2,010 matches
-
dezastrul mai merge ca uns, Rotițe din creier se sparg în bucăți, Lovite de lacrimi și prejudecăți, Ce vremuri cumplite, ce vremuri șablon, Din toată tristețea îți faci etalon Și mergi printre vii ca și cum ar fi morți, Iar dramele lumii rânjesc pe la porți, Ce vremuri de zbucium, ce vremuri-mirări, Rămân, prin eșecuri, ignobile stări, Copiii se nasc predispuși la blestem, Cu gândul la toate, pe tine te chem, Ce vremuri de jale, ce vremuri de uri, Te-aș pune să urli
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
mai 2011 Vinovățiile, crucile noastre la ferestre ca niște flori vinovățiile ne privesc de sus oamenii sunt atenți le îngrijesc le udă le curăță schimbă pământul pun îngrășământ astfel că vinovățiile cresc se dezvoltă au pretenții și ifose înfloresc indiferente rânjesc ipocrit din balcoanele deschise pseudo-juliete care fac semne obscene unor clienți cu buzunarele goale vinovățiile nu au parfum tocmai din această cauză nu simțim nimic în compania lor dar fiecare le poartă pe umeri ca pe o cruce din ce în ce mai grea
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
răsfirate larg umbră rotitoare gânduri așezate unele sub altele botezate poeme la apa sufletului 21 iunie 2011 Repetenți Revin din uitare fantomele hâde, Vagoane cu morți, la peron, se opresc În mine, de-o vreme, istoria râde, Și chiar îmi rânjește absurd, nefiresc. Trăiesc și sunt mort, iată vestea finală, Chiar patul acesta îmi pare sicriu, Pe surse vin zvonuri, cu grabă letală, Iar eu n-am puterea să ies și să fiu. Trăim, melancolic, o mare derută, Cu gândul la
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
drumul cel mai scurt către propria minimalizare 6 iulie 2011 Starea națiunii O menghină de timp, rugina ca o plagă, Doar scrâșnetele vieții subzistă, furibund, Ca să primești o moarte îți trebuie o șpagă Reintrodusă, zilnic, în buzunar imund. Dansează disperarea, rânjește neputința, Netrebnicia însăși te rupe în bucăți, Te-nghit de viu orgoliul și nerecunoștința, Iar tu jertfești tristeții valori sau judecăți. În teorie-i bine și mai avem speranță, Trăiască Ieremia care ne duce-n gard, Trăim nefericirea de-a
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Început. Dacă era să nu stau În banca mea cât de cât, m-ar fi expediat Într-un lagăr mai repede decât Își dă chiloții jos o tipă din spectacolele de Kit-Kat. Șuierând ca un armoniu cu burduful crăpat, Weizmann rânji și-mi Înapoie fotografia spunând: — Amsterdam ar fi locul cel mai potrivit pentru a-l vinde. Asta dacă poți să-l scoți din Germania. Vameșii germani sunt coșmarul oricărui contrabandist. Nu că n-ar fi destui oameni În Berlin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
lipsit de sens, nu? Și acum, dacă nu te superi, chiar trebuie să plec. — Ce mai manieră de a conduce o poliție afurisită, i-am zis. — Crede-mă, Bernie, mai bine de tine că nu mai faci prte din ea. Rânji fericit. Și Încă e loc de mai rău. Informațiile oferite de Illmann m-au costat o sută de mărci. Informațiile nu sunt niciodată ieftine, dar În ultima vreme costurile implicate de investigația privată par să crească. Nu e greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dădu mai aproape de mine, Încât practic ne atingeam unul de altul, și zâmbi Într-un mod ciudat. — A, da, zise ea impulsiv. Am uitat - tu ești cel pe care Hermann l-a angajat să ancheteze incendiul, nu-i așa? Mai rânji un pic și adăugă: Presupun că poliția a fost depășită de caz. În vocea ei era o nuanță de sarcasm: Și vii tu, Marele Detectiv, și găsești indiciul care va duce la dezlegarea Întregului mister. — Nu e nici un mister, Fräulein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
