3,125 matches
-
Maniu să mai adaste cu revoluția cu care naționalii voiau să-l aducă la Palat pe expa‑ tul Carol, pentru că sunt ocupați cu muncile pământului. A fost altfel în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 ? Nu. Iliescu a cerut un răgaz istoric ca să dovedească el că doar Ceaușescu e de vină pentru eșecul comunismului de stat ; doar el întinase idealurile comunismului. Din acea după-amiază și până acum e un sfert de veac de când tot ostenesc unii, în timp ce alții fură, la - și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
profesorului, care, spune domnia sa, trebuie să posede pe lângă "arta predării" și "plăcerea de a pătrunde în tainele creației artistice". Nemaivorbind de faptul că "tenacitatea didactică" poate aduce "luciditatea polemizării, exigența interpretării individuale, râvna și neliniștea creatoare, motivarea inovației dar și răgazul adânc meditativ al elevului". În acest sens, elevul trebuie obișnuit să citească "și dincolo de litera scrisă", atrăgând atenția că "studierea literaturii sub aspectul de problemă, nu neagă metodele didactice tradiționale, ci se conjugă efectiv într-un sistem metodologic permanent". Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
versuri; pentru formele frumosului estetic, În pictură și sculptură; pentru arhitectură, În locuințe, clădiri publice și uzine; pentru artele aplicate, În mobilier și obiecte uzuale; pentru moda Îmbrăcămintei, la femei și la bărbați - au fost violentate, Într-o succesiune fără răgaz, prin dominațiile efemere ale stiluri lor epocii, stilurile vieții noastre colec tive, adevărate religii laice de care ne-am lepădat curând și treptat, Îndreptându-ne, se pare, spre un echilibru, spre o sobrietate de expresie, linii și cu lori vecină
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nostru vor ajunge să mă convingă tot mai mult de inutilitatea Întregii generații căreia [Îi] aparținem. Bătrânii acestor vremi resimt măcar durerea pentru mândria lor de altădată, umilită azi pe urma Împrejurărilor. Noi, tinerii, nici atât, de vreme ce mai găsim timp și răgaz sufletesc ca să facem astăzi - cum ar spune unul din numeroșii părinți sufletești ai volubilului nostru amic Zaborowski - analiza chimică a valurilor peste care sărmana barcă românească plutește... Mă ridic deci hotărât Împotriva contagiunii intelectualiste, care lo vește de impotență toate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe chestii de averi mari de Împărțit [...]. Dar de pe urma acestor concesii față de sine și de mândra lui conștiință literară, lucru pentru care sunt sigur că Emanoil Bucuța suferea adânc, gustat-a el măcar deliciile intime ale unei existențe confortabile, dulcile răgazuri ce le așteptăm În schimbul ostenelilor și compromisurilor noastre de dimineața până seara? Nici atât!... Casa lor din str. Grigore Alexandrescu nr. 17, cumpărată cu ceva bani și cu alții mai mulți Împrumutați pe la bănci („Îmi vine să mă sinucid, Beldie, când
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
chinuită de tentații și de refulări, de castități imposibile și de aprehensiuni absurde pentru mândrețea trupului ei de odaliscă, numai lapte și miere, numai bun de jertfit lui Eros; care mă iubea mai mult decât Îmi Închipuiam și decât aveam răgaz să mă consacru ei, Într-o epocă a mea, cum i se spunea, activistă și pe alte tărâmuri, și căreia Îi spuneam, trimițând-o, spre regene rarea sângelui ei milenar, trist și obosit, În prospecțiuni etnografice și folclorice, ca să-și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prin Măinescu, așa că se găsesc și aici covrigi pe stradă, cum vezi... Scumpul meu Beldișor, Tot scriu la scrisoarea asta care parcă nu trebue să se mai sfârșească. Mi-a scăpat din mână firul povestirii, căci n am mai avut răgaz să-ți Însemn nimic. În sfârșit, o scrisoare a ta! Te văd Întreg și v-am văzut pe toți Într-Însa. M-am cutremurat de accentul vorbelor tale, eloquen tul meu Beldișor, care ți nesocotești Într-atât Însușirile! În corda
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
