78,673 matches
-
propagandistice au fost exuberant dinamitate. Tarabele gemând de reviste și cărți pornografice editate pe hârtie proastă, mâinile tremurătoare și ochii sticlind de plăcere ai cumpărătorilor de toate vârstele (de la puberul timid cu fața plină de coșuri la pensionarul indignat în public și satisfăcut în particular) indicau nu atât o pervertire generală, cât o regularizare a debitului psiho-social. Această pornografie cinstită, de primă instanță, fără alte pretenții decât aceea de a satisface un public cât mai larg, se vede în prezent concurată
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
fața plină de coșuri la pensionarul indignat în public și satisfăcut în particular) indicau nu atât o pervertire generală, cât o regularizare a debitului psiho-social. Această pornografie cinstită, de primă instanță, fără alte pretenții decât aceea de a satisface un public cât mai larg, se vede în prezent concurată de către o descendentă cu ifose ce ar vrea să uite de trunchiul de care aparține. este una "cu ștaif", căutând să confere obscenităților programatic introduse în text o dimensiune de adâncime; sau
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
fel de prefață" - dar la un debut lamentabil. "Provocarea, ah, provocarea!", exclamă exegetul înfiorat, simțindu-se dator să o prevină pe "tânăra și curajoasa autoare" asupra riscurilor pe care și le-a asumat. Nu va avea o viață ușoară în fața publicului autohton; iar "critica de afiliere academică va strâmba pudică din nas". Dacă nici publicul larg, nici critica specializată nu-și vor arăta entuziasmul pentru carte, rămân câteva individualități apte s-o prețuiască. Cei doisprezece oameni de gust care, în opinia
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
simțindu-se dator să o prevină pe "tânăra și curajoasa autoare" asupra riscurilor pe care și le-a asumat. Nu va avea o viață ușoară în fața publicului autohton; iar "critica de afiliere academică va strâmba pudică din nas". Dacă nici publicul larg, nici critica specializată nu-și vor arăta entuziasmul pentru carte, rămân câteva individualități apte s-o prețuiască. Cei doisprezece oameni de gust care, în opinia lui G. Călinescu, fac canonul unei epoci devin, în versiunea caricaturală a lui Liviu
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
Îmi displace nombrilismul și mă irită caracterul ostentativ al transformării trăirilor autentice în literatură, însă recunosc că așternerea pe hîrtie a întîmplărilor unei vieți nu devine relevantă decît prin literatură. Dar există o literatură care sacrifică sinceritatea de dragul efectului la public și o alta, capabilă să dea rezonanță celor relatate, fără să le modifice substanța. O prefer, desigur, pe cea din urmă, considerînd că unui bun diarist trebuie să-i cerem și autenticitate, și carismă. Că un jurnal reușit poate întruni
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
recentă. A preferat însă, asumându-și toate riscurile, să recupereze o tradiție, fie și ca să devieze de la ea. În editorialul din numărul sărbătoresc al revistei (5/2006), Nicolae Breban continuă, de altfel, să nu țină seama de așteptările (frivole) ale publicului, explicând că a optat pentru "o formă a Ťinactualitățiiť decise, consecvente", convins că "literatura, ca și întreaga cultură națională, trebuie să-și urmeze tradiția, în formele ei cele mai înalte și clasice, după modelele care ne-au format, franceze, italiene
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10631_a_11956]
-
Tinerilor Scriitori, desfășurat la București în 5-6 mai. Punem pariu că autoarea n-a fost de față la evenimentul pe care, totuși, ambiționează a-l descrie. Textul său e un montaj de citate, din declarațiile unor participanți, iar informațiile livrate publicului sînt, mai toate, eronate. Constantin Stan și Daniel Cristea-Enache nu au fost organizatori, ci moderatori. Dragoș Schenkel (grafiat și Schenchel...) nu a fost organizator, ci participant, și nu a cîștigat o bursă pentru volumul Orice, ci pentru volumul colectiv O
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10631_a_11956]
-
în Epoca de Aur a penuriei generalizate? Realism ori suprarealism? Pentru cititorii mai vârstnici, prima variantă; pentru cei mai tineri, a doua. Nu doar că un text autentic își înghite contextul real, dar îl și face, până la urmă, de nerecunoscut. Publicului de ultimă generație ar trebui totuși să i se atragă atenția că domnul acela coleric și logoreic, pe care îl vedem mereu la televizor gesticulând și vociferând, întrerupându-l și contrazicându-l pe interlocutor, amestecând probleme grave cu bancuri de
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
câtva timp decidem să dăm un concert împreună la Ateneu. Acest concert ia ființă sub patronajul principesei moștenitoare Maria și în folosul societății pentru profilaxia tuberculozei. Asistă aproape întreaga familie regală. Pentru mine înseamnă că am luat din noucontact cu publicul, după o absență de 2 ani de pe scena de concert. În acel an sosește în BUCUREȘTI celebrul trio rus compus din frații Press și pianista Vera Maurina. Eu vorbisem mult despre acest ansamblu ideal, la curtea noastră, și principesa Maria
