3,042 matches
-
unde a fost executat Ion Antonescu și cei trei. Tristețe. Totul învăluit în uitare. Uriași parapeți se vor eroda în timp și se vor pulveriza în nisip. Timpul a fost scurt și eram legat de organizatorii incursiunii. Nu am avut răgaz pentru a medita mai mult. Destinul omului și existența noastră fugară pe acest pământ sunt fulgerări scurte drapate cu bucurii și pătimiri, căderi și înălțări, înfrângeri și biruinți, și aceasta depinde de cum îți interpretezi rostul tău, departe de Dumezeu, sau
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
te apropii așa de mult de Dumnezeu?“ și pe urmă el era în tablou, venit de dincolo. Timp de doi ani n-am mai putut să pictez. Dar pe urmă, cu un fel de frenezie, lucram zi și noapte, fără răgaz, inspirată de har. Poate că el mă dirija. — Spiritul lui te-a ajutat. Era o efuziune continuă, nu mai era gândire, totul îmi venea din inimă, pe muzică, știi. Am făcut o expoziție cu treizeci și trei de tablouri inspirate din muzică
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ne umplu privirea de nostalgie. Pe mine drumurile gândului mă purtau spre mătușa de poveste. În jocul de-a v-ați as cun selea cu timpul, ea se pitea prin feluritele cotloane ale tre cu tului, dându-mi un mic răgaz s-o ajung. După o clipă însă, dispărea fără veste. Îi dădeam de urmă numai când izbuteam să dibui, ca la lumina unui fulger, sensul trăirilor ei. Calea se desfăcea încontinuu în meandre, făcându-mă să descopăr bucuria ocolișurilor, căci
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
să răspunzi sincer, pentru că dacă ai fi încercat să ascunzi adevărul, te dădea de gol colegul care-ți ținuse tovărășie... ― Lîngă cine ați stat la cofetărie?" Măi, a naibii treabă! ― " Ce ați consumat?" Apoi, fără să ne mai dea mult răgaz de gîndire: ― "La ce oră v-ați înapoiat la hotel?" "Ce cântece ați cântat pe stradă după miezul nopții?" " Cine a provocat scandalul de la hotel?" Și, în sfârșit, ultima întrebare: ― " Cine a tras semnalul de alarmă?" Am răspuns cinstit la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de ani de la terminarea liceului! Câte nu se-ntîmplaseră în acest timp?! Ca niște veritabili mușchetari care, în loc de muschete, ne-narmaserăm cu condeie, eram strânși aci, după douăzeci de ani de luptă aprigă cu viața, în care timp de-abia avuseserăm răgaz să ne dăm seama că anii cei mai frumoși și mai ușori ai noștri de până atunci se scurseseră în cei opt ani de liceu! ― La ce te gândești, Băjenarule, de-ai tăcut așa, că pe vremuri nu mai puteam
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
gărzile nu aveau datoria de a interveni. Ștefănel ascultă tânguirile negustorilor, plânsetul femeilor, zgomotele tarabelor desfăcute În grabă. Negustorii de oglinzi Începură și ei să strângă, dar mărfurile lor erau delicate, unele aveau mari dimensiuni, iar transportul lor Într-un răgaz scurt nu era cu putință. Firește, toate acele oglinzi vor fi făcute cioburi. Chiar și mica oglindă kagami, despre care Îi vorbise Midori. - Nu e nevoie... spuse tânărul Într-un târziu. Negustorul de oglinzi care se afla În apropierea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tatăl tău nu poate să-ți ofere altceva decât aventură, lupte, pericole, și, firește, o avere inferioară celei deținută de familia Frassetti. Aceasta este viziunea ei, iar deocamdată n-am Încercat să i-o schimb. Bănuiesc că n-ai avut răgazul de a discuta cu tatăl tău planul pe care am Încercat Împreună să-l punem la punct În ultimii patru ani. Dar acum, că Moldova a câștigat cea mai strălucitoare victorie a acestui secol, iar Mahomed a căzut bolnav la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la mai puțin de patru zile călare față de hotarele țării. Și, teoretic, căpitanul Îi dădea dreptate. Erau primele sărbători de iarnă după bătălia de la Vaslui. Țara avea nevoie de liniște și de bucurie. Chiar și Apărătorii aveau dreptul la un răgaz alături de familii. De aceea, cinci sute dintre ei fuseseră lăsați liberi pentru o săptămână, urmând să se adune la Cetatea Albă a treia zi după Anul Nou, pentru a-l escorta pe domnitor spre Suceava. Ceilalți cinci sute aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dintre regatul bulgarilor și ținuturile sârbești și de acolo spre sud, În hățișul de nepătruns al pădurilor Bosniei. Era un drum lung, de mai bine de o săptămână, iar Ali nu știa dacă prizonierul putea fi ținut În viață un răgaz atât de lung. În plus, era nevoit să accepta prezența lui Ogodai, omul care lucrase șase luni la prinderea lui Oană, cu rețeaua lui de tătari care știau ce se Întâmplă În Moldova și la malurile Dunării. Sultanul poruncise colaborarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
