2,283 matches
-
care, deși se aflau la limita supraviețuirii, risipeau o parte destul de mare din recoltă cu ocazia diferitelor sărbători, pentru a-și preciza statutul în raport cu triburile vecine<footnote Costinel Dobre, op. cit., p. 50. footnote>. Totuși, chiar dacă excepțiile - de genul artistului care rabdă de foame într-o mansardă - nu sunt prea izolate, încât pun sub semnul întrebării universalitatea aplicabilității teoriei, ierarhia nevoilor elaborată de Maslow este utilizată pe scară largă pentru explicarea motivației care stă la baza comportamentului consumatorului. În concluzie, „spre vârful
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
care, deși se aflau la limita supraviețuirii, risipeau o parte destul de mare din recoltă cu ocazia diferitelor sărbători, pentru a-și preciza statutul în raport cu triburile vecine<footnote Costinel Dobre, op. cit., p. 50. footnote>. Totuși, chiar dacă excepțiile - de genul artistului care rabdă de foame într-o mansardă - nu sunt prea izolate, încât pun sub semnul întrebării universalitatea aplicabilității teoriei, ierarhia nevoilor elaborată de Maslow este utilizată pe scară largă pentru explicarea motivației care stă la baza comportamentului consumatorului. În concluzie, „spre vârful
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
spune, împreună cu Sfântul Pavel, „mor în fiecare zi!” (1Cor. 15,31). În interpretarea Sfântului Maxim Mărturisitorul, martiriul conștiinței are o profundă dimensiune doxologică: „Slăvește pe Dumnezeu în sine nu cel ce-L laudă pe Dumnezeu în cuvinte, ci cel ce rabdă, de dragul lui Dumnezeu, pentru virtute, pătimiri, dureri, osteneli”1. Funcționând după această logică a mărturisirii totale, cuprinzând „atâta nor de mărturii” (Evr. 12,1), tradiția apostolică nu avea cum să nu câștige pentru generațiile următoare de creștini o deplină autoritate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și posibilitățile de adaptare. Ele reprezintă, de fapt, inerția declanșată și întreținută de blocajul manifestat în fața oricărei schimbări. Strategiile de coping se vor remarca însă întotdeauna prin obiectivitatea față de momentele prezent și viitor, sunt flexibile, diferențiate și perseverente, capabile să rabde la nevoie, unele neplăceri. Cu alte cuvinte, sunt comportamente adecvate adaptării, pregătind persoana supusă stresului pentru a întreprinde și a suporta schimbările necesare. Sursele stresului Încercând o clasificare a factorilor de stres, ne putem ghida după natura acestora: aă fizică
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
Împietrite, adică acceptarea sentimentului. Miluirea este capătul acestei aventuri, momentul suprem al dragostei văcăresciene, cum e la Eminescu somnia și la Blaga intrarea În codrii de brumă. Miluirea se capătă după ce bărbatul a trecut prin proba focului și proba discreției: rabdă inimă și taci”; „și mor făcînd tăcere” etc. Însă, de regulă, Alecu nu tace, se vaită, jură pe numele sfînt al Lucsandrei, pornește război cu „stelile, cu soarele, cu luna”, rabdă ce rabdă și iar se jelește. Suferința În tăcere
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bărbatul a trecut prin proba focului și proba discreției: rabdă inimă și taci”; „și mor făcînd tăcere” etc. Însă, de regulă, Alecu nu tace, se vaită, jură pe numele sfînt al Lucsandrei, pornește război cu „stelile, cu soarele, cu luna”, rabdă ce rabdă și iar se jelește. Suferința În tăcere nu este genul lui. O acceptă, totuși, pentru că așa cere protocolul, dar amenință că, deși „a răbda este dator”, va striga amorul lui chiar și În iad și „fiteunde” va fi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trecut prin proba focului și proba discreției: rabdă inimă și taci”; „și mor făcînd tăcere” etc. Însă, de regulă, Alecu nu tace, se vaită, jură pe numele sfînt al Lucsandrei, pornește război cu „stelile, cu soarele, cu luna”, rabdă ce rabdă și iar se jelește. Suferința În tăcere nu este genul lui. O acceptă, totuși, pentru că așa cere protocolul, dar amenință că, deși „a răbda este dator”, va striga amorul lui chiar și În iad și „fiteunde” va fi. Amenințare teribilă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
jură pe numele sfînt al Lucsandrei, pornește război cu „stelile, cu soarele, cu luna”, rabdă ce rabdă și iar se jelește. Suferința În tăcere nu este genul lui. O acceptă, totuși, pentru că așa cere protocolul, dar amenință că, deși „a răbda este dator”, va striga amorul lui chiar și În iad și „fiteunde” va fi. Amenințare teribilă: „Voi striga, făr-a ascunde, Că tu ești amorul meu.” Alecu are și anumite exigențe etice. Cere virtute și prieteșug curat. Reclamă crezămînt și făgăduiește
