1,687 matches
-
reprezentat-o Sofron Stan care a emigrat în America unde a prosperat. "„Cu adâncă întristare și durere aducem la cunoștința tuturor încetarea din viața a aceluia care a fost Șofron Stan, bun român, bine cunoscut în toată lumea românească din America. Răposatul s-a născut în satul Stremț, jud.Alba Iulia, România, în anul 1896. A venit în America în anul 1913. Dânsul a fost proprietarul lui Stants Service Gas Station, cel mai mare și mai frumos gas station românesc din Michigan
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
așa multă lume, care a luat parte la înmormântare, încât hala s-a dovedit neîncăpătoare, o dovadă mai mult a câți prieteni și cunoscuți a avut Șofron Stan, și cât de iubit a fost. În țară s-a oficiat pentru răposatul Șofron Stan de asemenea, o Sfântă Slujbă. Clopotele bisericii au răsunat și ele în țară ca un ultim rămas bun de la acela care s-a întors după mulți ani să-și revadă locurile dragi și chipurile scumpe ale celor iubiți
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
Ea făcea parte din plaiul Câmpul al [[Județul Prahova (interbelic)|județului Prahova]], cu 3515 locuitori, având câte o biserică în fiecare din sate, (cea din Fulga de Sus zidită la 1834 „prin osârdia și cheltuiala vătafului Iordache Rușescu și a răposatului Dumitrache Postelnicu împreună cu soția dumnealui Ralița și cu osteneala locuitorilor săteni, în zilele prea-înălțatului domn Alexandru Ghica Vodă, leatu 1834. S-a reparat la anul 1892”, iar cea din Fulga de Jos datând din 1890). În 1864, sătenii au fost
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
pustiirea și devastarea acestui regat”. Pe acest motiv „dreapta jumătate a întregului cnezat din moșia Râușor, precum și satul lor liber numit Șerel, aflătoare în districtul Hațeg” a fost confiscată de la acei rebeli și conferită nobililor Mihail, Basarab și Ioan, fiii răposatului Ioan de zisul Râușor. Donația a răsplătit „feluritele servicii credincioase făcute fără preget, cu îndemânare și cu cea mai mare grijă și vrednicie, în locurile și timpurile potrivite, pentru Sfânta Coroană regească”. Documentul arată că „dându-se o luptă lângă
Șerel, Hunedoara () [Corola-website/Science/300560_a_301889]
-
sub denumirea Burdea-Căldăraru sau Strâmba. În anul 1840 hotarele moșiei erau următoarele: -la răsărit- moșia Izvoru a lui Tache Budișteanu și a lui aga Costache Bellu din Tătărăști; -la apus- moșiile moșnenești Ciocești și Băbeni-Negoiu; -la miazăzi- moșia Râculescu a răposatului medelnicer 2 Tudorache Serdarul și moșia moșnenească Cheleasca; -la miază noapte- Valea Bucovului până în Valea Burzii și moșia moșnenească Strâmbeni. Cătunul Pistolești era așezat pe apa Bucovului, lângă pădurea Piscului. El purta numele întemeietorului său, Popa Pistol, un preot furat
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
Voievod întărește mânăstirii Bistrița satul Stroești în urma unei judecăți cu orășenii din Argeș. În document se menționează hotarele moșiei și faptul că: „"această mai sus-numită ocină ei au hotărnicit-o din zilele lui Mircea voievod cel Bătrân și din zilele răposatului Basarab voievod"” (Leonăchescu - Năndrașu, 1971). Pe de altă parte cele trei documente denotă și multiculturalitatea stroeștenilor știut fiind faptul că cetățile Brașovului și Sibiului în secolul XVI erau locuite predominant de către sași. De asemenea este foarte posibil ca la Dunăre
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
din noua formă de organizare administrativă și judecătorească săsească. Nu la mult timp după invazia tătarilor din anul 1241, regele Ungariei, Ladislau al IV-lea (Cumanul), prin actul de la 11 mai 1279 dă voie lui Laurențiu ban se Severin, fiul răposatului voievod al Transilvaniei Laurențiu Aba, ""să vândă o moșie așa numită Kendtelek ( Chintelnic )"" ce ținea odinioară de comitatul Dăbâca și pe care numitul voievod Laurențiu, tatăl lui, o dobândise de la ""luminatul principe, regele Bela, prea iubitul nostru bunic, contelui Hench
