală sau, dimpotrivă, de natură psihosocială. Apoi s-a pus probleme dacă burnout-ul este contagios sau nu. În fine, au apărut incertitudini în legătură cu posibilitatea prevenției și ameliorării burnout-ului. Determinanții burnout-ului. Controversa a fost lansată încă de primii cercetători ai noului fenomen. Ne amintim că pentru Freudenberger
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
încă de primii cercetători ai noului fenomen. Ne amintim că pentru Freudenberger, burnout-ul era determinat de factori de natură psihoindividuală, de trăsăturile de personalitate ale individului, în timp ce pentru Maslach, acesta era rezultatul intrării în acțiune a unor factori de natură psihosocială, interrelațională. Dacă am considera burnout-ul ca fiind specific profesiunilor de asistență, de ajutor, atunci am fi tentați să-i dăm crezare lui Maslach. Dacă, în schimb, am considera burnout-ul ca fiind întâlnit și în profesiunile non-relaționale, atunci punctul de vedere
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a lungul dezvoltării, ceea ce înseamnă că ea se află sub influența unor factori de mediu (Pervin, John, 2001, pp. 270-271). Așa stând lucrurile, ar fi mai plauzibil să considerăm că burnout-ul este determinat de interacțiunea factorilor psihoindividuali și a celor psihosociali. Coincidența, complementaritatea, concordanța sau nonconcordanța lor ar putea explica mai bine apariția burnout-ului, a modului de instalare, evoluție, a efectelor generate. Controversa analizată prezintă nu doar o semnificație teoretică, ci și una practică. Ea atenționează asupra necesității diferențierii modalităților de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
practică. Ea atenționează asupra necesității diferențierii modalităților de intervenție (preventive și ameliorative) în burnout. Dacă determinarea este de natură psihoindividuală, vor fi necesare modalități de intervenție individualizate și adaptate specificului psihologic al fiecărei persoane; dacă, însă, determinarea este de natură psihosocială, intervenția cu mijloace psihosociale, la nivelul întregii colectivități, s-ar putea dovedi mult mai benefică. Prima este mai greu controlabilă de organizație, în timp ce a doua este mai la îndemâna ei. Lucrurile se complică atunci când factorii determinanți ai burnout-ului sunt „amestecați”, independenți
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
necesității diferențierii modalităților de intervenție (preventive și ameliorative) în burnout. Dacă determinarea este de natură psihoindividuală, vor fi necesare modalități de intervenție individualizate și adaptate specificului psihologic al fiecărei persoane; dacă, însă, determinarea este de natură psihosocială, intervenția cu mijloace psihosociale, la nivelul întregii colectivități, s-ar putea dovedi mult mai benefică. Prima este mai greu controlabilă de organizație, în timp ce a doua este mai la îndemâna ei. Lucrurile se complică atunci când factorii determinanți ai burnout-ului sunt „amestecați”, independenți. În asemenea situații, elaborarea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
insuficiența lucrărilor dedicate prezentării acestuia și nicidecum prin lipsa de semnificație a lui în mediile organizaționale. Dimpotrivă, după cum vom vedea în cele ce urmează, mobbing-ul este nu numai extrem de răspândit în lumea muncii, dar are efecte considerabile în plan psihoindividual, psihosocial și psihoorganizațional, afectând grav destinul unei persoane, cu atât mai mult randamentul acesteia la locul de muncă. 5.1. Conceptul de mobbing Cel care a lansat și impus în mediile de muncă și organizaționale conceptul de mobbing a fost Heinz
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
problematicii de mai sus rezultă atenția deosebită care trebuie acordată acestui fenomen. Leymann opina că # mobbing-ul [...Ț trebuie să beneficieze de același interes și aceleași măsuri preventive ca și accidentele de muncă. Deoarece în acest caz este vorba de accidente psihosociale care antrenează adeseori sechele grave și adeseori mortale (Leymann, 1990, p. 67). # Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că cele mai multe din costurile ridicate de mobbing vor fi suportate de angajatori și chiar de angajați, deși nici unii, nici alții nu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
