21,569 matches
-
un suflet mare, generos și încrezător, se simte uneori tristețea, melancolia după timpurile trecute, după vremea tinereții când totul era posibil. Glasul îi tremură adesea și în colțul ochilor apar câteva lacrimi... când este întrebat de „casă”, de cei dragi rămași atât de departe! Nedorind să adâncească această rană nevăzută (rămânând fără ființa cea mai dragă când abia împlinise trei anișori), se abate de la subiect, îndreptându-și gândurile spre alte întâmplări, spre alte locuri... „Multe s-au petrecut după ce s-a
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
clipei ce nu cunoaște iertarea... Viață, însă, își urmează cursul ca un izvor ce-și caută matca... mereu neliniștit, zbuciumat. Amintirile legate de un loc niciodată uitat... nu pot fi decât cu : „munți împăduriți și codri falnici”... aceasta fiind imaginea rămasă nealterată în sufletul românului nea Mitică. Dorul de plaiurile natale, de obiceiuri, datini, îi fac sufletul să vibreze și să lăcrimeze în același timp. „Multe am vorbit în acea zi cu Dumitru Sinu despre locurile sale natale, despre Sebeșul de
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
greu a reușit medicul să o convingă că nu este nevoie să rămână cu fata. Iuliana trecuse cu bine peste șocul suferit și organismul ei sănătos a dat semne sigure că recuperarea se va face, fără probleme, în câteva zile. Rămasă singură în pat, cu sufletul pustiit de năpasta ce căzuse peste casa ei, femeia își freca mâinile în neștire, a neputință. Și‑a amintit cât de fericită a fost în noaptea nunții când s‑a dăruit, fecioară, proaspătului soț și
CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356464_a_357793]
-
ce n-o vezi, Eu,lumânării zilei mă închin sfios, De Sus,știu,tu prin lume mă urmezi Și mă-ndrepți cu sfaturi când fac ceva pe dos. Iubire și cald era mamă lângă tine În universul casei în amintire rămas, Dar o chemare încolțea,pe-atunci,în mine, Destinul îmi pregătise-un Pegas... De-atunci colind prin păduri înșelătoare Tezaur de invidie,ură și venin. Am mai venit la casa albastră pe-o cărare Iar tu în ochi aveai lumină
LUMINĂ PENTRU MAMA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355805_a_357134]
-
de pelin, Dojeana-ți blândă ași luao acum în seamă Și m-ași întoarce acasă pe urme de senin. Un dor îmi coboară în inimă de casă De truda tatei,a ta și de înserate mângâieri, Însă urma voastră de aer rămasă Când o ating se preface-n ieri În fiecare zi îți aprind din inmă lumina, Lumânare,mamă,pentru sufletu-ți umil, De am greșit,îmi port și-acuma vina Furnicilor strivite sub călcâiul de copil. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică
LUMINĂ PENTRU MAMA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355805_a_357134]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > CRÂȘMA ÎNARIPAȚILOR Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 272 din 29 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului te acoperi cu aripa rămasă nespălată și taci albastrul cu încăpățânarea unui cal de frunze neîmblânzitul roi de fluturi îți sprijină podeaua când te războiești cu galbenul uitat în cer stiu o crâșmă unde s-au aciuat câțiva îngeri păzitori au dat afară oamenii din
CRÂŞMA ÎNARIPAŢILOR de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355920_a_357249]
-
m-am născut, Blestemul să îl am trofeu, Iar eu-soldat necunoscut. Strivit destinul țării mele Imuabil, muribund și mut, În umbrele amenințării Așteaptă vise fără-nceput. Sânt lung colind în lumea rece, Ca țara mea să nu mai moară; Acei rămași să nu mai plece, Iar dorul lor să stea în țară. Poporul meu, cel fără luptă-nfrânt, Mă tem că n-om ieși de sub blestem, Mă tem că n-o s-avem măcar mormânt, Și nici pe cine să mai tămâiem! 19-08-11