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și după orbire Și ispitit În nenorocire, Spune-mi unde lăcuiești anume, Ca să te caut În toată lume, Să dau prin foc, prin apă, prin pară Ca să mă lipăsc de-a ta aripioară. Și petrecînd Într-a tale brață, Voi răbda și scurtare de viață Și mă voi lipsi de orice bine Numai să te aib lîngă mine.” Petrecerea „În brață” de la sfîrșit dă un sens echivoc noțiunii dezvoltate pînă aici de sensul lui agape. Echivoc calculat, cum se vede mai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Există În legătură cu această relație sentimentală și un cod protocol) al iubirii din care am citat pînă acum cîteva paragrafe. Nu trece, de pildă, neobservat faptul că bărbatul se plînge tot timpul și că virtutea lui cea mai aleasă e să rabde În chinuri. Nu cunoaște decît foarte rar exuberanța, bucuria simțurilor. O singură formă de exuberanță Îi este accesibilă: aceea a durerii. Pentru ca toate acestea să fie posibile, trebuie ca femeia să fie puțin Îndărătnică și crudă, dar cu Înțelepciune (duh
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Asară, de-un vac trecut) pare a fi scrisă după o altă năvală de origine profană: „Ochi, guriță, piept și sin, Voi, la care eu mă-nchin, Și tu rai ascuns pre tare, Pomeniți necontenit CÎt zbucium și vînzolit Ați răbdat cu luptă mare. Cum sîmțăm că să bătea Inima ei supt a mea Cu răsuflări Îndesite, Pept pe piept tot apăsînd, Gură pe gură mușcînd ȚÎțîșoare dezvălite.” Lirismul corporal este, aici, mai Îndrăzneț. Conachi sugerează bucuria trupului Înfierbîntat. El lasă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
moarte. Marioara, stăpîna, primește semnele de supunere desăvîrșită și durabilitate În amor: „Mă duc, stăpînă, de-acum și nu știu de-oi mai veni. Ah, ascultă, să-ți grăiesc, pînă n-apuc a muri. Răbdare Îți zic să faci și răbdînd să nu urăști Inima care ți-am dat numai tu s-o stăpînești. Ori În ce stare voi fi, să știi că m-or Îngropa Amanet cu viața mea numai la dragostea ta. Rob desăvîrșit al tău fiind dat prin
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
portretul ibovnicii lui Ienăchiță și a lui Conachi. În genere, obiectul erotic este, de la trubaduri Încoace, „au-dessus de toute pensée”, el produce „și gentiment du mal, sans éveiller mon ressentiment”, ceea ce În limbajul poeților români de la 1800-1830 se traduce prin „rabdă inimă și taci”. Adorația nu ține seama, s-a văzut, de timp și spațiu. Conachi suspină noaptea și ziua, iarna și primăvara. Perseverența și răbdarea Îl recomandă pentru categoria, restrînsă, a adevăraților amanți, așa cum o descrie În secolul al XII
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Sfântul Vasile cel Mare subliniază faptul că fecioria se poate păstra doar În mănăstire. Rolul mamei este decisiv În această situație. Sfântul Ioan Îndeamnă să sădim În sufletul copilului smerenia. „Să-i Învățăm pe copiii noștri din prima vârstă să rabde chiar când ei Înșiși sunt nedreptățiți. Dacă rabdă când nu li se dă atenție, dacă Își stăpânesc mânia și nu se supară când nu le sunt Îndeplinite dorințele și cererile și dacă Își recunoaște greșelile față de ceilalți oameni, atunci strădania
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
se poate păstra doar În mănăstire. Rolul mamei este decisiv În această situație. Sfântul Ioan Îndeamnă să sădim În sufletul copilului smerenia. „Să-i Învățăm pe copiii noștri din prima vârstă să rabde chiar când ei Înșiși sunt nedreptățiți. Dacă rabdă când nu li se dă atenție, dacă Își stăpânesc mânia și nu se supară când nu le sunt Îndeplinite dorințele și cererile și dacă Își recunoaște greșelile față de ceilalți oameni, atunci strădania noastră nu este În zadar. Precum atleții Înainte de
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
bietul Hagienuș, care căuta să scape de obsesie, fiindcă el nu-și ținea cuvântul dat decât când nu mai avea încotro. În tot timpul acestei pipăiri morale, convorbirea continuă pe motive fără importanță. În fine, Gonzalv Ionescu nu mai putu răbda. - Domnule Ioanide, zise el foarte apăsat, ca să acopereorice altă intervenție, ai spus că-mi dai o știre. Ce știre? - Așa e, recunoscu Ioanide fără precipitație, am să-ți dau o știre, și încă foarte importantă. Ermil Conțescu... - Ei? făcu impacientat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui. Nu știam că-l are. . - Cum cabană? se miră Pomponescu, neobișnuit cu astfelde locuințe. - Un cottage de lemn, foarte frumos, zise Hagienuș. L-am văzut eu, e mai luxos decât o casă de zid. Într-adevăr, Hagienuș nu putuse răbda și, curios, mersese să vadă, deocamdată de peste gard, baraca lui Ioanide. Pomponescu fu cam dezamăgit de asemenea întorsătură. . - Domnule, zise Gaittany telefonic lui Ioanide, am auzitcă ai construit o cabană de lemn. Vreau s-o văd. Am să viu la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