călătorie însemna mult mai mult decât o vizită neoficială, însemna o implicare profundă cu stări de tensiune și concentrare 225 maximă. Vălmășagul unor nopți și freamătul lor zgomotos erau o dovadă vie că unii oameni chiar asta făceau, munceau fără răgaz la diferite joburi. Printre cei veniți din diferite locuri se numărau: șmecherii care știau să iasă din orice încurcătură și care nu puteau fi păcăliți, binevoitorii ca oglinda cu două fețe, silențioșii care pândeau prada ca vulturii, cei care se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că mai există aiestea toate. "Și războiul aista"... Se ridică într-un cot. Vocea lui nu e deloc poruncitoare: Să se tragă clopotele! În toate bisericile, în toate mănăstirile, să se înalțe rugăciuni de mulțămire Domnului... Și noi, pentru aiest răgaz binecuvântat, să nu ne culcăm pe-o ureche! Cu mai mult zel, neslăbit, să ne gătim de pace, dar și de război! Pacea cu puterea armelor se cucerește!" O știți, doar!... Negrilăăă! strigă el. Unde-i năvlegul cela de paharnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vă închipuiți bulucbășie?!... O grozăvenie! Altă "năzdrăvănie"! Năstrușnică! Diavolească! Ștefan râde, închipuindu-și "bulucbășia". Da' stați! Stați! "Că nu dau turșii!" V-am chemat să mai punem țara la cale; avem multe de dezlegat. Ne-o blagoslovit Dumnezeu drăguțu' cu răgazul aista. Să nu ne culcăm pe-o ureche, ci, cu mai multă tărie, să înfiripăm oastea, cetățile, ca să-i primim cu tot "ighemoniconul" cuvenit unor așa oaspeți de samă; să nu facem de râs mult lăudata "ospeție moldovenească". Aferim! Cataroaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
greșeli! "Mahomede, s-o ții tot așa"! Socotiți, de-ar fi venit toți odată turcii din față, tatarii din spate, muntenii din coastă, eram pierduți! Zob eram! Pleavă! Pulbere! Terci eram! Așa... cum se târăște turcimea, ca melcul, avem un răgaz de două, poate trei săptămâni. Îi lovim pe rând. Începem cu tatarii! Aha! Aicea stătea norocu'... Dumo! Încaleci! Omori caii! Treci munții! Ce fac ungurii?! Au prins rădăcini în trecătoare?! De săptămâni plimbă sabia ceea însângerată! S-au tot adunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
geană de geană, că până la al treilea cântat al cucoșului, mai dăm un iureș unde nici gândesc: "Deșteptareaaaa!!!". Și iar! Și iar! Zi și noapte! Noapte de noapte. Noaptea mai cu osebire! Îi hăituim, să n-aibă clipă de odihnă, răgaz de îmbucătură... Și, a doua zi, osmanlâii, cu ochii cârpiți, mărșăluiesc spre Suceava, lălăind, târșind papucii prin pulberea de cenușă fierbinte, sub un soare zăpușitor în zăduful ăl mare al lui Cuptor! Turcaleții răzlețiți de gros, prinși, trași în țeapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
al Moldovei nu e omul să se dea bătut. Să sălășluiești în duh, de acolo vine puterea și a minții și a brațului. Ștefan zâmbește ironic: Nu-s eu "Năzdrăvanul Moldovei"? O, Sihastre, spune apoi, visător, de-aș fi avut răgaz de puțină pace... Barem câțiva ani, să-mi așez țara... Ce grădină aș fi făcut din Moldova... Dar nu m-au lăsat lupii! Nu mă lasă! Mereu, mereu cu sabia! Mereu, mereu a trebuit să scurm în cenușă, să iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
România trebuie salvată. Voi schimba această stare primejdioasă pentru a aduce la îndeplinire acest imperativ național am alcătuit sub președinția patriarhului României un guvern de oameni de răspundere care mânați de patriotism descătușați de activitatea de partid vor avea tot răgazul să-și închine toate gândurile și munca binelui obștesc. Acest guvern va despoliticianiza viața administrativă și gospodărească a statului va alcătui schimbările constituționale care să corespundă nevoilor noi ale țării și năzuințelor de azi a unei Românii ce trebuie să
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
am avut de împărțală cu svințiia sa anume...ficiorii lui Cucocoț țiganul mănăstirii lui Aron Vodă, ce-s făcuți dipreună cu Măricuța, țiganca noastră, precum am avut giudecată înaintea cinstitului dumisali hatmanului Costachi.” Domnul și slujbașii săi nu prea aveau răgaz cu judecarea pricinilor dintre mănăstiri. Cuvioșiile lor găseau mereu pricini de gâlceavă; între ei sau cu vecinii. - Nu mai departe la 15 iunie 1631(7139) Moise Moghila voievod a judecat neînțelegerea dintre călugării de la mănăstirea Nicoriță și cei de la mănăstirea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ca de obicei, la care șiau arătat îndemânarea cele două fete, Maricica și Lențâca, supravegheate și îndrumate de stăpâna casei. îmbrăcate curat și îngrijit, se mișcau ca două furnicuțe în jurul mesei, împărțind în farfurii bucatele iar Maria a căpătat astfel răgaz ca să mai schimbe cîteva vorbe cu cei din Galați. Atmosfera veselă, de sărbătoare îl însuflețise și pe tânărul Tică, dându-i speranță că se va însănătoși de cumplita boală care pe timpul acela era destul de răspândită mai ales în aglomerațiile urbane
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dactilograme și forma tipărită în Dialog, între ele apărând, uneori, și diferențe, întrucât autorul a făcut intervenții și precizări pe dactilogramă; b) corecturile realizate de scriitor direct pe textul tipărit al capitolului 2 din Dialog (autorul n-a mai avut răgazul să revadă și, eventual, să corecteze și capitolul 1, căci revista Dialog ce conține „Rochia de bal“ i-a sosit abia în ultimele clipe de viață). Transcrierea textului s-a făcut în conformitate cu normele ortografice în vigoare; s-au păstrat totuși