spuse: Mă duc să mă piș. Vechiul tău prieten are la dispoziție acest răstimp pentru a te convinge, altfel... Strânse din buze și scutură din cap. În timp ce ieșea, am strigat În urma lui: — Vezi să nu uiți să ridici colacul! Am rânjit la Stahlecker. — Ce mai faci, Bruno? Ce e cu tine, Bernie? Ai băut sau ce? Ți s-a urât cu binele? Că doar știi ce greutăți Îți poate face Tesmer. Întâi Îl iriți cu toată vorbăria aia de duh, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Fu ca și cum aș fi ținut un castravete. — Sunt foarte Încântat să vă cunosc, Herr Gunther, Îmi spuse el călduros. Am auzit că vă interesează niște diamante. — Așa este. Dar ar trebui să vă spun că acționez În numele altei persoane. — Înțeleg, rânji Neumaier. Aveți ceva anume În minte? — Da, sigur că da. Un colier cu diamante. — Păi, ați venit unde trebuie. Avem câteva coliere cu diamante pe care vi le pot arăta. — Clientul meu știe exact ce anume vrea, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
acolo ca să impresioneze clientela de origine evreiască. M-am făcut că nu-l observ, dar Jeschonnek nu putea scăpa ocazia de a i se refuza mica punere În scenă. Ridică rubinul, Îl ținu În lumină Între degetele-i grase și rânji obscen: — Un rubin en cabochon excepțional de frumos, Îmi zise el, Întrebându-mă: Vă place? — Roșu nu e culoarea mea. Nu mi se potrivește cu părul. Râse și puse la loc rubinul pe o bucată de catifea pe care apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
plin de sine. — Neumann, doar știi că nu mă interesează așa ceva. În timp ce vorbeam, Însă, mi-am adus aminte de Frau Heine, clienta mea, și de fiul ei. — Ia stai nițel, cum Îl cheamă pe evreu? Neumann Îmi spuse numele și rânji, oferindu-mi o priveliște dezgustătoare: făcea parte dintr-un ordin de animale nu cu mult deasupra buretelui de calcar. Mi-am Îndreptat degetul fix spre nasul lui: — Dacă aflu că acel U-Boat a fost săltat, o să știu cine l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ce școală a mers. Cred că s-ar putea spune că m-a enervat. Vedeți dumneavoastră, mie nu-mi place să mi se spună ce să fac. — Nu e o atitudine prea sănătoasă În vremurile astea. — Cred că nu, am rânjit eu. Să zicem cincizeci de mărci pentru ceea ce știți? Haideți să fie o sută și nu veți fi dezamăgit. Ce ziceți de șaptezeci și cinci și o invitație la cină? — S-a făcut. Am pecetluit Înțelegerea noastră strângând mâna pe care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
strânse În pumn târându-se pe scări. El scoase un râs disprețuitor alcătuit În principal din fum de țigară și apoi zise: — Îmbracă-te, plecăm la o plimbare. Și mai bine ai lăsa arma aia. Am ezitat. — Care-i problema? rânji el văzându-mi reținerea. Nu ai Încredere În mine? — Ei, na, cum poți să spui așa ceva? Vine la mine un tip de treabă de la Gestapo și Îmi bate la ușă În miez de noapte și mă Întreabă dacă vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Ceva de genul ăsta, i-am răspuns și am dat cu piciorul În ușă. — Foarte subtil, remarcă ea privind cum ușa se deschise sărind din balamale. Să Înțeleg că ai ajuns la concluzia că nu e nimeni pe aici. Am rânjit cu subînțeles: — Când m-am uitat prin gaura de la cutia de scrisori, am văzut un morman de corespondență nedesfăcută pe covoraș. Am pășit Înăuntru. Inge ezită suficient de mult Încât să mă uit În spatele meu după ea. I-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
gâtul ăla nenorocit. Am tras un scaun și mi-am pus un picior pe el, astfel Încât să mă pot sprijini pe genunchi În timp ce mă uitam la el. — Nu poți dovedi că am fost În apropierea locului ăluia, Îmi zise. Am rânjit la el: — Zău? Nu pot? Am tras un fum lung și i l-am suflat În față. I-am zis: — La ultima ta vizită la stabilimentul lui Tillessen, ai fost amabil și ai lăsat acolo fluturașul tău de salariu. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să-l aibă dacă ar fi mestecat dintr-un trabuc mare. Când vorbea, glasul Îi semăna cu al unui urs de mărime medie, mormăind din interiorul unei peșteri puțin adânci, și Întotdeauna pe punctul de a izbucni de mânie. Când rânjea, gura era o Încrucișare Între stilul maiaș timpuriu și cel gotic din perioada de Înflorire. — Detectiv particular, hmm? N-am cunoscut niciodată unul. — Asta nu face decât să demonstreze că nu suntem destul de mulți. Vă deranjează dacă mă așez? Privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mai bune texte de agățat. — Mersi de șampanie, ghimpe. Ți-ai asumat un risc frumușel stând de vorbă cu mine. Și nu ai fi avut multe de câștigat la pariul ăsta. Dar cel puțin pleci cu banii de miză Înapoi, rânji el la mine. — Ei, de data asta, fiorii jocului erau