1,669 matches
-
ca și cum te-ai căca Într-un closet plin cu tampoane: totul se Înfundă și Începe să pută.” Spațiul separă corpurile. Cuvântul traversează elastic spațiul, spațiul dintre corpuri. Nepercepute, lipsite de ecou, parcă suspendate ridicol În aer, cuvintele lui Începeau să putrezească și să pută, era neîndoielnic. Pus În context, cuvântul poate să și separe. La piscină, se Întinse pe un șezlong. Adolescentele se bâțâiau, se prosteau, ca să-i incite pe băieți să le Împingă În apă. Soarele era la zenit; trupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
luă pe drumuri lăturalnice. Puțin Înainte de Parthenay, făcu o pauză. Simțea nevoia să se gândească; da, dar În fond, la ce? Se oprise În mijlocul unui peisaj monoton și calm, lângă un canal cu apa aproape nemișcată. Plante acvatice creșteau sau putrezeau, era greu de spus. Liniștea era tulburată de vagi țârâieli - În aer erau, probabil, insecte. Se lungi pe taluzul ierbos, remarcă un foarte slab curent acvatic: canalul se scurgea Încet Înspre sud. Nu se zărea nici o broască. În octombrie 1975
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din drepturile de autor, s-a lansat În politică; În anul următor, a fost ales În Camera Reprezentanților. Bruno tăcu. Își terminase cafeaua de mult, era patru dimineața iar În sală nu era nici un acționist vienez. În fapt, Hermann Nitsch putrezea acum Într-o pușcărie austriacă, Închis pentru violul unei minore. Insul trecuse deja de șaizeci de ani, se putea spera Într-un deces rapid; o sursă de rău ar fi astfel eliminată din lume. Nu erau motive să te enervezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mănânce, Îi plăceau jocurile televizate privite În comun, Înainte de cină. Nu mai aștepta nimic de la succesiunea zilelor, iar această ultimă seară a celui de-al doilea mileniu trecu, pentru el, cu bine. În cimitirele din toată lumea, morții recenți continuau să putrezească În mormintele lor, să se transforme puțin câte puțin În schelete. Michel petrecu seara acasă. Era prea departe ca să audă ecourile sărbătorii din sat. De mai multe ori, Îi reveniră În memorie imagini ale Annabellei, estompate și calme; imagini, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
altul și, în miros de usturoi, facem copii. Vara? Vara e nenorocire. Pute curtea, pute hulubăria și cotețul și lada de gunoi. Gardurile din bucăți de tablă ruginesc. Sub pilote zac plozii cu bătrînii, la un loc cu ploșnițele. Fundacurile putrezesc de zemuri în care se joacă purății cu gălețile sparte pe care le scot din gunoaie. Cine ne pedepsește să trăim aici? Copiii călăresc pe găleți și visează că trec oceanul la Monte Carlo, unde-a fi aceea. Apoi ajung
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
patruzeci de răni grave pe corp și nenumărate alte răni de gravitate medie, unde sora lui are douăzeci și șase de răni mortale provocate de un obiect ascuțit, fără a mai pune la socoteală rănile mai mici, și unde tata putrezește și el, făcut terci, în lada țărănească din lemn sculptat. În total, cele trei persoane prezintă peste optzeci de lovituri de topor, fără a mai pune la socoteală împunsăturile cu baioneta, iar cele mai zdrobite sunt capetele. A lovit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu reușea să-i curețe de uscături. Nu tăia nici vița care năpădise casa și îneca zidurile. Se simțea bine, se spune, în mijlocul naturii libere, rodind sălbatic. Crengile se aplecau până la pământ, grele de fructe, nu le culegea nimeni. Cădeau, putrezeau, într-o pădure fără capăt, neschimbată de veacuri. Sute de copaci s-ar ridica în urma pașilor. Înalți, unul lângă altul. Negri, deși, parcă de sticlă. Doar ochiul aprins al ferestrei s-ar mai zări printre ei. Tot mai departe, însă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o să le facă și o să le dreagă. Că o să-i spulbere ca pe ciulinii arși de soare la sfârșitul verii. Că o să-i amestece cu pulberea de pe malul apei care curge mereu. Că o să le Încleieze sângele. Că o să le putrezească oasele și carnea. Ochii o să li-i usuce. Au dat Înapoi și au ținut sfat. Cum vroiam să fug, se repezeau din nou la mine și atunci iar Începeam cu vorbe spuse În minte, de parcă eram Tatăl, iar ei iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de el pășitorii și mâinile, chircindu-mă. - Ce i-ați făcut lui Enkim? m-am rugat de ei, gândindu-mă cu frică la rana preietenului meu. Nu văzusem decât prea rar răni care să nu se Împută și să nu putrezească. Măcar apă să-i dați, le-am zis. Dădură din cap, semn că da, dar Vindecătorul spuse: - Niciodată. Apoi, Îl lăsă pe unul dintre ai lui la intrarea În peșteră și ieși. L-am urmărit cu privirea și, abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
