187,471 matches
-
unii dintre membrii clanului li se trag de la nedreptățile pe care le făcuse Justiția ceaușistă. Și orice s-ar spune azi, chiar și cel mai neînsemnat membru al clanului se bucura de regim special pe vremea cînd Ceaușescu era la putere. Că acest regim special putea avea și părți neconvenabile, asta e altceva. Recent, unul dintre securiștii care au fost umbrele lui Nicu Ceaușescu a lansat ideea că acesta a vrut la un moment dat să dea lovitură de stat pentru
Amintiri din familia Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12271_a_13596]
-
ce căutau la Inter trupele aflate în subordinea lui. Arunca graseiat vina pe diverși subordonați de la Școala de ofițeri de Securitate de la Băneasa. Cînd a fost prins, Nicu Ceaușescu a declarat că venea la București de bunăvoie, după ce aflase că puterea fusese preluată de Ion Iliescu, ceea ce i se părea OK. Singurul caz aparte dintre Ceaușești a fost Marin, cel care s-a sinucis la Viena. Despre el se spune că i-ar fi sugerat fratelui său Nicolae să-și dea
Amintiri din familia Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12271_a_13596]
-
o scenă îngustă iar lumea în care se mișcă este ternă, lipsită de conflicte notabile, de asperități. Idiosincrasiile țăranilor sunt antrenate doar când vine vorba de diabolicul regim comunist. Aici se folosește un arsenal religios univoc: "...să fi fost în puteri, puneam și eu mâna pe-o pușcă și mă băteam cu anticriștii ăștia, cum s-au luptat bătrânii noștri pe vremuri cu păgânii!", un preot perorează împotriva "ateilor și stricăciunilor de rânduieli creștinești din țară", un alt personaj are planuri
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
anii în care au loc alegeri generale în România, Vladimir Tismăneanu și Mircea Mihăieș să publice cîte o carte de convorbiri dedicată analizei evoluțiilor/involuțiilor din politica românească (și, prin ricoșeu, mondială) în cei patru ani de mandat ai unei puteri constituite în urma scrutinului electoral. În 1996 a fost Balul mascat, în 2000, Încet spre Europa, iar acum, cu două săptămîni înainte de alegerile parlamentare și prezidențiale, Schelete în dulap. Cartea din acest an prezintă interes și din perspectiva imaginii pe care
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
Isărescu la liberali și atunci ei au jucat cartea Stolojan. PNL nu ar fi putut accepta soluția Constantinescu decît cu riscul de a se transforma în partid neparlamentar (tot episodul este excelent descris în cartea fostului președinte liberal Valeriu Stoica, Puterea, un rău necesar, editura ALLFA 2002). Așadar, dacă ar fi rămas în cursă, Emil Constantinescu ar fi evoluat exact pe culoarul lui Mugur Isărescu, avîndu-i drept contracandidați pe toți ceilalți, inclusiv Stolojan. Or, în această situație nu cred că șansele
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
obstinat de baș, din sincope și din refrenul care revine ("ritournelle"). Să fii atentă la aceste "baricade", pe care muzicianul francez le interpretează cu obstinație încontinuu, devenind el însuși un rondo, aproape. MN: Așadar, muzica e un personaj în toată puterea cuvântului. Se simte aici mâna lui Francesco Sorți, despre care am citit că a fost muzicolog. VZ: Da, sunt tot felul de citate și nu doar din muzică. Sunt salturi peste timp care-ți fac cu ochiul. De pildă, la
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
o libertate necondiționată. În spectacolele sale, cu totul ieșite din comun, Zholdak dezvoltă o estetică a șuvoiului de imagini. Izvorând fără întrerupere, niciodată supuse vreunei selecții, ele se succed, țâșnesc pe neașteptate, variază, refractare celui mai elementar principiu de economie. Puterea de a le genera nu diminuează nici o clipă. Aceste imagini surprind prin năvala lor masivă, inepuizabilă, constantă. Abundența lor poate deveni uneori agasantă căci, așa cum abuzul de metafore face ca textul unui scriitor să pară "împănat ca o tartă cu
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
începuturile lui Wilson. Zholdak e singurul suprarealist din zilele noastre. Fără să o formuleze explicit, Zholdak recunoaște că practică scrierea automată căci, spune el, unor momente de totală lipsă de inspirație le urmează altele de activitate intensă, impuse de o putere din afara lui. De aceea nu se neliniștește, știe că trebuie să le aștepte, iar când ele vin, "șuvoiul" se dezlănțuie, val după val. Aici se vede înrudirea lui cu suprarealiștii căci, în ciuda referințelor sale tibetane care amintesc de Vasiliev, nimic
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
