1,696 matches
-
avea nevoie de ea; ne mulțumim cu o baie violentă de lumină. Sfinxul moare printre arborii luxurianți care sprijină cerul ca niște coloane. Iar Oedip ezită să mai vorbească despre orgoliu. Ce poate face cu o minciună, el care a rîvnit cu patimă adevărul? Nu va mai fi nici rege, nici orb și, practic, nu va mai fi nimic. Dar, dacă ne vom uita mai atent, vom descoperi că arborii Hiperboreei nu sînt altceva decît coloanele Parthenonului. Și artiștii și istoricii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ei se remodelau întinzându-și tentaculele către zări neprăfuite de timp. Dacă fericirea ar fi ca o plantă, cine n-ar sădi-o undeva? Numai privind-o ai prinde putere să mergi mai departe spre împlinirea tuturor viselor! Cine nu râvnește la fericire, la dragoste și la iubire? Din păcate, numai unii dintre noi le pot avea pe toate. Fiecare cunoaștem acest sentiment și niciodată nu ne gândim la ultimul zbor al dragostei din noi. Acest sentiment râvnit de omenire ne
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
viselor! Cine nu râvnește la fericire, la dragoste și la iubire? Din păcate, numai unii dintre noi le pot avea pe toate. Fiecare cunoaștem acest sentiment și niciodată nu ne gândim la ultimul zbor al dragostei din noi. Acest sentiment râvnit de omenire ne arată tot ce este mai plăcut și mai frumos pe pământ, inclusiv echilibrul nostru mental. Când acest sentiment dispare cu desăvârșire, devine coama prăpastiei dintre bine și rău. Numai cei puternici pot trece cu brio. Undeva, în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lucru o făcuse pe Carlina să își dezgroape unele amintiri din copilărie, pe care le strângea la piept și erau ca un felinar. Copilăria și adolescența ei fuseseră ca un tunel la al cărui capăt zărea o luminiță, la care râvnise să ajungă. Obrajii îi ardeau, iar ochii fierbinți erau înlăcrimați. Întorsese capul către o oglindă unde strălucirea puternică a razelor de soare îi oferi o scuză pentru faptul că își ștergea ochii. Nu putea să îl lase pe Alin să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
glasul ei vibra în frânturi de fraze zicând: - Te iubesc! Te iubesc și eu! Te iubesc așa de mult cum n-am mai iubit pe nimeni! Ea era cu sânii goi și cu părul desfăcut, părând o zeitate. Acum fiecare râvnea la trupul celuilalt. El îi cuprinse umerii fierbinți și-i strivi din nou buzele cu săruturi. Nici unul nu se mai împotrivi. Gura lui Alin o căuta întruna pe cea a lui Nicole. Ea își lăsă gura incendiată de buzele lui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
era lăcăraia cunoscută; în tramvai la 8½ am întâlnit pe Ghibaldan, divorțat de nevasta a II-a care pleacă la părinții ei în Anglia; m’a rugat să-ți comunic caldele lui salutări, în orașul spre care, ca orice român, râvnește. În afară de această telegrafică înșiruire, o explozie de plâns de dor, în fața Mariei. Trec printr’o fază ingrată de îngrijorare și dor, amândouă acute. Biata Maria care nu știa ce să facă îmi mărturisia că ea tocmai se bucura văzând ce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
anunță că a sosit pachetul, pachetul cu pantofii trimiși de Christy. Am căzut oare în mintea copiilor? Bucuria mea a fost aproape imorală, o bucurie fără frâu, copilărească, sau de bătrân căruia îi arăți un obiect la care de mult râvnea. Îți spun drept că îl crezusem pierdut; mă cuprinsese o renunțare dureroasă, un soi de fatalism răutăcios, la care mă resemnasem. Azi m-am întors mai devreme. Cele cinci ore de curs m-au obosit îngrozitor, mai ales fiindcă predau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
credeam simbolice. Asta și explică poate avalanșa de manuscrise ce se îndreaptă regulat spre Dv. Exemplarul anterior și felicitările într-adevăr n-au venit, nici aici, nici la Roman. Dacă ții la asta, îți mulțămesc din inimă, dar eu nu rîvnesc și-mi prețuiesc prietenii după faptele lor. Venirea mea la Bacău este o chestiune simplă și dorită de mine. Cînd se va încălzi, mă pot repezi oricînd de la Roman, mai ales că nu plătesc trenul. Apoi aș vrea să ne
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