știau valoarea unui asemenea animal la vreme de iarnă și de război. În ultimele două zile, caii fuseseră răsfățați cu fân din belșug și cu apă curată, de izvor. Fuseseră acoperiți cu blănuri de urs, ca să nu simtă frigul. Avuseseră răgaz de odihnă. Dar acum simțeau că răgazul s-a terminat. Caii Apărătorilor știau că după două zile de răsfăț vor avea cel puțin tot atâtea zile de luptă. Se obișnuiseră cu acest ritm. Se obișnuiseră și cu bătăliile. Fuseseră antrenați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de iarnă și de război. În ultimele două zile, caii fuseseră răsfățați cu fân din belșug și cu apă curată, de izvor. Fuseseră acoperiți cu blănuri de urs, ca să nu simtă frigul. Avuseseră răgaz de odihnă. Dar acum simțeau că răgazul s-a terminat. Caii Apărătorilor știau că după două zile de răsfăț vor avea cel puțin tot atâtea zile de luptă. Se obișnuiseră cu acest ritm. Se obișnuiseră și cu bătăliile. Fuseseră antrenați, ani de-a rândul, să-și ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ieniceri căzură sub săgețile mongole, venite de pretutindeni. Întreaga strategie de atac a lui Mihaloglu era anulată. Și, din nou, mai rapid decât ar fi putut ajunge la el știrea acestei pierderi, se declanșă atacul Apărătorilor. Angelo relua inițiativa luptei. Răgazul de liniște de sfârșise. Trei sute de Apărători urcară pe culmea stăpânită de generalul turc, declanșând o luptă În care păreau a avea o poziție inferioară. O mie de ieniceri intrară În lupta defensivă, de apărare a poziției, așteptând Încă ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
amenință liniștea acestei ierni care părea a fi fără sfârșit. Pentru voievodul Ștefan, iarna nu fusese decât o lungă așteptare. Multe lucruri petrecute În anul care se Încheiase nu-și găsiseră soluția. Războiul din umbră continuase fără nici o clipă de răgaz. Dacă drumurile erau de netrecut, săgețile Apărătorilor zburau fără Întrerupere. Informațiile primite la Suceava Începeau să se lege Într-un sistem coerent. În vreme ce cancelariile europene făceau previziuni despre anul 1476, Ștefan Începea să aibă certitudini. Era firesc să fie așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu stăpânitor al ținuturilor Moldovei de la Dunăre până la Nistru și de la hotarele Țării Românești până la cele ale Regatului Poloniei, mă plec În fața rugăminții de sânge și de lacrimi a călărimilor țării și le Îngădui un răgaz de trei săptămâni În care să-și vadă casele, să-și Îngroape morții și să-și strângă recoltele. De vor birui la malul Prutului, toți călăreții sunt liberi de grijile războiului până la sfârșitul lunii iulie, În prima noapte cu lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Suceava nu. Oană mai sesizase și alt lucru neobișnuit. Deși el și Erina erau prizonieri, nimeni nu-i tratase cu agresivitate. Nu fuseseră loviți. Nu fuseseră torturați. Erau, doar, ținuți În apropierea sultanului până În clipa În care acesta va avea răgazul de a-i supune unui interogatoriu. Dacă nu i s-ar fi părut absurd, Oană s-ar fi gândit că fusese arestat doar ca să fie scos din luptă. Sau salvat de la o moarte sigură, la Valea Albă. O escortă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de intrare: canari negri pe o pădure ocre. Era frumoasă muselina imprimată, pe care Lina o cumpărase deunăzi între două vizite medicale, grăbită foarte de registratorul taxiului, care la ușa clientelei renta dar la Djaburov scădea bilanțul unei munci fără răgaz pe aceeași brazdă: a vieței... și morței. . . cum o tachina prietena Nory despre riscurile specialităței ei de ginecolog. Ușa se deschise. Era chiar Lina. - Bravo! zise Mini. Ești acasă! Mă temeam să nu fie prea devreme! - E frig tare? întrebă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
opri din treacăt pe Mini, care se strecura discret, și, bine dispus, o invită în birou. Lică salută scurt. Totul era că în audiența asta Rim părea cel mulțumit. Făcîndu-și socoteala că Linei i-ar place ca vărul să aibă răgaz pentru jalba lui, nu vroi să rămână și declară că e mare amatoare de a supraveghea măiastră pregătire a prepelițelor. Rim își frecă mâinile deznodate, ca semn de bucurie pentru dejunul fain. Era așa de mulțumit încît Mini, care îl
