1,700 matches
-
Ca aperitiv este folosit „Sakizuke aperitiv”, urmat de supa („suimono”). În această lună se consumă sake asociat cu „sashimi”(pește crud). „Natsu noaji” - gusturile verii Vara, organismul este foarte solicitat datorită temperaturilor înalte și a umezelii aerului. Pentru a se răcori, japonezii „apelează” la „Reshu”-sake rece. Acest tip de sake este foarte proaspăt, având un procent de 14 grade-alcool. Sake care se fierbe este mai vechi, iar prin fierbere se pasteurizează . Vara, japonezii au o lună de vacanță. Uneori, căldurile
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
a propus o înghețată, și, din varietatea de oferte, am ales înghețata specifică zonei Kyoto, un fel de „parfait” compus din: ceai verde, fasole azuki, „dango” (biluțe dulci și gustoase din orez) și frișcă. A fost delicioasă! Bine dispuși și „răcoriți” ne-am urcat fericiți în mașină și am pornit spre cel de-al doilea templu prevăzut în program, Templul de argint( „Ginkaku ji”). Templul acesta iși datorează denumirea patinei așternută pe lemnul din care este construit, odată cu trecerea timpului. Ghidul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
și obositor pentru băieți mai ales(scaunele fiind prea strâmte pentru ei), ne-am „tras” sufletul într-un bar romantic. În afară de Alex, care a preferat ceai rece cu lapte (ice milk tea), ceilalți au ales cafea rece cu lapte. Se răcoreau înainte de a ieși în „sauna” de afară. Eu am savurat o cafea fierbinte cu lapte din abundență (hot cafe au lait). Shinya și Criss ne-au așteptat cu un Nissan cu 8 locuri. Drumul spre Asakusa a fost la fel de plăcut
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Tezeu în labirintul lui Minos, cu diferența că, la mine n-a existat nicio Ariadnă să-mi împrumute „firul” pentru a mă ghida spre „lumină” ... După atâta alergat, prin căldura insuportabilă, am găsit, în sfârșit, un loc unde să ne răcorim și să ne tragem sufletul. Seamănă cu „masa tăcerii” a lui Brâncuși, numai că scaunele au spătar. De fapt, e un mic bazin cu apă rece, având în mijloc o masa octogonală pe care îți poți pune sticla cu apă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o lume apropiată de eroii animeu-rilor japoneze și de manga. Asakusa Joi, 28. 08. 2008 Ziua de azi a trecut, mai mult, odihnindu-mă. Aveam nevoie de relaxare. A fost cald, apoi a plouat, dar spre seară s-a mai răcorit puțin. Cad frunzele în calea noastră, deși amprenta toamnei nu s-a pus încă pe de-a-ntregul. Seara am luat cina cu toată familia, inclusiv Kotoha, la un restaurant unde mâncarea a fost pe placul nostru, iar atmosfera deosebită. Am
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
care avea să ne ducă pe munte. Deși avem destul spațiu, oxigen nu prea e, fiind foarte cald. Din loc în loc, telecabina are câte o oprire, timp în care este cercetată de o persoană, dar și aerisită. De fapt, este răcorită și aerisită de un ventilator uriaș aflat pe peronul stației de poposire. În această mică pauză, inspirăm adânc, oxigenându-ne plămânii până la următoarea oprire. Ajunși la destinație, ne-am îndreptat spre locul cu ape termale-sulfurose izvorâte din miezul muntelui. Mergem
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
În pauza dintre vizitarea templelor ne-am făcut timp să luăm prânzul într-un local pitoresc, amenajat deasupra unui râu (scânduri puse pe niște schele, iar pe deasupra scândurilor tatami și mesele în stil tradițional. Pentru că era cald afară, mi-am răcorit picioarele în apa limpede și rece a râului. Dincolo de râu era pădurea unde se auzeau cântece de păsărele, dar și fâșâitul pinilor când vântul li se strecura printre ace. Am rămas plăcut impresionată de acest popas unde am savurat liniștea
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
decât ici-colo câte un trecător răzleț. În schimb, noaptea prinde viață, se deschid restaurantele, începe viața de noapte... Este ora 14: 00 și o căldură infernală...norocul nostru sunt prosopelele umede pe care le aplicăm pe ceafă să ne mai răcorească pentru a rezista în vipia de afară. Asakusa 16. 08. 2009 Festivalul Bon...se serbează pe data 13-16 august (calendar solar) și simbolizează momentul în care spiritele strămoșilor se reîntorc în mijlocul familiilor. După ce în locuințe s-a făcut curățenie generală
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