Ivan Denisovici, unde regăsim experiența concentraționară cu tot ceea ce aceasta comportă ca distrugere a ființei. Regret nespus că nu am văzut aceste spectacole care ne dezvăluie un alt Zholdak, artist marcat de teroarea exercitată de-a lungul secolului trecut de puterea totalitară sovietică. Zholdak nu poate uita cumplitul martiriu. S-ar părea că astăzi regizorul șovăie între cele două căi. Pe care dintre ele o va urma? Totul ne lasă să credem că, o dată cu trecerea timpului, traumatismul istoric va ceda locul
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
târziu, Zholdak îmi dezvăluia întâmplarea care îi sugerase soluția: "La țară, am fost cândva martor la cearta cea mai îngrozitoare pe care am văzut-o vreodată între o fată și maică-sa și, la un moment dat, mama, la capătul puterilor, a strigat: ŤNu ești fiica tatălui tău!ť Atunci s-a lăsat tăcerea, fata a început să plângă încetișor și, privind-o, am avut impresia că i se amputase un braț. Nu i-l mai vedeam." Recunoaștem ceva din Magritte
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
influență decît binele și adevărul. Se poate ca filologul să "poetizeze" filozofia și în esență, nu numai în stil. Nu poți să nu remarci că fraza este mai întîi frumoasă, abia apoi semnificativă: "Și apoi, fiecare să se lumineze după puterea minții, a sufletului și a credinței sale. Nu căutîndu-și neapărat pacea: doar lumina, știind că este lumina unei taine. Nu mi se cade să vă călăuzesc mai departe, fiind, cu întreaga mea inimă, doar unul dintre voi." Frumosul înseamnă cumpătare
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
nuanțat, nu încurajează intoleranța, nu exclude, ci adună, îngăduind diversitatea. "Zi-le oameni și dă-le pace", ar fi spus Caragiale, dar indiferența, pentru Creția, nu este norma de urmat. Cel care știe bine ce știe trebuie să convingă cu puterea argumentelor lui, fără calomnii, fără părtiniri. Granițele "școlii" sînt suficient de deschise pentru a-i încăpea, "fără vrajbe zadarnice", pe toți cei care "știu și au puterea să se bucure, răspîndind în jurul lor, ca un har, bucuria." Cartea, mai mult
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
norma de urmat. Cel care știe bine ce știe trebuie să convingă cu puterea argumentelor lui, fără calomnii, fără părtiniri. Granițele "școlii" sînt suficient de deschise pentru a-i încăpea, "fără vrajbe zadarnice", pe toți cei care "știu și au puterea să se bucure, răspîndind în jurul lor, ca un har, bucuria." Cartea, mai mult de învățătură decît de analiză riguroasă a unor texte filozofice, le vorbește, deopotrivă celor foarte tineri și celor ajunși la vîrsta inevitabilelor tristeți, despre admirația fără idolatrie
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
spre sfârșitul mileniului, închisorile au devenit neretabile. Lagărele comuniste s-au dovedit bugetofage, n-au mai produs decât literatură. Pe deasupra, descurajați, tot mai mulți autori au murit din tutun, din vodcă, din amor, nemaiîndurând nebunia disimulării, simțind că-i părăsesc puterile de a mai lucra în tehnica trompe l'oeil decoruri fanteziste pe jegul realității. Dar atunci, în anii '60, ani ai tinereții lor entuziaste, poeții născuți în preajma unui război ce avea să fie pierdut de români, au câștigat bătălia cu
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
absolut al ideologiei comuniste, obligând la prostituarea creatorului și la ocultarea convingerilor lui intime, a face binele în sens ideal, dincolo de accepția imediată, contingentă, a bunătății, devine a face bine opera în sine, respectându-i autonomia și propriile criterii. în pofida puterii, a ingerințelor politice, a interdicțiilor și a indicațiilor cenzurii, începând din deceniul șapte, autorul care se respectă va acționa după o intransigentă morală a "lucrului bine făcut". A crea un obiect de artă adevărat echivalează de fapt cu lupta împotriva
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
A crea un obiect de artă adevărat echivalează de fapt cu lupta împotriva falselor producțiuni impuse de comunism, polemizând indirect cu propaganda "literaturii angajate" agreate de partid. Autonomia esteticului va fi astfel maxima victorie a autorilor, ultima redută în fața imixtiunii puterii politice, cetatea ideală pe care scriitorii o recuceresc integral spre mijlocul anilor '60, refugiindu-se apoi, definitiv, după un lung asediu, printre ruinele ei, mai târziu, în întunecatul deceniu nouă. într-o existență mutilată de duplicitate, din triada "calităților fundamentale
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