neeficiente. Psihodrama și sociodrama s-au dovedit a fi unele dintre cele mai frecvent utilizate și unele dintre cele mai eficiente practici în psihoterapiile organizaționale. În psihodramă intră în scenă individul, iar în sociodramă - grupul, în calitate de entitate organizațională. Aceste tehnici psihosociale au dat cele mai bune rezultate când au fost utilizate alături de alte modalități de training sau coping organizațional, în asociere cu modificările structurale necesare, dar și cu schimbările la nivel de cultură organizațională. 8. Concluzii Date fiind în amplele transformări
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
and Overcome It, Virago Press, Londra. BAKKER, A.B., KILLMER, C.H., SIEGRIST, J. SCHAUFELI, W.B. (2000), „Effort-reward imbalance and burnout among nurses”, Journal of Advanced Nursing, 31 (4), pp. 884-891. BARUS-MICHEL, J., GIUST-DESPRAIRIES, F., RIDEL, L. (1998), Crize. Abordare psihosocială clinică, Polirom, Iași. Băban, A. (1998), Stres și personalitate, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. Becker, M. (1995), „Ruckwege zum SelbstbewuBtsein-Ein Beispiel fur die Behandlung in der Mobbingklinik”, în H. Leymann (ed.), Der neue Mobbing Bericht. Erfahrungen und Initiativen-Auswege und Hilfsangebote, Rowohlt
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
decizie controlată de management Zonă de decizie controlată în comun Opțiuni comune/salarizare în funcție de profit Consultări Diversificarea muncii Management participativ Negocieri colective Consilii de muncă Reprezentare în consiliul de administrație Cooperative ale muncitorilor Strategii proactive Strategii reactive FACTORII PARTICIPĂRII Psihoindividuali Psihosociali și psihoorganizaționali Obiectivi Necesitatea de a participa Inventarierea formelor participării Decizia de a participa Participarea efectivă Intensitatea participării Măsurarea participării Monitorizarea efectelor participării + + CONFERINȚE DECIZIA ÎN GRUP Zonă de decizie controlată de management Zonă de decizie controlată în comun Opțiuni
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
decizie controlată de management Zonă de decizie controlată în comun Opțiuni comune/salarizare în funcție de profit Consultări Diversificarea muncii Management participativ Negocieri colective Consilii de muncă Reprezentare în consiliul de administrație Cooperative ale muncitorilor Strategii proactive Strategii reactive FACTORII PARTICIPĂRII Psihoindividuali Psihosociali și psihoorganizaționali Obiectivi Necesitatea de a participa Inventarierea formelor participării Decizia de a participa Participarea efectivă Intensitatea participării Măsurarea participării Monitorizarea efectelor participării + + - - CONFERINȚE DECIZIA ÎN GRUP SLAB FRECVENȚA ÎN % PUTERNIC FRECVENȚA ÎN % 50 40 30 20 10 0 10
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și perfecționarea stilului de interrelaționare din copilărie; ambele părți ale ecuației au nevoie de deprinderi, abilități sociale pentru facilitatea intercomunicării. Există desigur studii privind forma și mărimea familiilor, există studii privind familiile dezorganizate, influența divorțului asupra atmosferei și formării trăsăturilor psihosociale ale minorilor, sunt numeroase cercetări privind copiii adoptați, privind copiii aflați în plasament familial, privind cupluri cu sau fără copii pentru a enumera doar câteva din cele mai frecvente preocupări în domeniu. Studii mai de finețe s-au axat pe
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