-se prin iarba udă și brațele prinse Într-o durere ascuțită, ca și cum cineva i le-ar fi smuls din umăr. Calul Își Încetini goana. Sforăi zgomotos, Împrăștiind În jurul lui picături reci și mărunte de salivă care umezeau fața lui Simeon, răcorindu-l, și se opri la câțiva pași de adâncul de abia bănuit. Necheză ușurel și se lăsă pe-o coastă, În smocurile rare de iarbă care creșteau printre pietre; Îl trase după el și pe bărbat. După câteva clipe acesta
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îl ungi iar și așa mai departe. Alifia asta are grăsime de urs. Din ea și din frunzele pe care le vezi, trece În trupul rănitului toată tăria pământului și a fiarelor, așa cum le-a lăsat Dumnezeu. și să-i răcorești mereu fruntea cu apă ținută În vasul ăsta de argint. Argintul are puteri tămăduitoare neobiș nuite. și să trimiți mâine pe careva la mine ca să-mi spună cum se mai află rănitul... Apoi mai vedem noi. Se Întoarse către bancherul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că era un câine adevărat "fiindcă se mișca!”. Nu puteam ocoli Humorul, la care, în ciuda sezonului, erau puțini turiști. Am urcat și în turn, apoi la întoarcere, după pedalatul prin soare și vânt, prin praf și păduri, ne-am răcorit în apa rece a pârâului, neam ras și probabil, am mâncat. Spre Solca, unde știam că era o salină vizitabilă, a trebuit să ne întoarcem. În dreptul unei borne kilometrice, am avut un incident cu un șofer de autobuz, care prin
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
muntoasă, însă dealurile înalte, doar pe lângă bicicletă le puteam urca, iar văile le coboram ca din pușcă, fără a folosi frâna de mână, al cărei cablu se rărise în locul de prindere. În Domnești, un sat cu adevărat domnesc, m-am răcorit cu un suc, iar la un "chioșc cu de toate”, de unde voiam să-mi iau ceva pentru buzele și fruntea arse de soare, am găsit o borsetă, suvenir din călătorie. Mă depășeau camioanele mari, pline ochi cu cărbuni, pe lângă care
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
timp și iar am pornit. Mai aveam de mers încă vreo 30 de kilometri, dintre care 8 pe poteci sau drum neasfaltat. Lângă o stână cu capre era o fântână cu cumpănă, la care ne-am spălat și ne-am răcorit cât de cât. Prin lanuri de porumb, încurcându-ne în mărăcini și împiedicându-ne în buruienile crescute în voie, până la urmă am ajuns la șosea, în dreptul casei de cultură de la Filipești, care poartă numele lui Radu Beligan. La primul local
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cu bicicleta, dar fără a traversa toate localitățile în aceeași zi), mergeam la vale, dar îmi bătea vântul din față și ritmul pedalatului devenise mai lent. Căldura începuse să deranjeze, și pentru a evita neplăcerile posibile m-am hidratat și răcorit cu înghețate, cât am putut, pe unde s-a putut. Pe lângă Rotunda pedalam spre Buruienești, care fusese sub ape la inundațiile de acum doi ani. Școala de Arte și Meserii de acolo, este o construcție solidă, iar biserica bănuiesc
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mănunchi; veneam încet prin praful drumului și prin căldura ucigătoare. Nu venea de nicăieri niciun zgomot: era o tăcere sinistră. Ne-am apropiat de fântână, care era în vecinătatea punctului nostru de lucru, am pus mănunchiurile jos și ne-am răcorit cu o gură de apă rece. Funia și căldarea erau la locul lor; bunicul a scos cu pauze îndelungi o jumătate de căldărușă de apă limpede și răcoroasă. Din fericire, fântâna avea izvoare puternice, care n-au fost prea mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
parfumată și delicioasă, încât aluneca singură la vale. Dincolo, în cealaltă parte a vagonului, într-o perfectă mișcare sincronică, familia Butu efectua același ritual ca și noi, ritual fără de care viața este imposibilă. După ce am terminat tartinele și ne-am răcorit cu o gură de apă minerală, parcă ne-a mai venit, cât de cât, inima la loc. Acum am înțeles mai bine cugetarea strămoșilor noștri de pe malurile Padului: "Primum vivere, deinde philosophare" (Mai întâi să trăiești, apoi să filozofezi.) Copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
altele. Sucul de roșii, pe atunci puțin cunoscut la noi, aici e În mare căutare. Chiar berea se găsește În cutii pe care la locul potrivit le azvârli să se 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 73 răcorească Într-un pârâu. Din loc În loc, locuri de recreație, cu tot ce-ti trebuie pentru a-ți pregăti prânzul, te Îmbie să nu mergi mai departe. Mergem Întâi direct spre vest, apoi din localitatea Denison, luăm direcție nord-vest. Partea de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