prăjiți cu harbuz murat și au sorbit cu plăcere și câte un pahar-două din vinul adus din beci de către Costache. La încheiee Maria a pus pe masă coșulețe cu mere domnești, struguri și pere, dar acestea au fost mai mult râvnite de femei. Numai moș Negruș a mâncat cu mare plăcere vreo două mere domnești aromate iar Maria i-a propus să ducă acasă, dacă vrea, o traistă de mere, că aveau din belșug în livadă. Soarele se apropia de asfințit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
țării. Patronând o campanie gălăgioasă de înzestrare a armatei, și regele și acoliții săi au jefuit fără scrupule fondurile adunate din contribuțiile cetățenilor patrioți, care se gândeau la întărirea armatei pentru a fi capabilă să apere țara de dușmanii ce râvneau să ne cotropească. Totuși viața trebuia să-și urmeze cursul, nu aveau de ales o altă cale și Costache, împreună cu draga lui Maria și numeroșii lor copii, își vedeau de necazurile lor, că nimeni nu putea să-i ajute să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mă lovise! În jurul datei de 20 noiembrie pământul a înghețat și eu nu mai aveam ce face. În acea zi spre seară discut cu tata și-l rog să mergem să-mi retrag actele și să părăsesc școala spre care râvnisem atât de mult! Zis și făcut. În ziua următoare pornim la drum cu noaptea-n cap, cu gând ca până în seară să revenim acasă. Mama s-a sculat înaintea noastră, a pregătit aluat pentru colacii pe care voia să-i
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
care am trăit și de lupta pe care am dus-o cu lumea și evenimentele care s-au succedat. Am avut o anumită filosofie a vieții, m-am mulțumit cu puținul obținut prin muncă tenace de fiecare clipă. N-am râvnit la avere și la bunuri materiale nemuncite și pe unde am putut, am ajutat cu sfatul, cu atitudinea și cu banul propriu pentru a îndulci, a aduce o cât de mică alinare în viața celor din jurul meu. Pe parcursul anilor, mulți
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
frământa însă o întrebare, la care nu am găsit nici atunci nici mai târziu răspuns: de ce eu? De ce dintr-un centru universitar cu atâți tineri de ispravă, celor de la MAE li s-a pus "pata" tocmai pe mine, să mă "râvnească" și în 1962 și în 1966. Aș găsi eu niște argumente, pe care nu le enunț, pentru a nu fi acuzat de lipsa de modestie.). Când am ajuns acasă în poartă, eram deja hotărât să plec. Ai mei m-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Era probabil vorba de o solicitare de mediere a tatei În vreun conflict local sau de vreo subvenționare, de permisiunea de a strânge recolta de pe o parte a moșiei sau de a tăia un pâlc de copaci pe care-i râvneau de mult. Dacă, după cum se Întâmpla de obicei, solicitarea era satisfăcută pe loc, se auzea din nou acel zumzet și pe urmă, În semn de recunoștință, bunul barin era supus la chinul național de a fi legănat și azvârlit În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Desigur, cu mai puține greșeli... Rămân credincios mie însumi și țării! ...Vezi, reia el după un timp de tăcere, eu n-am fost niciodată un "Cuceritor", un fel de "Fatih" mai mititel... Niciodată n-am trecut hotarul țării mele ca să râvnesc pământul și puterea altuia. Dar să nu se atingă cineva de Moldova mea! Războaie am dus, ohoo, dar, totdeauna n-am făcut altceva decât să mă apăr împotriva năvălitorilor. Mi-am apărat dreptul de a respira liber în țara mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care ar fi mai bine să murim cât mai curând, ca să nu mai facem probleme altora, ca să nu mai incomodăm cu profesionalismul, cu conștiinciozitatea noastră pe cei ce „trebuie” să ajungă sus, cât mai sus. Prelucrat sistematic de colegii care râvneau să ajungă Dirctrori la Fabrica de Panouri Electrice, bietul Tit s-a îmbolnăvit de inimă, a făcut depresie psihică și a ajuns pensionar mai înainte de vreme. Deși Titi a făcut matematică și fizică la Politehnică, talentul lui era pentru literatură
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la pachet și produse cosmetice. Aceste produse lipseau din comerț și toată lumea voia să le cumpere. POLICALIFICAREA Fabrica era modernă, iar secția montaj pentru care făcusem pregătire postliceală teoretică și practică, era elegantă și modernă. Locul acela de muncă era râvnit de toți acei care lucrau în afara lui, căci era un spațiu climatizat, modern și curat. Noi eram tineri, frumoși, femeile erau elegante, în halatele albe, iar munca era ușoară, calificată, interesantă și bine plătită. Tocmai mă mutasem în cel mai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de contabilă. Aceasta, cu diplomație, mă trăgea de limbă să afle și cele pe care nu le putea afla ascultând pe la uși sau citind corespondența imediat ce plecam pe teren. Avea cheie de la biroul nostru și putea intra oricând vroia. Nu râvneam locul primăriței, dar aș fi vrut să împărțim nu doar munca, ci și atențiile pe care ea le primea. Datorită prea bunei sale înțelegeri cu vicele și plecărilor dese pe teren împreună cu acesta, prin sat au început să circule tot