ofere răspunsuri cât mai adecvate dezvoltării psihice a copilului. În adolescență, centrul de greutate al comunicării se deplasează de la nivelul exclusiv al familiei la nivelul grupului de colegi și prieteni. În perioada furtunoasă, frumoasă și tumultuoasă, plină de mari inegalități psihosociale, tânărul devine un veritabil participant la dialog, de multe ori fără să comunice nimic adultului și cel mai adesea părinților. De exemplu, dacă părinții întreabă un adolescent despre compania lui, ei dorind să-și arate de fapt afecțiunea, conversația ar
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
individuală a copilului, puberului, adolescentului. Acesta cu atât mai mult cu cât se acceptă că „profesia" de părinte este extrem de dificilă, de solicitantă și dinamică. 50 52 IV. COMUNICAREA INTERGRUPALĂ 1. Metode și tehnici de cunoaștere a grupurilor Metoda “Profilul psihosocial al grupului” Oamenii trăiesc organizați în grupuri deoarece sunt ființe sociale. Un grup social reprezintă un ansamblu de indivizi între care există relații bine definite și în care fiecare individ are conștiința apartenenței la grup. Membrii unui grup au o
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
Profilul psihologic al grupurilor; Începerea activității cu un grup necesită deținerea unor informații despre el. Intr-o astfel de situație, daca un profesor cere detalii elevilor referitoare la performantele sau la aspirațiile lor, el va obține caracteristici psihoindividuale, nu unele psihosociale. De aceea este foarte necesară utilizarea metodelor „autobiografiei” și „profilului psihologic” al grupului. Aprecierea eficientei grupului în funcție de relațiile dintre membrii acestuia, de atmosfera creată în grup, se poate face utilizând tehnica sociometrică. Aceasta metodă analizează relațiile efectiv - simpatice, deci relațiile
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
simpatice, deci relațiile de simpatie și antipatie manifestate de membrii grupului. În situațiile de selecție sau promovare a oamenilor și în cele de formare sau reconstituire a grupurilor sociale este necesară luarea în considerare a criteriilor de ordin psihologic și psihosocial, a trăsăturilor de personalitate, a relațiilor în cadrul grupurilor și atmosfera din grup. Comunicarea se realizează pe trei niveluri: 1. Logic 2. Para verbal 3. Non verbal 53 55 Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezintă doar 7% din
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
reprezentate prin „semne” și „coduri” Se pare că oamenii au o adevărată nevoie să „citească” înțelesul tuturor acțiunilor umane. Observarea și înțelegerea acestui proces poate să ne facă să fim mai conștienți referitor la ce se întâmplă când comunicăm. Profilul psihosocial al grupului Este o metodă de reprezentare grafica a rezultatelor unor măsurători făcute prin utilizarea diferitelor probe, fie pe un individ in parte, fie pe un eșantion de subiecți. Cu ajutorul unor teste sau a altor modalități se determină nivelul de
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
persuasiv este un mesaj al cărui aspect emotiv prevalează asupra celui rațional, cu condiția ca mesajul respectiv să constituie o invitație la o acțiune imediată și aceasta să provină de la o colectivitate importantă din punct de vedere numeric. b) Abordările psihosociale sunt interesate de: • studiul liderilor de opinie; • influența comunicării asupra gusturilor în diferite domenii (modă, spectacole); 72 74 • alte influențe ale comunicării. c) Abordările funcționaliste identifică o serie de funcții ale comunicării: • WRIGHT (1960) − informarea; − comentariul și concluziile legate de
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
A. - „Social Learning Theory”, Pretine Hall, 1977. 11. BANDURA, A. "Principles of Behavior modification", N.Y., Holt, Reinehart and Winston, 1969. 12. BARRY, J. "The Psychology of Human Communication", University of London Press Ltd, 1980. 13. BARUS M.J. - „Crize: abordare psihosocială clinică”, Ed. Polirom, Iași, 1998. 14. BAUDOSIN, J. - „Introducere în sociologia politică”, Ed. Academiei, Timișoara, 1999. 15. BAYLON, CH.; MIGNOT, X. "La communication", Paris, Ed. Nathan, 1991. 16. BEAUVOIS, J.L.; GHIGLIONE, R. "L`homme et son langage", Paris, PUF, 1981
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]