merg În statele nordice, Îngroșând rândurile celor care ocupă posturi bine plătite, În trenuri, În hoteluri, la lifturi și În comerț. Căldura crește cu fiecare oră. Ne oprim În mica localitate Tunica pentru a schimba uleiul și pentru a ne răcori puțin. Înspre sud vest dăm de o porțiune de șosea neasfaltată, ca și În Dakota de sud. Mai departe, la o nouă stație de benzină, o chinezoaică ne servește cu câte un calup de Înghețată de vanilie. E singură În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
atât de numeroși, Încât puteai merge pe spinările lor. Pe câmpiile pe care pășteau, pe alocuri erau așa numitele walows, gropi făcute de bizoni cu copitele și cu coarnele, În a căror umezeală și noroi se Îngropau pentru a se răcori și a se feri de insecte. Adânciți În noroiul acestor gropi, nu ofereau omului decât greabănul (cocoașa) lor. O altă urmă a lor o constituiau așa numitele „horele zânelor”, care nu erau altceva decât cercuri iscate din bătătorirea pământului de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
trebuie să iei chiar În serios cele ce-ți scriu, căci mai bine zis, uneori fac haz de necaz... La noi e cald, de câteva zile a Început canicula, noroc că seara, mai vine câte o ploaie binecuvântată care ne răcorește. Ne este dor totuși, de peisajul Fălticenilor. Soțul meu Îți mulțumește pentru urările ce i le faci și Îți transmite aceleași bune gânduri de bine și sănătate. Salutări cordiale, Stela Lovinescu </citation> <citation author=”LOVINESCU Stela” loc="București" data =”26
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
noștri, lituanieni, s-au dezbrăcat în pielea goală și au intrat în apă, hotărâți, probabil, să „bifeze” un punct din agenda personală: o baie în Marea Baltică. E mai mult un număr de exhibiționism decât o dorință reală de a te răcori. Imaginea corpurilor lor despuiate face deliciul fetelor de pe plajă. Cineva de alături, cu un aparat de fotografiat în mână, încearcă să imortalizeze eroicul plonjon. Totul se desfășoară însă prea repede: momentul deciziei, dezbrăcarea hainelor, aruncarea în valuri. Cred că fetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și ne luptăm cu cartușe oarbe, cu disperare, în sudoarea frunței; amărâți ascultăm în izbeliștea vântului, printre spinările câmpului critica manevrei, care pare a nu se mai sfârși; cu picioarele grele ne îndreptăm spre corturile înfierbântate ca niște cuptoare; ne răcorim cu apa sălcie a pustietății, ne curățim de colbul fin al dealurilor și văilor, ne îndreptăm spre popotă ca înspre laptele și mierea Canaanului. După amiezile triste și melancolice se scurg pustii până la ceasurile trei. Abia se mișcă ici-colo soldați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
întemeiat de Hitler. ... atât să rămână din existența jidovilor pe pământ! Gaston Baissier, M-me de Sévigné5. Pg. 156.cap.V. Nici o epocă n-a fost mai celebrată și mai admirată decât domnia lui Ludovic XIV-lea. Corespondența D-nei de Sévigné răcorește întru câtva admirația noastră. În fie ce clipă scrisorile ei ne raportează istorisiri ciudate care ne pun pe gânduri. Când se găsesc într-o societate ce ne e zugrăvită atât de delicată, de nobilă și de cuviincioasă, atâtea aventuri scandaloase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înfruntarea lui, secătuiește ființa, absorbindu-i vitalitatea; motivul este întâlnit în Evanghelia lui Luca, în care bogatul îi cere lui Avram: „Fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și ude vârful degetului cu apă și să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie” (16, 24). Rugămintea sună familiar pentru cititorul de basme: în toiul luptei cu zmeul (mezin, de cele mai multe ori), flăcăul îl roagă pe corb sau pe fata răpită să îi aducă apă, după care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-ți vină/ Spicul grâului,/ Cu tot rodul lui;/ Pe una să-ți vină/ Buciumel de vie,/ Cu tot rodul lui;/ Pe una să-ți vină/ Raza soarelui/ Cu căldura lui;/ Pe una să-ți vină/ Vântul cu răcoarea,/ Să te răcorești,/ Să nu putrezești” (Gorj). Imaginarul tradițional a construit lumea morților drept copie a celei cunoscute, pe pământ, și de aceea practicile funebre au grijă cu precădere ca dalbului călător să nu-i lipsească nimic din ceea ce a avut în viață
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]