NEW YORK LYRICS de STELIAN PLATON în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356021_a_357350]
-
m-am născut, Blestemul să îl am trofeu, Iar eu-soldat necunoscut. Strivit destinul țării mele Imuabil, muribund și mut, În umbrele amenințării Așteaptă vise fără-nceput. Sânt lung colind în lumea rece, Ca țara mea să nu mai moară; Acei rămași să nu mai plece, Iar dorul lor să stea în țară. Poporul meu, cel fără luptă-nfrânt, Mă tem că n-om ieși de sub blestem, Mă tem că n-o s-avem măcar mormânt, Și nici pe cine să mai tămâiem! 19-08-11
POEME de STELIAN PLATON în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356054_a_357383]
-
lor. În prezent acești doi bătrâni se găsesc în România, în țara lor natală, cu gândul permanent la copiii lor și mai cu seamă la nepoții lor pe care iau lăsat în America. Ei spun că nu așteaptă de la cei rămași acolo nimic, decât o vorbă bună, o vorbă de alinare și mult așteptatele cuvinte de iertare îndeosebi din partea ginerelui lor. Eu cel care va scriu sunt în contact permanent cu acesti bătrâni și dacă cuiva îi pasă de ei sau
O POVESTE DE VIATA (IERTAREA) de IONEL CADAR în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356034_a_357363]
-
cele scăpate de la reformarea-transformarea în creșe pentru bătrâni. Ne lasă întreg și dreptul la greve, la ocări, la „pupat piața endependenței” cea slobodă la gură ... Atunci să ni-i auzi pe-ai noștri tineri! Pentru că, află Nene Iancule, că, deși rămași un stupid people, la limbi străine (de bunul simț) nu ne întrece nimeni! La fiecare treaptă a scării blestemate avem purtători de palavre, din canal până pe toate canalele comunicării, suntem cetățeni europeni, suntem identificați cu un neam nomad care de
NE ESTE ŢARA PLINĂ DE HUMOR de PAULA ROMANESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354768_a_356097]
-
cafea și-o poveste. M-am străduit să fiu amabilă...deși aveam un sentiment de inconfort... Mă sună și sora mea, să luăm masa împreună, în oraș, noi două și cumnatul meu. “Te duc eu!” se oferi unul dintre musafirii rămași mai la urmă. “Ok! Durează câteva minute să mă pregătesc!” îl asigurai. Și așa a fost. “Ți-am închis geamurile...ca să fim eficienți!” Am zâmbit, oarecum jenată...în dormitor lăsasem ceva debandadă de dimineață...Dar am plecat voioasă. Prânzul a
UN ALT ŢĂRM de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354841_a_356170]
-
ce m-aș întinde printre maci... să sorb adânc miros de câmp... să nu mai văd doar oamenii posaci... și afișând un zâmbet tâmp... să zbor! ce m-aș hlizi la norii albi găsindu-le o form-anume ce pentru mulți,rămași tot orbi, desigur s-ar găsi alt nume, cu drepturi de-autor! ce mi-aș lipi de tălpi pamântul să simt crescându-mi iarba-n tâmple și să-mi dezmierd din nou avântul căci ce va fi, să se-ntâmple
PRINTRE MACI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354856_a_356185]
-
anii interbelici sau postbelici,(....) având un caracter prioritar turistic. De altfel acestea veneau în întâmpinarea și susținerea turismului, activitate covârșitoare pentru existența insulei, până la dispariția să. Este semnificativ și demn de luat în seamă modul în care comunitatea turco- musulmană rămasă aici s-a dezvoltat și după momentul 1921. ( cedarea de către Turcia României). Turcii din Ada Kaleh își continuă existența în cadrul Statului Român, beneficiind de importante privilegii economice și toate drepturile religioase și culturale ale timpului, valorificâmsu-și moștenirea culturală În plus