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
scaunul de judecată. Începând cu 1509 apar de mai multe ori împreună Coman și Costea situație foarte rar întâlnită înstructura acestor adunări. Alături de boierii din Recea și Hârseni sunt confirmați în jumătatea boieronatelor de Râușor și Bucium, boierii Coman, fiii răposatului Ivan, Stoian și Bârsan. Odată cu începerea construirii Cetății Făgărașului în jurul anului 1455 locuitorii din satele Hârseni, Ileni, Copăcel, Mărgineni se ducea la tăiat lemne de foc și de construcție pe Valea Sebeșului în sus pentru aprovizionarea cetății. Maiștrii de exploatare
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]
-
donație regală în anul 1429. Nu știm prin ce mijloace Cizerul a intrat, curând după aceea, în posesia nobilei familii Bánffi, stăpâna cetății Valcău. În 1449 Cizerul a aparținut lui Ștefan Bánffi iar in 1491 a fost împărțit între urmașii răposatului Losonczi Bánffi András. Satul a rămas mai mult sau mai puțin în posesia familiei Banffy până la mijlocul secolului 19. Din evul mediu până în 1867 satul Cizer a aparținut administrativ de Comitatul Crasna. În comitatul Crasna, ca și în întreaga Transilvanie
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
în urma unor judecăți. Satul este cu mult mai vechi, el existând în secolul al XV-lea și chiar mai înainte, întrucât același document mai precizează că Fântânele ”este veche și dreapta ocina și de moștenirea lor, agonisită și cumpărată de răposatul Pârvu ban”. Numele comunei Fântânele vine de la numărul mare de izvoare ce țâșneau de la poalele malului ce formează valea Dunării, cunoscute sub numele de fântânițe/fântânele. Mai târziu aceste izvoare, care țâșneau în mod natural de sub mal, au fost amenajate
Comuna Fântânele, Teleorman () [Corola-website/Science/301801_a_303130]
-
Rădulescu, după cum reiese dintr-un document din 20 iunie 1742 prin care domnul Mihai Racoviță refăcea documentele Episcopiei Buzăului pierdute în răzmerițe la începutul secolului (Arhivele Statului, București, Episcopia Buzăului, XIII / 29): "“...schitul Bordești care este făcut din temelie de răposatul Mănăilă biv vel clucer și l-au închinat Șărban polcovnic și Ștefan căpitan, feciorii lui, la Sfânta Episcopie, precum arată cartea de închinăciune...”" Mănăilă, boier credincios Cantacuzinilor, a acumulat o avere însemnată de ambele maluri ale Milcovului: Aldeni, Albești, Bahnele
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
a fost vândut și cumpărat de mai mulți proprietari. La 8 iulie 1785 Gavril Fedeleșcan cu tot neamul său i-au vândut lui Ivan Caprii, pentru 1300 lei, o treime din jumătatea satului Măriței, pe care o aveau moștenire de la răposatul Nicolai Totoescul, moșul lor. Cronica bisericii din Satul Mărițeia Mare consemnează o legendă interesantă despre numele așezării. Astfel se arată că: "„Baronul Cârstea a avut numai o singură fiică cu numele de Maria, care a moștenit averea tatălui ei. După
Măriței, Suceava () [Corola-website/Science/301971_a_303300]
-
Pe la 1754 vine la Hurezi învățatul "Rafail". Acesta transcrie "„Halima“" (1783) și ne lasă importante însemnări despre "Viața lui Petru cel Mare" și "Istoria Rusiei". Alt cărturar, "Dionisie Eclesiarhul", scrie în 1788 "„Întrebări și răspunsuri ale dumnelui Constantin Cantacuzino, fratele răposatului Șerban Voievod Cantacuzino“". Dionisie este și cel care pune în circulație o ediție în trei volume a culegerii "O mie și una de nopți". Mulți alți cărturari au lăsat de asemenea posterității lucrări de importanță covârșitoare pentru cultura română.