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
aproape nu îl lua în seamă pe Bach, nici pe Brahms. Pot să spun că eu am fost aceea care am introdus în școală pe acești mari compozitori, iar în concertele mele date în București, figurează pentru prima oară pentru public numele lui Johannes Brahms. În fine încasam și prima mea leafă, care atingea suma de 150 lei lumar, pe atunci reprezentând totuși ceva! Plecăm vara din nou în Ardeal, unde ne întâlnim cu toate rudele. Îmi amintesc de o zi
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
fel de a spune limpede și impresionant. Începurăm chiar Schubert și Schumann. Un eveniment muzical: Tereza Carreño - cea mai mare pianistă a lumii, concertează la Ateneu în două recitaluri proprii și ca solistă într-un simfonic. Stârnește admirația și entuziasmul publicului, prin neasemuita-i poezie și forță titanică de care dispune. La sfârșitul unui recital cântă în plus marșul militar de Schubert-Tausig, lăsând o impresie ca o formidabilă orchestră de 70 de oameni. I.C. Brătianu, primul ministru de pe atunci, se suie
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
în re major, se trezește cu toată cadența făcută în Do major! Îl am încă înaintea ochilor mei, ce figură speriată a făcut în acel moment revenind pe urmă, totuși, la tonalitatrea normală. Cu toate acestea, arta lui divină cucerește publicul, chiar cu acest mic accident de memorie. Într-alt concert simfonic figurează și ca dirijor plin de vervă și extrem de interesant. La un moment dat însă, observând în loja de avant-scenă o doamnă nostimă și foarte elegantă, rămase cu ochii
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
la ea, uitând să dea semenle necesare orchestrei, care grație numai rutinei a putut să se descurce, fără ca să se întâmple ceva mai rău. Iar ochii de „bebe” speriat și groaza întipărită pe față, care cu toată nemărginita admirație a publicului față de personalitatea artistică a dirijorului, provoacă o criză de ilaritate în sală. Cu toate acestea, programul consacrat muzicii franceze, a atins ca intepretare culmi nebănuite sub mâinile de vrăjitor al acestui maestru unic. Pentru mine, acest an n-a fost
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
târziu, când primele zile de teamă s-au mai spulberat, fosta orchestră a Ministeruluiîși începe activitatea sub conducerea muzicantuluiSkohutil, scăpat din lagăre, grație intervenției lui G. Enescu și a mea. În concertele acestea simfonicesunt rugată și eu să cânt, și publicul nostru amator rămas în București își face apariția regulat, asemenea și o mare majoritate de persoane din trupele ocupante. Printre aceștia, dr. Prof. Hammer e nelipsit, și unul din cei mai entuziaști admiratori ai muzicii mele. Se spune chiar, că
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
răuvoitor. Dimitrie Dinicu, violoncelistul de seamă se ridică în picioare apărându-mă cu cuvintele: „unui executant de talia d-șoarei Cionca nu i se poate cere să stea cu mâinile încrucișatedoi ani de zile sau trei, și să numai cânte în public. Aceasta nu înseamnă că a pactizat cu inamicul, dacă a cântat muzică, ce e un ceva universal.” Suprinderea mea a fost foarte mare când am auzit că și colegul meu prof. Ciuntu au fost printre aceia care au făcut acest
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
a încurajat mult - din nenorocire - pentru el și pentru alții. După reîntoarcerea tuturor pe la vetrele lor, se observă o mișcare mai avansată spre progres. Compozitori tineri răsar, printre care Mihai Jora își face apariția la pupitrul orchestrei simfonice, atrăgând atenția publicului meloman asupra talentului său. Orchestrează fericit în „Suită Moldovenească”. Emoționează sala apărând pe scenă în cârje (rezultatul unor lupte în care a căzut grav rănit) - un merit mai mult bravului artist! La acest concert fui însoțită - din întâmplare - de acela
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
compozior Ghoerghe Dima împreună cu soția sa, o ființă aleasă, o artistă chiar, îmi făcură cea mai călduroasă primire, atât în casa lor, și prin entuziasta propagandă pentru reușita deplină a concertului, la care asistă tot ce era mai ales ca public din Cluj, în frunte cu generalul comandant Petala cu doamna, episcopul Clujului, Ivan, un venerabil bătrân de 80 de ani, pe urmă profesori universitari, directorul Operei, Popovici-Bayrenth, neasemuitul conducător și animator al acestei înstituții însemnate. Din nenorocire, pianul care era
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
atâtea afinități), sau poate în lumea aparențelor. Prin comparație, orchestra, sub bagheta energică a dirijorului italian David Crescenzi mi s-a părut prea terestră cu sonoritatea ei compactă, monocromă. O surpriză plăcută, pentru că a adus la lumină multă informație necunoscută publicului, a fost și expoziția organizată în parteneriat cu Muzeul ,George Enescu", care argumentează, într-o largă acoladă, deceniile de început ale creației originale de operă pe scena Bucureștiului ,Sub semnul lui Enescu".