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
astfel de antipatie pentru el, care fusese obiectul unei pasiuni neobosite, obositoare chiar. Starea de acum a Lenorei nu putea fi decât anormală. Desigur că nici el nu își da seama exact de mărimea dezastrului. Cuprins de întîmplări, nu avea răgazul să vadă toată schimbarea făcută în așezarea lăsată de părinții lui. Nu pricepea că era însăși dizolvarea lui familială. în afaceri, preocupat de cerințele zilnice, constrâns de socotelile urgente, de tranzacțiile nevoite, nu avea timp pentru o privire de ansamblu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ceremonialurilor religioase. De curând, publicase un articol în The Pioneer referitor la pierderea noțiunii de castă în cazul celor care călătoreau mult în afara granițelor, respingând ideea părăsirii chiar și vremelnice, a pământului indian. Studiile nu îi lăsaseră lui Amar Nath răgaz să aibă viață socială. La prima întâlnire cu mireasa, bâlbâise câteva vorbe, apoi rămăsese cu privirea ațintită asupra pantofilor, până când, cei care îi supravegheau, se plictisiseră și ceruseră să se oprească ceremonia ceaiului. Desigur, Amrita nu scosese o vorbă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Disperat, Pran se năpustește asupra dulciurilor, înșfacă bucățile și o ia la fugă pe stradă. Îl aude pe bărbat înjurându-l, dar fuge mâncând pământul. Curând, nu se mai aud strigătele individului. A reușit! Ajungând pe o stradă lăturalnică, are răgaz să înghită jalebi aproape nemestecat, lingându-și zahărul de pe degete, fără a-i păsa că sunt murdare sau pline de praf. Zahărul îl face să se simtă puțin amețit. Apoi, simțindu-se ceva mai bine după ce a mâncat, se pregătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
te apropii așa de mult de Dumnezeu?“ și pe urmă el era în tablou, venit de dincolo. Timp de doi ani n-am mai putut să pictez. Dar pe urmă, cu un fel de frenezie, lucram zi și noapte, fără răgaz, inspirată de har. Poate că el mă dirija. — Spiritul lui te-a ajutat. Era o efuziune continuă, nu mai era gândire, totul îmi venea din inimă, pe muzică, știi. Am făcut o expoziție cu treizeci și trei de tablouri inspirate din muzică
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ne umplu privirea de nostalgie. Pe mine drumurile gândului mă purtau spre mătușa de poveste. În jocul de-a v-ați as cun selea cu timpul, ea se pitea prin feluritele cotloane ale tre cu tului, dându-mi un mic răgaz s-o ajung. După o clipă însă, dispărea fără veste. Îi dădeam de urmă numai când izbuteam să dibui, ca la lumina unui fulger, sensul trăirilor ei. Calea se desfăcea încontinuu în meandre, făcându-mă să descopăr bucuria ocolișurilor, căci
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
sufletul între file de carte, rânduri de vise și gânduri adunate să se odihnească printre literele toate ... și speranțe-am pus între cuvînt-adunate pe rând am desfăcut gânduri înaripate și le-am așezat între file de carte.... în clipe de răgaz când vei citi printre cuvinte, ai să găsești risipite gânduri, vise și speranțe adunate toate între file de carte ... Curg lacrimi de stele Curg lacrimi de stele pe obrazul de cer și gândurile mele învăluite-n mister s-adună-n inele în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
după dinastie, să construiască o apărare corespunzătoare pentru țara noastră. Ei credeau China mult prea civilizată ca să-i treacă măcar cuiva prin cap să o provoace. Și uite unde am ajuns: dinastia e precum un elefant căzut care își ia răgazul pentru a-și trage ultima suflare. Confucianismul s-a dovedit a avea lipsuri. China a fost învinsă. Nu am primit nici respect, nici corectitudine, nici sprijin de la restul lumii. Aliații noștri din vecini ne privesc cum ne ruinăm cu apatie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și spune: — Gângăniile din capul meu și-au construit atât de multe cuiburi, că nu mai pot să gândesc. Viața Majestății Sale se apropie de sfârșit. De dragul lui Tung Chih, am nevoie ca el să trăiască, de aceea muncesc fără răgaz. Mi-am redus mesele de la cinci la două pe zi. Uneori mănânc doar o dată în tot decursul unei zile. Ca să se asigure că mănânc cum trebuie, An-te-hai a angajat un bucătar nou din satul meu natal, Wuhu, a cărui specialitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]