Mănăstirea Hurezi () [Corola-website/Science/296760_a_298089]
-
Criveanul, protoiereu al Doljului fiind Ic. Stavrofor Elefterie Marinescu, în zilele regelui Mihai I.Restaurarea s-a făcut prin grija preotului Anastasie Dinu, (cel numit preot în Covei pe 15 decembrie 1927), împreună cu un comitet de săteni și cu dania răposatului Kiriță Stănescu și a soției sale Angela, a lui Gheorghe Morega și a soției sale Maria și a sătenilor. Alți preoți care au slujit la Covei au fost Ștefan Simionescu, transferat la Boureni, Ștefan Olteanu, transferat la Bistreț și Petre
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei și cu prea iubitul său fiu Alexandru am zidit acest hram care este la Borzești pe Trotuș, Adormirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, întru rugă sieși și întru pomenirea sfânt răposaților moși și părinți ai lor, și care a început a se zidi în anul 1493 (7001) luna iulie și s-a săvârșit în anul 1494 (7002), anul curgător al 38-lea, luna octombrie 12". Această pisanie este un document mai
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Borzești () [Corola-website/Science/298654_a_299983]
-
rivalul său Dan al II-lea. Cert este că primul act cunoscut emis de el poartă data de 17 mai 1421, iar în actul de întărire din 1 iunie 1421, pe lângă titlurile sale enumerate mai sus, își arată filiația ("[...] sfânt răposatul părintele meu, Mircea voievod [...]"). Domniile scurte sunt caracterizate prin lupte frecvente și violente cu vărul sau Dan al II-lea, în intervalul dintre acestea găsindu-și adăpost și sprijin peste Dunăre la otomani unde, de câte ori avea prilejul, revenea cu trupe
Radu Praznaglava () [Corola-website/Science/298641_a_299970]
-
înmormântări) și se pregătește din grâu dat la piuă sau din arpacaș (orz măcinat dur). Coliva este o ofrandă adusă de credincioși la biserică spre sfințire, în cinstea sfântului zilei, în ziua onomastică a cuiva sau pentru ușurarea sufletelor celor răposați, de păcate și scoaterea lor din osânda veșnică. Coliva este elementul principal, absolut necesar pentru pomenirea morților. La toate soroacele de pomenirea morților, creștinul se îngrijește să facă o colivă pe care s-o aducă la biserică împreună cu o sticlă
Colivă () [Corola-website/Science/298710_a_300039]
-
să putrezească, tot asa și trupul omenesc mai întâi se îngroapă și putrezește, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune (vezi Ioan 12, 24 și I Corinteni 15, 36). Dulciurile și ingredientele care intră în compoziția colivei reprezintă virtuțile sfinților sau ale răposaților pomeniți ori dulceața vieții celei veșnice pe care nădăjduim că a dobândit-o mortul. (cf. Pr. Prof. dr. Ene Braniște, "Liturgica Specială", Ed. Nemira, 2002, pg. 379).
