3,620 matches
-
de unde priveau În jos la Întinderea Londrei, căutând clădirile importante din Westminster și din City, care străpungeau negura fumului de cărbune. După aceea, pe când umbrele li se lungeau tot mai mult, se Întorceau la New Grove House, la cină, clasica pulpă englezească de vacă sau de oaie, pe care Emma o cumpăra Întotdeauna suficient de mare ca să ajungă și pentru musafirii sosiți Întâmplător și pe care Du Maurier - mereu ultimul care intra În sufragerie, anunțându-și sosirea cu acorduri marțiale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îndreptă abil conversația către alte teme: ultimele bârfe despre Oscar Wilde, lordul Alfred Douglas și marchiza de Queensberry, necrologurile pentru Christina Rossetti, care tocmai decedase, controversatul proces la curtea marțială al căpitanului Dreyfus și, inevitabil, extraordinarul succes al lui Trilby. Pulpa de miel cu sos de mentă preparată de dna Smith se bucură de laude unanime, iar Henry Îi făcu semn lui Smith să fie generos cu vinul de Bordeaux, așa Încât atmosfera se Înveseli. Sturgis Îi amuză povestindu-le despre felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cifre romane. „Numărul una este codița îmbârligata și dumneaei ar putea să ne placă fiartă în supă obișnuită de linte...“ Și imediat numerota picioarele scroafei, de la copite până la osul genunchiului, de asemenea potrivite spre a fi fierte. Apoi ajungea de la pulpele din față până la șunca pulpelor din spate. Și continua de la ceafă, trecând prin fileu, până la cotlete și burtă. Între timp, auzeam adevăruri de nezdruncinat: „Ceafă e mai zemos decât cotlet la porc...“ Împachetat în aluat, fileul trebuia introdus în cuptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
codița îmbârligata și dumneaei ar putea să ne placă fiartă în supă obișnuită de linte...“ Și imediat numerota picioarele scroafei, de la copite până la osul genunchiului, de asemenea potrivite spre a fi fierte. Apoi ajungea de la pulpele din față până la șunca pulpelor din spate. Și continua de la ceafă, trecând prin fileu, până la cotlete și burtă. Între timp, auzeam adevăruri de nezdruncinat: „Ceafă e mai zemos decât cotlet la porc...“ Împachetat în aluat, fileul trebuia introdus în cuptor. Și alte indicații, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
făcut fel de fel de cârnați și a pregătit pești și vietăți acvatice cu mers de rac, spre deliciul papilelor gustative, mi-a rămas atât de prezent în minte ca putere ce merită invocată, încât și astăzi, de îndată ce împănez o pulpă de batal cu usturoi și salvie ori trag pielea cea aspră de pe o limbă de vițel, el stă cu ochii pe degetele mele. Tot așa am fost sigur de supravegherea maestrului în timp ce, confruntat cu o gâscă pe care am golit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bucătar, să-i bucur pe oaspeții mei cărora moartea le-a dat permisie. La început, s-ar servi o supă concentrată de pește din căpățâni de batog, asezonată cu mărar proaspăt. Pe urmă aș putea să pun pe masă o pulpă de miel împănată cu usturoi și salvie, cu garnitură de linte dintr-o fiertură aromată cu măghiran. Brânză de capră și nuci la desert. Am putea ciocni cu Aquavit - cu paharele pline ochi -, iar apoi am putea pălăvrăgi despre lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
alături de două calfe ale firmei Küster la calcarul de Grenzheim, o rocă cu perfide diferențe de duritate. Când însă, după numeroase fete în picioare, am avut chef să concep, în lut de modelaj, un trup de femeie culcat, ale cărei pulpe erau mult depărtate, Mages a fost indignat de vaginul aflat la vedere și de poziția, cum considera el, vulgară, care nu permitea „o formă simplă, închisă“. Mi-a sugerat să-i apropii picioarele. Când elevul a refuzat să se supună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cele mai celebre sunt cele 22 de volume de Episodios nacionales [Episoade naționale], scrise Între 1873 și 1879), 22 de piese de teatru și o serie de volume de eseuri și proză jurnalistică. Pe(s)ceto [pesheto]. Jambon ușor din pulpă de vacă. Plaza de Mayo. Vestită piață din centrul orașului Buenos Aires, unde, prin tradiție, au loc majoritatea acțiunilor civice din capitală. Polenta. Terci din făină de mălai, asemănător mămăligii românești. Ponchillo. Un poncho, pătură-pelerină confecționată dintr-o țesătură fină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nevoie de el, să mi-l pun la loc. Într-un final, s-a făcut dimineață, iar eu tot nu rezolvasem problema de la departamentul somn. Am sărit din pat și atunci am simțit o înțepeneală vagă pe partea interioară a pulpelor. „Ce-i asta?