făcuse alb precum norii din zilele fierbinți, abia dacă a pus În gură ceva. Cât timp eu am făcut pe pământ semnul ciutanului, ca să-l uite mai ușor ai săi, Runa Îi desfăcu lui Enkim frunzele din jurul rănii. Carnea nu putrezise Încă, dar pielea era roșie și umflată. Ne-am dus după apă curată și l-am spălat din belșug, după care Runa a adus niște ciuperci de copac care creșteau peste tot În jur. Le-a pisat cu piatra de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
amestecate și reunite din optzeci și șapte de putregaiuri diferite; și, cu o bucurie deplină și crescîndă, i le enumeri pe toate. Și regăsesc aici, Îi spui, mirosul cleiului topit și al cauciucului ars. Se contopesc aromele pisicilor moarte ce putrezesc, parfumul de varză stricată, de ouă clocite, de roșii stătute; mirosul de zdrențe arse și de gunoi intrat În putrefacție Împletit cu aromele calului mort din curtea din dos, al unei piei de sconcs și cu putoarea grețoasă a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aș fi coniferă! Va să zică se poate trece de gardul ăsta! Oho! să vă arăt numai! Pesemne ați venit să salvați pe careva? pfii, ca și mine! Uite, vii să salvezi și după aia uiți pe unde-ai venit până-ți putrezesc oasele aici. Haidem! Când ne furișăm prin cartierul nou-nouț, gâfâind pe la colțurile blocurilor, afară din lumea cocoțată în balcoane sfâșiind cina sub mirosul roșcat al sarmalelor; dincolo de spărtură când eram deja în mijlocul spitalului descompus în clădiri vechi mâncate și risipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la Ocolul silvic al cărui sediu se afla la trei case mai Încolo de ei, pe mâna dreaptă cum vii, pe stânga cum te duci. Cei de la Ocol au mers În pădure și au constatat că aracii tăiați de Țuluca putreziseră peste iarnă. O asemenea pagubă trebuia plătită de cineva și acel cineva a fost ales să fie chiar Țuluca. Ar fi făcut el și pușcărie dacă nu era tenace și nu-și petrecea doi ani prin procese și recursuri. Nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fi făcut el și pușcărie dacă nu era tenace și nu-și petrecea doi ani prin procese și recursuri. Nu știu ce a Învățat el din acea Întâmplare, dar eu am tras concluzia că nici În pădure aracii nu au voie să putrezească de capul lor și fără acte În regulă. Aici, În locul din care vă scriu, aracii nu ridică niciodată probleme de competența justiției, se lasă tăiați din copaci În număr mic și numai atunci când e nevoie de ei, petrec o vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la toporul de bronz de la care a Început discuția noastră pe vremea când eu eram un elev atât de indisciplinat) atenția noastră trebuie să se concentreze asupra cozii de topor, adică tocmai asupra elementului care nu s-a păstrat (a putrezit În pământ) și, iarăși după părerea mea - de atâtea ori criticată de dumneavoastră -, sensul expresiei (coadă de topor = trădător) nu trebuie să ne lase indiferenți. Deci baltagul este un topor cu coada mai lungă, iar barda unul cu coada mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cam În aceste condiții am aflat eu ce era acel obiect la care se tot Închinau groparii. Era ceva care arăta ca o cârpă maronie, dar... era pielea de pe palma unuia dintre morții dezgropați pentru pomenire. Închipuiți-vă, domnule profesor, putreziseră până și oasele mai subțiri, iar această bucată de piele rămăsese intactă! Aproape că puteau fi citite, la o privire foarte atentă, liniile plantare principale. Erau aproape treizeci de ani de la Înhumare. Aveau de ce să se minuneze cei trei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