Colivă () [Corola-website/Science/298710_a_300039]
-
iar Radu cel Mare "[...] au dires-o și au înfrumusețat-o [...]". De altfel domnia acestui voievod a însemnat un moment important pentru acest locaș de cult. Voievodul reface aproape din temelii biserica "[...] pe care am văzut-o părăsită de la sfânt răposații strămoșii noștri [...]" (D.I.R., B, vol.I, p. 241), îi confirmă vechile danii de la Vlad Dracul, bunicul său, Vlad Călugărul și Smaranda (Salomia), părinții săi, și îi face alte multe danii. După daniile făcute de acest voievod, mănăstirea Govora, devine una
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
Românească, unde acesta a și murit, între 7 ianuarie 1403 (dată la care Alexandru cel Bun nu-l mai pomenește printre „sfântrăposații domni de mai înainte”) și anul 1407, când s-a început pomelnicul mănăstirii Bistrița, în care figurează ca răposat. Din actul domnesc al lui Iuga Vodă Ologul, din 28 noiembrie 1399, reiese și faptul că acesta fost căsătorit și a avut urmași (""aceasta este credința mea, a lui Iuga voievod, și credința copiilor mei și credința lui Ștefan voievod
Iuga Ologul () [Corola-website/Science/299111_a_300440]
-
cu o mențiune generală. Punând pe disc fiecare din cele trei părticele, preotul zice: « Pomenește, Doamne, pe cutării... » La greci, melchiți, si in Ardeal, se pun câteva firimituri pe disc, jos în stânga pentru cei vii, iar jos în dreapta pentru cei răposați. În general se pomenesc doar cei care au nevoie de rugăciune în perioada respectivă. La slavi, se începe prin pomenirea celor morți de moarte subita, folosind o rugăciune lungă, inspirată din anafora bizantina a lui Vasile cel Mare. Terminând acestea
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
rand din ținutul Putnei, iar alte documente precizau că este "os domnesc", fiind feciorul lui Ștefan al VII-lea Tomșa. Următorul fapt poate înclina balanța spre ultima ipoteza: în anul 1611, marele vizir Nasub-pașa preciza sultanului că "pribeagul iaste ficiorul răposatului Tomșa-Vodă" și Ștefan a primit steag de domnie. În anii anteriori, Ștefan Tomșa a invatat meseria armelor participând la luptele dintre francezi și spanioli în Pirinei. A fost lefegiu în armată lui Ștefan Bathory, iar mai târziu a intrat în
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
Ramat Gan, Israel. După imigrarea în Israel publică: După stabilirea în Israel publică: Culese din volumul ” Ocolul pământului într-un surâs”, Tel Aviv, Ed. Minimum, 1980, și Ed. Cartea Românească, București, 1993 „Cândva, pe un volum din «Migdale Amare», marele răposat al literaturii românești, Topârceanu, mi-a scris așa: «Celui mai talentat dintre tinerii mei confrați actuali și celui mai temut dintre rivalii mei viitori». La fel îi voi scrie și eu lui Mirodan pe unul din volumele mele de teatru
Alexandru Mirodan () [Corola-website/Science/298911_a_300240]
-
le-a trimis și, (...) patriarhul nici că a întârziat să asculte pe data, deoarece era credincios și-l iubea pe YHWH, mai presus de orice” (Cartea Jubileelor, cap. 17, 15-18). Acum Abraham, in viata de dincolo, îi primește pe cei răposați, iar pe fiii săi îi eliberează de Gheena (cf. Cartea Jubileelor, I, 338-540). Independent de venerația personală, prezența lui Abraham în cultul și spiritualitatea creștină este absolut naturală: în primele veacuri figură lui era familiară creștinilor a caror pietate era
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
drept recunoștință a hotărât să ridice o mănăstire, căreia de-a lungul domniei i-a închinat multe moșii. În sprijinul acestei tradiții vine și mărturia unei catagrafii din anul 1862, care consemnează că „biserica este fondată la 7153 (1645) de răposatul Matei Basarab Vodă”, probabil sub influența unei pisanii pusă în anul 1645, când edificiul a fost refăcut de boierul Diicu Buicescu, nepotul domnitorului. Între secolele XVII-XVIII mănăstirea era cunoscută prin proprietățile și veniturile de care dispunea, fiind închinată de către domnitorul
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]