Un proiect avantajos by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10025_a_11350]
-
redescoperit în secolul al XIX-lea. Importanța lui Caravaggio pentru istoria artei a fost cu adevărat afirmată de-abia în secolul al XX-lea... Astăzi, mai mult ca oricând în trecut, instituții culturale, în dorința lor permanentă de a atrage publicul și curatori în căutarea gloriei unui Thoré-Burger, , descoperitorul" lui Vermeer, scotocesc mereu lista artiștilor ,uitați" în căutarea unor noi teme de expoziții. Unele dintre alegeri sunt greu de explicat și țin probabil de considerente politice și nu pur artistice. Este
Reconsiderări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/10026_a_11351]
-
un lung șir de expoziții organizate de Galeria Națională din Washington în ultimii 30 de ani, expoziții menite să deschidă privitorului de astăzi lumea micilor maeștri olandezi din secolul al XVII-lea. Muzeul Metropolitan pare să sondeze schimbări în gustul publicului dintr-un unghi diferit. După retrospective Chassériau și Prud'hon, expoziția Anne-Louis Girodet (1767-1824) este o a treia manifestare din ultimii câțiva ani consacrată picturii franceze din perioada premodernă. Elev strălucit și totodată concurent al lui Jean-Louis David, favorit al
Reconsiderări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/10026_a_11351]
-
romanticului peisaj din ținutul Kent. Expoziții grupând iarăși și iarăși aceleași pânze impresioniste sau disecând cele mai mici segmente ale operei unor Van Gogh sau Picasso au, de la un moment dat, o valoare educativă limitată, indiferent de succesul lor de public. Cele câteva manifestări recente, la care m-am referit în rândurile de mai sus, te duc cu gândul la o întrebare cu răspuns dificil. Oare ce este mai benefic pentru iubitorul de artă? Explorarea unor aspecte minore ale unor artiști
Reconsiderări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/10026_a_11351]
-
unei întregi serii de scriitori, azi cu renume, care pe atunci erau lipsiți de mijloace și nu găseau editori în altă parte. Riscurile erau mari căci aproape toți erau necunoscuți pe atunci și pe deasupra cei mai mulți dintre ei erau poeți iar publicul cetitor nu avea gustul format pentru poezii. Gîndul însă că prin activitatea mea aveam să contribui la promovarea unor talente reale încurajînd mișcarea literară pornită din Ardeal de revistele Abecedar, Pagini literare, Gînd românesc, într-o epocă în care statul
Din arhiva Emil Giurgiuca by Miron Neagu () [Corola-journal/Journalistic/10022_a_11347]
-
relației între două sau mai multe personaje ale unui roman, de vreme ce putem considera simfonia și romanul ca două forme esențialmente romantice de inventare și formulare a unor orizonturi deziderative imaginative, psiho-afective și chiar mergând până la inventarea unui anumit tip de public, „coagularea” indivizilor umani în comunități de receptori sau chiar de configurare a unei anumite concepții asupra ființei umane în general<footnote În opinia muzicologului rus Mihail Aranovski, simfonia ca gen reprezintă o formă specifică a concepției asupra Omului (sau Ființei
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
întreb la tot pasul de ce îi pretind ordinatorului să facă o anumită operație: din obișnuință ori din necesitate? Muzica pe care o compun face parte din categoria creației experimentale, ceea ce înseamnă că nu folosește o rețetă consacrată, situată pe placul publicului, gâdilându-i, adică, urechile, cum ar zice dascălul lui Caragiale. Compozitorul are un plan elaborat și bine definit care pune în mișcare un angrenaj complicat și, inevitabil, rezultatul nu este întotdeauna complet previzibil. Herbert Brun, un compozitor și filozof cu
La cheremul șansei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10001_a_11326]
-
liniștea și ordinea în spatele frontului și în acest scop Antonescu era, evident, omul potrivit". De unde rezultă că istoria s-a văzut rescrisă în comunism nu doar de către istorici, ci și de către scriitori, ultimii exploatînd fără mari scrupule vectorul emoțional al publicului, depunînd ofranda strădaniilor lor fie și indirect omagiale (prin idealizarea precursorilor ,independenței și demnității naționale") la picioarele cîrmaciului din actualitate, hipercelebrat. în paginile Podului de gheață întîlnim un alt soi de mistificare. Reputat pentru apetitul său față de marile mituri ale
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]