“ m-am întrebat. După care mi-am adus aminte. „A, da, ăăăă, așa e.“ M-am îmbujorat când mi-am amintit ce făcusem cu o seară în urmă. „Adam. Sex. Dar nu pot să mă gândesc acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe care-l voiam misterios, enigmatic și sofisticat. —Mulțumesc, am răspuns torcând ca o pisică. Asta să-ți fie lecție fiindcă m-ai părăsit, ticălosule, m-am gândit în timp ce mă așezam pe scaun, oferindu-i lui James o perspectivă asupra pulpelor mele învăluite în ciorapii transparenți și strălucitori și asupra rochiei scurte, strâmte și negre. James nu putea să-și ia ochii de la mine. Era minunat. Pe drumul de la locul unde parcasem mașina și până la restaurant avusesem parte de niște priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Eu chiar nu m-aș obosi să vorbesc cu mine, în locul tău. Sunt foarte prost dispusă și nu știu cât o să reușesc să fiu politicoasă cu tine“. Dar în afara unui vag „scuze“ pe care mi l-a livrat în timp ce se foia pe lângă pulpa mea în căutarea centurii de siguranță, omul de afaceri m-a ignorat complet. N-a făcut decât să-și deschidă impresionanta servietă de piele și, cât ai zice pește, tipul era vârât cu nasul într-un roman de Catherine Cookson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
minoră față de greața mea apocaliptică. Întotdeauna am vrut să ajung gigolo și ginecolog, mă dureau gonadele, singurele ființe acceptabile-n socialism fiind gheișele, chiar dacă la o femeie apreciez mai Întîi gleznele și gheișele nu au glezne, urmează Însă gambele, giugiulelile, pulpele, deși nu sînt cu g, și nici puțin mai sus nu e cu g, dar e tare frumos. Pe urmă a-nceput să-mi placă să scriu, am renunțat la punctele erotice discutabile, și mi-am dat seama destul de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acolo o să mănânce. Femeia aceea știa de obiceiul copiilor de a mânca în sufragerie, dar puțin îi păsa, deși era foarte limpede că nimeni nu-și poate înghiți supa când la doi pași o femeie își pilește unghiile arătându-și pulpele lungi și arămii și sânii cu sfârcuri aproape negre. Nu avea rost să-i spună nimic, nici măcar să-i atragă atenția asupra ținutei. Intuise că atâta așteaptă ca să-și dea drumul la gură și s-o umple de ocări; sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
avea nici un motiv să se bucure, încât încerca s-o întărâte, doar-doar o s-o scoată într-o zi din pepeni, făcând chiar și lucruri pe care poate nu le-ar fi făcut în împrejurări normale, precum dezvelitul sânilor și al pulpelor până către dunga chiloților, de față cu fiul ei, știind bine că și ea vede asta și nu înghite. Războiul era clar, deși nici una nu-l declarase pe față. Și ce-ar fi putut să facă decât să ceară divorțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îi dădea un aer ușor provocator, era suficientă o privire spre sânii mai întotdeauna liberi sub bluze. Dar pe Andrei Vlădescu îl dăduseră gata picioarele ei. Lungi, extraordinare, fără ușoara scobitură pe care o au de obicei femeile tinere în dreptul pulpelor. La fiecare pas mătasea ori nylonul ciorapilor ei fâșâiau tulburător, abia auzit. Îi povestise că maică-sa era speriată întotdeauna când pleca să se plimbe, cu mașina mai ales, ori când se întorcea istovită după vreo petrecere. E terorizată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
femeie micuță de statură, dar cu forme pline și firești. Devenise firavă, slabă, pielea străvezie părea lipită direct pe oasele subțiri, de parcă ar fi dispărut orice șuviță de carne. Nu era chiar scheletică, mai avea o fărâmă de forță în pulpele ce tremurau, iar pânteceul îi era ușor proeminent. Părul scurt, foarte rar și îngălbenit, i se lipise de transpirație de cap și de ceafă. Nasul părea că i se subțiase, ochii adânciți în orbite erau înconjurați de cearcăne foarte conturate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
umbre, părea rotundă; izvorul de lumină al globului portocaliu îi îmbrăca pe toți în culori lipicioase, rochiile foșnitoare, cămășile și sacourile ca țesute din ape schimbătoare se prefăceau în fâșii de materie albastru-portocalie, de sub fâșiile foșnitoare se iveau brațe, glezne, pulpe ca modelate din aceeași concretețe eleșteică. Sărbătoreau ziua de naștere a soțului Rodicăi, Vlad Dumitrescu, sau un an de la căsătoria lor sau altceva sau poate mai multe la un loc, nimeni nu mai știa cu exactitate. Totul nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