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
brațele încărcate cu brățări a 173 căror atingere rece am simțit o neplăcut pe obraji. Mirosea bine a deodorant și a săpun de calitate, iar din sacoșa din plastic pe care a pus-o pe masă se revărsau aromele mult râvnite de oricine ale străinătății. A venit Moșul!... a strigat femeia, în timp ce răsturna conținutul sacoșei pe masă. Privind-o, m-am întrebat intrigată în gând „De ce nu le lasă în sacoșă?” Cafea, țigări Kent, săpunuri Fa, ojă, șampoane, deodorant, mirodenii pentru
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
indicațiile și sugestiile" prietenului meu, dar fiind un condeier de ocazie și de modă veche, fără prea multă experiență și "succesuri" ( am ceva cărți publicate, dar n-am dat buzna nici în Uniunea Scriitorilor, nici la premii, nici n-am râvnit la "Nobel" ), am însăilat "saga" cum m-a dus capul. Plecând de la "regula celor trei unități" ale unei drame, căci drama era, de timp, de loc și de acțiune, statuată pentru început de Aristotel în Poetica sa, am găsit a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
respectul cuvenit, faptele de eroism ale locuitorilor din acest județ pentru apărarea gliei strămoșești, așa cum s-au întâmplat în anul 1450 în pădurea Crasna; iar în 1475 Ștefan cel Mare, la Podu Inalt, obține o strălucită victorie asupra otomanilor care râvneau la bogățiile Moldovei. În anul 1470, Ștefan îl ridică la rangul de scaun domnesc. În ideea de a revoluționa viața socială din 1848, la Bârlad, s-a format o grupare de luptători: C. Iepureanu, C. Codreanu și alți; (Din trecutul
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
o curte la Botoșani; în 1499 Ștefan luptă împotriva turcilor învingâdu-i „la Cișmea”; Doamna Elena Rareș ridică biserici în Botoșani și are Curte cu terenuri ce-i aduc mari venituri; în 1563 Ștefan Tomșa îl învinge pe Dimitrie Wizniewiecki care râvnea scaunul domnesc al Moldovei, îl ia ca prizonier și-l duce la curtea sa din Botoșani; în 1616 Doamna Elisabeta Movilă vrea tronul Moldovei pentru fiul ei și vine ca ajutor cu o armată din Polonia. În sânul familiei domnitoare
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
respectul cuvenit, faptele de eroism ale locuitorilor din acest județ pentru apărarea gliei strămoșești, așa cum s-au întâmplat în anul 1450 în pădurea Crasna; iar în 1475 Ștefan cel Mare, la Podu Inalt, obține o strălucită victorie asupra otomanilor care râvneau la bogățiile Moldovei. În anul 1470, Ștefan îl ridică la rangul de scaun domnesc. În ideea de a revoluționa viața socială din 1848, la Bârlad, s-a format o grupare de luptători: C. Iepureanu, C. Codreanu și alți; (Din trecutul
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
o curte la Botoșani; în 1499 Ștefan luptă împotriva turcilor învingâdu-i „la Cișmea”; Doamna Elena Rareș ridică biserici în Botoșani și are Curte cu terenuri ce-i aduc mari venituri; în 1563 Ștefan Tomșa îl învinge pe Dimitrie Wizniewiecki care râvnea scaunul domnesc al Moldovei, îl ia ca prizonier și-l duce la curtea sa din Botoșani; în 1616 Doamna Elisabeta Movilă vrea tronul Moldovei pentru fiul ei și vine ca ajutor cu o armată din Polonia. În sânul familiei domnitoare
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
văzute prin ochiul încă naivului narator Jim Hawkins, aflăm că în spatele foștilor camarazi de punte ai lui Bill și Câine Negru se află o corabie, călătorii prin locuri exotice, un căpitan înfricoșător (Flint) și o comoară ascunsă, pe care o râvnește toată lumea. Neuitatele aventuri piraterești sunt completate, ulterior, de notațiile lacunare din carnetul găsit în cufărul lui Bill (prădări de vase, poziții geografice misterioase, împărțiri ale prăzilor), de frânturile spuselor marinarilor de pe His paniola, auzite clandestin din butoiul cu mere și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]