palma unui om muncitor și că sudoarea, sărurile minerale din ea plus frecatul zilnic de coada cazmalei au desăvârșit o operație asemănătoare cu tăbăcitul. Bucata aia de piele era, deci, tăbăcită Încă de când omul era În viață și n-a putrezit pentru că pielea tăbăcită nu putrezește așa repede, te-ai prins? Se uita la mine cu o mutră tâmpă de parcă nu auzea ce-i spun sau vorbeam Într-o limbă necunoscută. „Du-te și Întreabă-i pe gropari dacă pantofii putreziseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că sudoarea, sărurile minerale din ea plus frecatul zilnic de coada cazmalei au desăvârșit o operație asemănătoare cu tăbăcitul. Bucata aia de piele era, deci, tăbăcită Încă de când omul era În viață și n-a putrezit pentru că pielea tăbăcită nu putrezește așa repede, te-ai prins? Se uita la mine cu o mutră tâmpă de parcă nu auzea ce-i spun sau vorbeam Într-o limbă necunoscută. „Du-te și Întreabă-i pe gropari dacă pantofii putreziseră!“ - i-am mai zis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
putrezit pentru că pielea tăbăcită nu putrezește așa repede, te-ai prins? Se uita la mine cu o mutră tâmpă de parcă nu auzea ce-i spun sau vorbeam Într-o limbă necunoscută. „Du-te și Întreabă-i pe gropari dacă pantofii putreziseră!“ - i-am mai zis și el Într-adevăr s-a dus și i-a Întrebat. Când s-a Întors părea mai liniștit, Începea să creadă și el că nu e vorba de nici o minune. Dar nici de povestea sau legenda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
negi funinginea / și în metalul batjocorind rugina / și-n sârguința-albinelor strălucitoare / ca gheața, refuzându-te doar mierea / și-n rouă să respiri aurora / și-n pietre uitându-le glasul, / să intri în țărână spre-a o face-n / sfârșit să putrezească sau : Cinstește Forma - acest drept de a fi / similar Ființei sau: Nu întoarce capul nici în dreapta nici în stânga / sufletul are o pieliță cum un fruct copt / nu privi înainte nici înapoi... Eterna dihotomie suflet trup, înțeleasă de omul gânditor din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care își depun mierea albinele, condensează o imagistică densă, în construcția căreia poetul apelează, pe larg, la vizual, auditiv și, în egală măsură, la olfactiv, încât, prin aportul acestora, sinesteziile sunt frecvente: O pânză subțire, străvezie, un parfum ireal (...)// Lumina putrezind în tuburi de bambus / În sunete se transformă lovită de aripi de înger. // Imensă zidărie de tonuri și de note descătușate...; Buzele noastre sărută răcoarea culorii...; Efigia mamei, aripă de respirație... În poemele care compun volumul, Grădinarul coalizează în jurul său
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a mai întâmplat să vie, din miazănoapte, vânturi încărcate de o pulbere foarte fină (...) Această pulbere fină s-a așezat mereu până ce a îmbrăcat șesurile cu un strat gros (...) de lut galben și sfărâmicios. Apoi ierburile au crescut și au putrezit și din rămășițele lor adunate timp de sute de mii de ani și dospite de ploi și de căldură, s-a născut pământul gras cafeniu sau negru, care hrănește lanurile de grâne. Aceasta este povestea câmpiilor noastre”. (S.Mehedinți, G.
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
tineri, în "Luncă". Pământurile trebuiau arate, semănate, grâul trebuia secerat, cartofii trebuiau prășiți, culeși, duși în pivniță, iarba trebuia cosită de două ori, o dată pentru fân, apoi, toamna, pentru otavă, fructele trebuiau adunate, transportate în pătul. Mai existau zaplazurile care putrezeau și trebuiau reparate, merii trebuiau spoiți, altoiți și tratați. Toate acestea, și altele, cereau zile serioase de lucru, iar "unchiul George" nu prea era dispus să plătească. Se va fi gândit, oare, că ducerea mea la liceul "Spiru Haret" îi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
așezările medievale. Unica ei deschidere reală era spre munte. Ce se petrecea în afară, în istorie, cu excepția războaielor, nu conta, se întîmpla parcă pe o altă planetă. Cerul reprezenta o sursă de evenimente zilnice infinit mai importante, deoarece cartofii puteau putrezi în pământ din pricina ploilor, fânul nu se usca, dacă nu era soare, iar o grindină putea zdrobi lanurile de grâu și de secară din care oamenii își obțineau pâinea. Nici măcar satele din împrejurimi nu le-am cunoscut până la unsprezece ani
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
6. S-a întețit canicula, parcă. Aerul e acum și mai încins. Stau cu ferestrele închise toată ziua, în speranța că astfel voi limita zăpușeala. Dacă ies în curte, mă lovesc valuri fierbinți de căldură. Noaptea, simt că transpirația îmi putrezește pe piele și trebuie să alerg mereu sub duș. Abia spre dimineață febra aerului și a zidurilor mai scade. Încolo nimic nou. 7. Poate, ar trebui să reiau întrebarea: în ce mai cred, oare? Printre moderni, sunt aproape retrograd. Acum
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]