tot ce Îmi doream. Gangsterului i se păru amuzantă chestia asta: — Nu va mai fi altă ocazie, poți să fii sigur de asta. M-am pregătit să plec, dar m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-ți plătește cheltuielile În interes de serviciu. — Poate reușim să ajungem la o Înțelegere. Nu mi se pare că ai prea multe de oferit, i-am spus. Fie vorbești, fie Îți aranjez fața cu Încă o pereche de nări. El rânji: — Doar nu o să mă omori cu sânge rece, zise el. — Nu zău, chiar așa? I-am proptit arma În bărbie și apoi am plimbat țeava peste fața lui, Înșurubând-o sub pomeți. — Nu fi așa de sigur. M-ai prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
teoria În fapt, stabilind legătura neîndoielnică dintre secretarul privat al lui Six și negustorul de diamante. Mai mult, ei fixaseră și locul și ora unei Întâlniri. — Ei bine? făcu Inge, incapabilă să-și stăpânească pentru mai mult timp curiozitatea. Am rânjit: — Asul meu din mânecă. Tocmai l-a făcut cineva să capete valoare. O Întâlnire aranjată Între Haupthändler și Jeschonnek, diseară la ora 5, la o adresă din Grünewald. Jenschonnek o să care cu el o geantă plină cu valută. — Ce informator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
din cap și plecă spre han, după care ne zise: — Noi o să așteptăm aici până verificăm ce ați spus. Frângându-și nerăbdător mâinile, Six strigă după el: — Te rog, grăbește-te! E o problemă de viață și de moarte. Pușcașu’ rânji la auzul acestor cuvinte. Bănuiesc că era obișnuit cu probleme de viață și de moarte, atunci când era vorba de șeful său. Six scoase o țigară și și-o vârî nervos În gură. O scoase din nou repezit fără să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
conștiință? zise el și trecu de ușă. Afară din han, m-am grăbit să-l urmez În direcția unuia dintre adăposturile pentru bărci. Din ea ieși un bărbat, Încheindu-se la șlițul pantalonilor. Interpretând greșit mersul avântat al șefului său, rânji și Îl Întrebă: — Ai venit să i-o tragi și tu o dată, șefu’? Roșcovanul Își ridică mâna la nivelul bărbatului, Îl privi inexpresiv o clipă și apoi Îi trase un pumn În stomac: — Tacă-ți fleanca aia proastă, răcni el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Te trimit Într-un KZ. Mi se răci carnea pe mine precum cea expusă În vitrina măcelarului. Mi-am terminat restul de șnaps și m-am trezit spunând: — Ia ascultați, dacă e vorba de factura aia nenorocită de lapte... Amândoi rânjiră cu gura până la urechi, bucurându-se de evidentul meu disconfort. — Dachau, zise colonelul. Mi-am stins țigara fumată și mi-am aprins alta. Au văzut cum Îmi tremură mâna atunci când am ridicat chibritul În sus. — Nu te Îngrijora, zise generalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
da-o, tot mergi la Dachau. Diferența e că, lucrând pentru mine, o să fii sigur că ieși de acolo. Ca să nu mai zic și de faptul că-ți vei primi banii Înapoi. Nu prea pare să am de ales. Heydrich rânji: — Exact, nu ai de ales. Dacă ai avea de ales, ai refuza. Oricine ar refuza. De aceea nici nu pot să trimit un om de-al meu. De-asta și din nevoia de a păstra secretul. Nu, Herr Gunther, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-l mai supravegheam pe Mutschmann la fel de atent cum ar fi trebuit. Habar nu aveam de cât timp neprețuit era conștient. M-am dat jos cu grijă și am Îngenuncheat lângă patul lui. Încă mă durea când stăteam În fund. El rânji groaznic și mă apucă de mână: — Mi-am adus aminte, zise el. — A, da? am spus plin de speranță. Și ce anume ți-ai amintit? — Unde ți-am văzut fața. Am Încercat să nu par preocupat, deși inima Îmi bubuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
zise ea, dar nu cred că aș putea să rezist la un film patriotic. Când am ieșit din cafenea, am cumpărat un ziar. Pe prima pagină era o fotografie a celor doi Hermann, Six și Goering, strângându-și mânile: Goering rânjea cu gura până la urechi, iar Six nu zâmbea deloc. Se părea că, până la urmă, primului-ministru avea să-i iasă pasența cum voia el cu privire la aprovizionarea cu materii prime a industriei germane a oțelului. Am dat la pagina de divertisment. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]