VARVARA MAGDALENA MĂNEANU, A FOST ODATĂ ADA KALEH de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354892_a_356221]
-
taină și i-a scurtat Bătrânului zilele, lasă să-i scape o lacrimă. Pragmatic, Dan îi ignoră bobița de apă de sub pleapă. Iese din hol, intră în sufragerie, aduce un taburet de pe balcon și îl fixează în dreptul ușii de la încăperea rămasă goală, ce miroase încă a bătrânețe și boală. Se urcă pe taburet și, ajutându-se de cheia din buzunar, introdusă între placă și perete, slăbește strânsoarea șuruburilor. Își vâră degetele între dreptunghiul de plastic și zid și smulge dintr-o
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
spiritual .Economic , căci se pare că , cu toate daniile primite din partea familiei Buliga , precum și a altora , mânăstirea avea nevoie de un sprijin puternic ,probabil lipsa forței de muncă a rumânilor , o făcea vulnerabilă . În același timp , situația familială a Hârșovei, rămasă singură și cu mari datorii de pe urma tatălui său Curuia , hărțuită de creditori , au determinat-o la acest act extrem ,argumentat de ea printr-o adevărată lamentație : .. murind părinții mei și toți frații mei și rămânând de moșii noștri și de
DR.MITE MĂNEANU, LUPU BULIGA PERSONALIATATE PROEMIONENTĂ ÎN EPOCA LUI MATEI BASARAB. VOCATIA DE CTITOR de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354894_a_356223]
-
care voi toarce basmul, prilej de a mă întoarce în timp și spre locurile natale, reamintindu-mi de „streșini și cotloane”, de clopote și toacă, păstrate în coarda destrunată a viorii mele sufletești, mi-am lăsat anii mei ce tineri, rămași doar în amintiri și versurile mele, de serile cu împărați și împărătese, fericiți sau triști, fiindcă aveau sau nu aveau „urmași pe bătătură”. Scrise în Cartea vremii și în basmele noastre au rămas și vracii și nunțile care țineau 99
DESPRE O POVESTE ÎN VERSURI A LUI ADRIAN ERBICEANU de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/354952_a_356281]
-
urmele aparatului de represiune. Insistența vizitelor, atenției, atracției prin salarii, total disproporționată față de alte departamente, ne sugera clar suspiciunea unei nostalgii după un asemenea aparat care ar fi putut consolida oricând puterea personală. Și, de ce nu, speranța descoperirii unor sechele rămase, pentru creionarea unei sau unor instituții asemănătoare, ceva mai cosmetizate european, dar folositoare politicilor evidente de concentrare a puterii prin interveții personale în probleme pe care orânduirea noastră le distribuie democratic diferitelor instituții ale statului. Ba, mai mult, suspiciunea aceasta
CADAVRUL DIN FEREASTRĂ de CORNELIU LEU în ediţia nr. 604 din 26 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355275_a_356604]
-
te uiți adînc, deodată, / Și cum îmi prinzi obrazul tulburat / Te depărtezi de mine bujorată / Cu capul greu către pămînt plecat.” („Poeme simple”, 1927) Sau: „Și dulci treceau zilele toate și-arar dureri dădeau ocoale... „Ah, amintirile-s ca fulgii rămași uitați în cuiburi goale !” („În grădină”, 1905, Dimitrie Anghel). Mă opresc aici cu citatele. Mai știu vreo două sute de poezii desăvîrșite, dar ajunge ! Nu mă mai ocup de veleitari, pentru că nu sînt masochist. Uneori, prin bunăvoința cîte unui confrate, pe
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
noastre și aplauzele tot mai slabe Au rămas în amintire, șoim de vânător ucis. A plecat circul, tristețe la margine de oraș, În aer a rămas formele femeilor frumoase, Vântul strânge urmele spectacolelor pe făraș Și nostalgia luminilor în suflete rămase. Eu mai strâng în brațe trupul ei de aer Și îi mai aud tăcerea când se urca pe sârmă, Dar mă trezește vântul adunând în caer Tristețea gunoaielor rămasă în urmă. Mă întreb și-acum a fost o iluzie a