execută cu mâna o volută însemnînd: "Admirabil!" Apoi intră înăuntru, privi peste tot, deschise ușile, pipăi sobele, admiră rafturile și pereții de lemn lustruit și exclamă: - Ești un bărbat eminent, ai făcut un lucru delicios! Te felicit! Hagienuș nu putu răbda mult și se prezentă și el la ușa lui Ioanide, cerând admisiunea. . - Domnule Ioanide, spuse el, uite, mă jur, am spus totdeauna că Pomponescu nu procedează bine față de dumneata, te-am apărat cum am știut. Vreau să văd și eu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de nobleță cu trepte după abolirea boieriilor. Treptele se numeau: conferențiar, agregat și profesor (zis și profesor plin, prin analogie cu ministeriatul plin, față de subsecretariatul de stat). Gonzalv nu ignora mizeriile incalculabile strâns legate de această ierarhie, însă ar fi răbdat totul pentru a pătrunde în ea. Din punct de vedere strict social, condiția de extrauniversitar era preferabilă aceleia de conferențiar sau agregat. Gulimănescu, el însuși profesor, se arăta foarte prevenitor față de un particular oarecare, oricine, după filozofia lui, putîndu-i fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ci doar iubindune, sprijinindu-ne și suferind împreună cu noi dacă noi suferim. Dacă greșim trebuie să fim demni și să ne asumăm responsabilitatea faptelor noastre. Trebuie să ne educăm și să dezvoltăm în noi un suflet mare, care știe să rabde și să sufere pentru bine, să-l iertăm pe cel care a greșit față de noi, să-l schimbăm educăndu-l prin fapte cinstite, ajutăndu-l și sprijinindu-l cănd îi este greu, etc.. Ar fi multe lucruri de enumerat pe care toți
Demnitatea – o calitate a fiinţei umane. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Larisa-Marieta Ţogoe () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2295]
-
fericita Blandina strângea noi puteri din mărturisirea ei, iar întărirea, odihna și chipul ei de a-și potoli durerea și chinurile ei erau cuvintele: „Sunt creștină și știu că ai noștri n-au săvârșit nimic rău!”. Dar și mucenicul Sanctus răbda vitejește în chip minunat și mai presus de fire și de orice om toate caznele pe care cei nelegiuiți i le pregăteau, în nădejdea ca prin durata și mărimea chinurilor „să audă de la el ceva ce nu se cuvine; dar
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
facerii, poate să devină promisiunea unei fapte viitoare; ceva care face parte din acea specie a facerii al cărei efect nu este vizibil; ceva care ține de specia ineficace a facerii: e de rugat, de gândit, de întrebat; e de răbdat, de așteptat, de sperat. Iar până la urmă e chiar de făcut. Însăși întrebarea " Ce e de făcut când nu mai e nimic de făcut?" este un asemenea lucru. Ea este o întrebare a nerenunțării: în ciuda faptului că nu mai e
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
publică spre o admirație generală, iar urâtelor, risipa și flirtul, și toate acestea numai spre a-i tulbura pe cei care se cred infailibili - bărbații: „Voinico, tu să stai în apărare,/ Căci, ești cât o cămilă de-ncălată/ și nu-l răbda pe soț a te-njurare;/ Tu, pirpirio, nefiind bărbată,/ Cumplită fii ca tigru-ntre jivine/ și turuie ca moara cea stricată.// Nu-l teme, nici nu-i face închinare/ Căci chiar și za de poartă ferecată,/ Săgeata limbii tale-nțepătoare/ și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a dreptu-n rai”543). Desfrânării i se adaugă prefăcătoria și minciuna. În istorisirea a opta a zilei a treia, starețul unei mânăstiri este descris ironic ca fiind: „un preacinstit monah, cucernic întru toate, și sfânt, și evlavios, dar care nu răbda opreliști când era vorba de femei”544. și el elaborează un plan ingenios, profitând, de această dată, nu doar de naivitatea soțului, ci și a soției acestuia: îl face pe bărbat să creadă că a ajuns în Purgatoriu, unde își
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care nu vrea să-l înjosească cu nimic prin purtarea ei și al cărui nume consideră că nu trebuie întinat cu nimic („Le-a spus că soțul pentru a ei vină/ Nu-și poarte numele târât prin tină,/ Aceasta nu răbda-va ea.” 696). „Lucreția lui Chaucer este un fel de umanist, conștientă de puterea ideologiei 693 Ibidem, p. 241. 694 Andrew Galloway, Chaucer's Legend of Lucrece and the critique of ideology in fourteenth-century England, în „ELH”, winter 1993, vol
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]