simțea nevoia să înghită saliva care i se oprea în gât. Își ținea mâinile pe genunchi, lovindu-și între ele buricele degetelor, într-un ritm egal și inconștient. Îi privea spatele subțire și linia coapselor ascunsă în fusta largă și pulpele picioarelor lungi, dar ca și cum nu le-ar fi văzut. „Bine“, i-a răspuns, când a înțeles că tăcerea se prelungește. S-a întors brusc spre el, trădându-și încordarea în care așteptase: „Ce înseamnă «bineă?“. „Să-i spună ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
singuri în toată acea pustietate și aerul adia cu o răcoare gravă. Ședeau pe banca de lemn cu stinghiile lustruite de foița de gheață, înghesuiți unul în altul, el în paltonul cadrilat ros la mâneci, cu mâinile înmănușate întinse pe pulpele picioarelor, cu capul descoperit, ea în scurta ei îmblănită, în pantaloni și cizmulițe, cu părul, vârfurile urechilor și fruntea vârâte în căciula din blană cu fir lung, moale și lucios, și un șal de lână portocalie înfășurat de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de unde izbucnise. Simțeam o stinghereală în ceilalți sau o încordare sau poate și una, și alta. Rodica Dumitrescu îl privea mai departe pe Vlad, fără să-i mai vorbească, iar degetele ei continuau să zvâcnească încet pe fusta întinsă pe pulpe. Atunci a sunat telefonul, a întins mâna spre el, a început să vorbească repede în receptor, apoi s-a ridicat și a trecut cu aparatul în hol și a continuat să vorbească acolo, i se auzea glasul înăbușit. Dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
păhărele verzui așezate pe o tăviță portocalie de plastic. Încăperea se umpluse de aromă de cafea și de mirosul dulceag al coniacului. A râs stingherită, așezându-se pe pat, nu departe de Andrei Vlădescu, și-a întins puțin rochia peste pulpele strânse, dar genunchii albi îi rămâneau descoperiți. Au sorbit din băutură în tăcere. Andrei a întins mâna și i-a mângâiat părul umed. Și-a lipit fața rece de palma lui, închizând ochii. Mâna lui a coborât pe umăr, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi aflat într-o încăpere cu parchetul din senin scârțâitor în care este cu încetul spânzurat, și iară, și iară. O dorință atât de puternică, încât devenea insuportabilă, răspândită în întreg trupul obosit și încordat, palpitându-i în brațe, în pulpe, în mușchii bazinului, în fiecare celulă, credea, dar incapabil să afle de unde pornește în valuri constant urmând unele altora, ca împinse de o forță incredibilă și nevăzută, incapabil să afle acel punct nu numai pentru a opri durerea, ci pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
țicnit ca ea, bătrâne. Te asigur că nu e nici urmă de iasomie în grădina noastră. Își ridică privirea și observă o imensă oală cu capac purtată până în celălalt capăt al sufrageriei. Uite, vine felul următor. Când ajunsese la jumătatea pulpei de iepure cu curry, Rebecca aude lângă ea o tuse discretă. — Ce este, Pyles? — Dacă se poate, aș vrea să vă spun ceva în particular, doamnă Winshaw. E o chestiune destul de urgentă. Se retrag în coridorul de trecere și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
câteva secunde se abținu să răspundă. Întinse mâna stângă spre un bol cu fructe așezat între două sfeșnice de argint și rupse un mic ciorchine de struguri, începând să-i decojească încet boabele, introducându-și unghia lungă între coajă și pulpa vineție. — Ne-am mai întâlnit oare undeva? întrebă ea brusc. Nu, spuse Phoebe. Nu, nu cred. De ce? — Voiam doar să știu, spuse ea, terminând un ciorchine și începând altul, ce te face să crezi că ai vreo idee despre părerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
părțile - pentru a-mi scoate pantofii Manolo din picioare și a-i azvârli pe scaunul din dreapta. Nu-mi puteam șterge mâinile umezite de transpirație de altceva decât de pantalonii Gucci din piele, care erau atât de strâmți, Încât șoldurile și pulpele Începuseră să mă furnice de cum terminasem de Încheiat ultimul nasture. Degetele mele au lăsat dungi umede pe pielea Întoarsă atât de fină care Îmi Îmbrăca pulpele deja amorțite. Tentativa de a conduce o decapotabilă cu cutie de viteze manuală, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]