prelungită, tovarășul de drum îți este, vrei-nu vrei, aproape rudă. - Bea, frate - turnătorul, ager din instinct, mă mai și ironiza. Nimerea fără să țintească. Nedîndu-și seama că vorba frate are un sens. Am supt o înghițitură care mi-a dat puteri. Dar parcă nu doar mie. Și Ciub, după fiecare contact al meu cu sticla, se înveselea. Iar străzile erau posomorîte. De vreo zece ori, de-a lungul acestei treceri pe jumătate întunecate, de-a lungul acestui segment (nu cel mai
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
fetiță. Care e explicația? Principalul vinovat pare să fie media, care știe că "violența se vinde bine" și abuzează de ea, creând un climat de frică (sună cunoscut? Da, și noi avem știrile de la ora 5). Adăugați la asta marea putere de cumpărare a cetățenilor americani, faptul că gloanțele există la magazinul din colț, iar armele sunt mereu disponibile - filmul începe cu Moore deschizându-și un cont în bancă și primind ca bonus o pușcă - și aveți imaginea de ansamblu. Regizorul
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
în tradiția unor asemenea rubrici, masca stilistică e binevenită. l Cine e așadar Cronicarul revistei noastre ? Un personaj colectiv cu o puzderie de ochi, toți magici. Are spiritul critic și mîna care scrie (cu pixul) ale lui Nichi (Manolescu), are puterea de a se entuziasma, talentul și ghearele motanului Adei (Bittel), are bucuria de a povesti și Tico-ul abastru închis ale Marinei (Constantinescu), are bucuria de a descoperi, de a se juca și lentilele de contact albastru deschis ale Ioanei (Pârvulescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
Dacă-l cauți la primărie, e pe teren și dacă vrei să-i dai de urmă pe teren, nu-l găsești. Eu n-am auzit de vreun primar internat în spital cu diagnosticul "epuizare psihică". Că pe unii dintre ei puterea locală îi face să dea semne de paranoia, asta e altceva. Să nu fi fost acest an electoral, cu particularitățile sale, printre care trimiterea în competiția localelor a artileriei grele a Opoziției pentru a-i înfrînge în orașele mari pe
Munca de jos by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12636_a_13961]
-
pe care vocea lirică le derulează neîntrerupt sunt pânza emotivă a unei stări de grație, nu doar ca intuiție și trăire, dar ca "înțelegere" în sensul cel mai generos, căci "instinctul nu găsește resorturile care mă fac vie". Credința în puterea revelatorie a cuvintelor, a poeziei este de influență naumiană ("Între cuvintele acestui text e încă un scris, mai bine știutor, care îmbibă pagina cum îmbibă uleiul țesătura. O taină lichidă. Scrisul ăsta ca vitraliile, se vede când trece lumina."), deși
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
Comedia demisiei nu e decât actul întâi dintr-o piesă ce virează tot mai mult spre tragedie. Nu numai de partid. Unghiul de acțiune al pesedeilor, îngustat dramatic după alegerile locale, a dus la sufocarea personajelor mai sensibile din sfera puterii. Indiferent ce s-ar întâmpla, toamna lui 2004 ne va înfățișa un cu totul alt PDS decât cel fioros și arogant din primele luni ale anului. Acum nu mai e vorba de rivalitatea (ireconciliabilă) între doi lideri ex-comuniști. Aș spune
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
ale serviciilor de protocol. Oricare dintre ei (baroni sau simpli hrebenciuci) pot obține astfel de beneficii doar cu mărunțișul avut prin buzunare. Lupta din interiorul PDS vizează cu totul altceva decât acapararea unui fotoliu sau altul. E vorba de perpetuarea puterii și banilor în anii și deceniile ce vin. Nu-l văd pe Mitrea foarte interesat să devină numărul unu al partidului, șeful guvernului sau președinte. Dar îl văd sfâșiind pe oricine îi primejduiește poziția forte în partid și avantajeșle ce
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
să-l ajute în igienizarea partidului. Nu poți să reformezi o instituție dacă nu te reformezi mai întâi pe tine însuți. Poți fi, în cel mai bun caz, un dictator, dar asta nu schimbă cu nimic datele problemei. Spaima pierderii puterii îl face pe Năstase să nu-și dea seama de ridicol. El ne-a anunțat pe-un ton de papă reformat că, gata, s-a terminat cu suprapunerea de funcții și roluri între partid și stat. Cine conduce partidul nu
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
din instinct. Un Năstase în pierdere de viteză e un Năstase mort - iar cel mai bine o știu escrocii și incompetenții. Chiar dacă, prin absurd, Năstase ar dori cu adevărat să schimbe sistemul (deși tot ce-și dorește e să păstreze puterea!), el n-are cum s-o facă. Urechile supușilor nu-i mai percep glasul, așa cum marinarii lui Ulise nu auzeau, din cauza cerii, sunetele îmbietoare ale sirenelor. Lipit de catargul puterii, nu i-a rămas decât speranța că vasul în derivă
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]