DUPĂ CE PLEACĂ CIRCUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355355_a_356684]
-
stele. Într-un ochi de peruzea Mi-nflorește dragostea. Și-ntr-o rază de lumină, Luna galeșă mi-anină Visele care așteaptă Mângâierea înțeleaptă. Dorul, craiul nopții mele Bântuie printre perdele Și prin falduri de mătase Doar parfum de crin rămase. Referință Bibliografică: BINE AI VENIT! / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 260, Anul I, 17 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
BINE AI VENIT! de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355439_a_356768]
-
Mondial, în Noaptea asta în 72 de ore vom cădea de pe lume, doamnelor, așa să știți! Spre surprinderea întregii asistențe din sala congresului, distinsa doamnă, aflată chiar acolo sus în loja oficială, se dezbrăcă repede de haina ei regală și rămasă doar în rochia ei decoltată își dezgoli cu dezinvoltură pieptul ei palid și cu amândouă mâinile își scoase sânii ei în relief, astfel încât să-i poată vedea toate doamnele, stârnind imediat în jurul ei o admirație neobișnuită din parte Doamnelor în
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 8 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356758_a_358087]
-
ușa lăsată deschisă, în dreapta lui urmau Lilicuța, Grigore și Vascodagama, Afrodita, pentru că era gravidă, avea locul de cinste în celălalt capăt al mesei, apoi urmau, pe latura mesei unde stăteam eu, lîngă Mancuse, Roua, Cezar Dunăreanu, eu și, pe locul rămas liber, urma să se așeze Lizuca - după cum i se spunea în continuare, pentru că devenise subiectul principal al discuției. Mie fata îmi era simpatică, dar nu discutasem niciodată cu ea, o singură dată mă întrebase cît este ceasul, dar nu eram
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
pot ajungecu mâinile întinse de țipeteîn creștetul arborelui surdfrânt de mărginirea necuprinsului murmur greierescsuntem atât de singuriîn noi arde pleoapa ascuțitul... XXXIII. CRÂȘMA ÎNARIPAȚILOR, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 272 din 29 septembrie 2011. te acoperi cu aripa rămasă nespălată și taci albastrul cu încăpățânarea unui cal de frunze neîmblânzitul roi de fluturi îți sprijină podeaua când te războiești cu galbenul uitat în cer stiu o crâșmă unde s-au aciuat câțiva îngeri păzitori au dat afară oamenii din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
început să-și bea neputința zburatului crâșmărița a prins a urla sudalme ferestrelor deschise de hărmălaia albicioasă a interiorului până a venit păstrătorul cheilor a trimis toată puritatea la culcare și a lăsat ... Citește mai mult te acoperi cu aripa rămasă nespălatăși taci albastrulcu încăpățânarea unui cal de frunzeneîmblânzitul roi de fluturiîți sprijină podeaua când te războieșticu galbenul uitat în cerstiu o crâșmă unde s-au aciuatcâțiva îngeri păzitoriau dat afară oamenii din eiși au început să-și bea neputința zburatuluicrâșmărița
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
pictori de biserici care ajunau înainte de a se apuca de lucru : chiar mi-am pregătit tuburile de vopsele, pensulele din coadă de veveriță și bucăți din sticlă subțire de geam, pe care să pictez icoane. Am ales și știma - una rămasă de la iconarii de la Nicula și în care Isus se arată cu un obraz proaspăt ras dar de trei ori multiplicat:Tatăl-Fiul-Spiritul Sfânt. De acolo, din scama de pornire și din starea de scânteie ce-și așteaptă amnarul și cremenea, Dumnezeu
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]