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mi se păreau de neînțeles, atribuindu-le răutății celui în cauză. Doar într-o perioadă a vieții mele, când mă detestam fizic, ele mi s-au părut „normale“. Am devenit în această vreme tot mai pătimaș cititor (deși găseam îndeajuns răgaz încă pentru joacă), mai sistematic decât înainte, biblioteca mea sporea văzând cu ochii prin aportul vigilent al tatei, însă și prin propria-mi manie născândă: numerotam, catalogam cu grijă cărțile, ca într-o bibliotecă publică, le rânduiam și reorânduiam pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de premiu - nu): îl va fi impresionat pe el Proust, de-l situa alături de Biblie, dar pe mine m-a impresionat nemaipomenit Petre Hossu. Ca să ajung la Anatole France, cel astăzi destul de demodat, însă din care eu și azi aștept răgazul spre a-i reciti La Révolte des anges, trebuise să depășesc respectul și considerația față de Paul Bourget, al cărui André Cornélis, al cărui Le Disciple (în românește, în biblioteca mea) mă plictisiseră îndeajuns, cum mă plictisise și contemporanul lui, ce
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
actual alcătuită, mă îmbiau volumele albe de la Gallimard, mie parcă fragede (dacă le cumpăram din librărie, noi, îmi ofereau și plăcerea tăierii, dezvirginării paginilor cu un stilet special - și tata, și eu posedam câte unul; cine ar mai avea azi răgazul pentru asemenea plăceri, în cazul că editurile nu ne-ar oferi paginile gata tăiate?), și am împrumutat de acolo prețioase cărți: fiecare dintre ele mă lăsa să pătrund în lumea fabuloasă pe care o simțeam deja a mea. Cred că
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
noi din țâțâni. Desigur, a fost mai greu să ne dezmeticim după pierderea rușinoasă a Basarabiei și Cadrilaterului, când se umplea țara de români goniți din Cernăuți, de la Hotin, de la Cetatea Albă, din Silistra și Balcic și care n-aveau răgazul să observe că trec pe lângă zidurile și gardurile de pe care îi priveau, ironice, implacabile, placatele unde scria cu litere uriașe „Nici o brazdă!“. Dar Transilvania, pentru care se făcuseră sacrificiile din prima conflagrație mondială, nu părea atât de grav amenințată: Ungaria
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
religioase din provincia Guyenne, apoi intervine în domolirea gravelor neînțelegeri dintre catolici și protestanți. În 1565 se căsătorește cu frumoasa Françoise de Chassaigne și se retrage din viața publică la castelul său din Périgord. Aici își asigură "libertatea, liniștea și răgazurile", dedicându-se studiului și scrisului, aici traduce "Theologia naturalis sive liber creaturarum", cartea vestitului teolog spaniol Sebondus, aici va reflecta îndelung la condiția umană și va elabora faimoasele sale Eseuri. Citește cu multă luare aminte pe Seneca, Plutarh, Guichardin, Bouchet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cine și de unde! Facem amândoi o pauză, Montaigne retrăgându-se în locul preferat din bibliotecă, poate pentru a medita și mai adânc asupra puterilor și deșertăciunilor omenești, asupra atitudinii în fața vieții, în ideea aflării adevărului privind rațiunea scurtei existențe pe pământ. Răgazul meu îl foloseam naiv și aproape inutil. N-am fost în stare să constat, precum cei mult mai știutori, că exaltarea, solemnitatea, orgoliul, exuberanța, chiar și patetismul de moment nu se pot transforma, nici transfigura în starea de a ieși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
motiv întemeiat să se mândrească. Iașul, el însuși un colosal monument, a cărui frumusețe volumetrică și de forme conferă imaginea în bronz și piatră a unui admirabil oraș, este locul de care trebuie să ne bucurăm în orice clipă de răgaz, să avem timpul și puterea de a reține spectacolul estetic al peisajului urban înnobilat cu aceste "chipuri" nemuritoare. Iașul statuilor reprezintă memoria trecutului, a armoniei, plăsmuită de remarcabili artiști (Frémiet, Hegel, Baraschi, Tronescu, Georgescu, apoi Bârleanu, Dan Covătaru, Ion Buzdugan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Breazu, Poeni, Ciric, Bucium, Bârnova sunt ca niște zone eterate ale vieții, acolo ochiul prinde formele criptate ale jocului de culori infinite, acolo trupul revigorat înlesnește minții polisemantismul cuvintelor adunate din frunzele zariștei. Ieșenii își găsesc, din când în când, răgazul și singurătatea odihnitoare, evadând dintre zidurile orașului supraîncălzit și dintre osaturile amorfe ale cotidianului banal. Ei descoperă și văd ceea ce numai în închipuire văd. Pădurea e poezia sufletului deschis la umbra înaltă de sub cheile bolții albastre, este și dimensiunea picturală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]