1,580 matches
-
uriaș. Se băgă în cracul nădragului său și mase noaptea acolo. Omul îl însărcină să-i pască oile, dar nu în pădurea Scorpiei, în muntele Porcului Mistreț și în codrul dinspre miazănoapte să nu calce, că viața li se va răpune." ("Iutele-Pământului"227). În unele basme, spațiul-tabu este reprezentat de "camera oprită": Când ajunseră la curțile ei, zâna dede fetei 13 chei și-i zise: Cu 12 chei vei deschide 12 chilii, unde vei găsi de toate, dar în casa 13
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de mac / în patru despicat, / în mare aruncat. / Tipu. Tipu. / Pe pustii. Și de leac să fii."371 Înlănțuirea enunțurilor gnomice cu structurile imperative, completate de planurile comparative, prezintă scenariul magic al descătușării umanului din mrejele maleficiului: "Soare apune, / șerpe răpune. Cum apusul soarelui / ia puterea șerpelui, / așa descântecul meu / să ia veninul cel rău. / Eși, venin, din mână / și din talpă, / din palmă / și din pulpă, / din oscior / și din picior, / să rămână Vasile curat / și luminat / ca-n ziua
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sfidării este obosit, simte nevoia unei evadări... În același an ajunge pentru prima dată În Insulele Marchize, unde se va și stabili În anul următor. Dar este de asemenea anul În care resimte primele simptome ale bolii care Îl va răpune. Saturn este În conjuncție cu Marte natal (situat În casa a VI-a: sănătatea) și În careu cu Soarele. În clipa morții sale, Pluto este În opoziție cu Soarele. b) Tranzitele lui Saturn la Lună Conjuncție Dispoziție: Depinde de vârstă
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
pentru a-și face dușmanii una cu pământul atunci când simte pe grumaz înțepătura iritantă a lăncilor aruncate parșiv asupra-i de lașii "banderillos" care se dosesc imediat după paravan. Crede că încă nu s-a născut toreadorul care să-l răpună, însă am văzut, acum, că o hărțuială concertată îl poate, totuși, îngenunchea. De altfel, în ultimele luni, domnul Simirad a fost de nerecunoscut. Copleșit de anvergura problemelor cărora a trebuit să le facă față singur - pentru că nu are, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
tonuri gălbui văruielii de pe peretele opus, unde, desenate În cărbune sub fereastra ce dădea spre răsărit, figuri cu un aer Între Bruegel și Goya - frontiera atrocității văzută cu ochi moderni - se Înșiruiau la picioarele vulcanului În flăcări: bărbatul care Îl răpunea pe rănit cu lovituri de archebuză, cel care Îi jefuia pe morți, câinele care devora cadavre, execuțiile, roata de tortură, copacul din care atârnau ciorchinii de trupuri ale spânzuraților. Răutatea mai presus de orice control al rațiunii și ca instinct
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
te poți pieptăna cu ea și că mai face și alte treburi prin casă." (J. M. Barrie, Peter Pan) (c) " Află acum că eu sunt Sfânta Duminică și știu ce nevoie te-a adus pe la mine. Spânul vrea să-ți răpună capul cu orice chip și de-aceea te-a trimis să-i aduci sălăți din Grădina Ursului, dar i-or da ele odată pe nas... Rămâi aici în astă-noapte, ca să văd ce-i de făcut." (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
lui Pătrașcu-vodă, tatăl viitorului domn. Femeie vrednică, vitează, pricepută, ea se bucură sau suferă pentru faptele fiului, aflate din relatările unor martori. Apar, astfel, ecouri ale domniei lui Mihai, personaj aprig (moștenind-o pe mamă), neînfricat luptător, dar care e răpus de propriile slăbiciuni și greșeli. Măria-sa Burduja-vodă (1970), succintă relatare a domniei moldoveanului Gheorghe Ștefan, dezvoltă dorința de răzbunare a acestuia împotriva lui Vasile Lupu. Ascensiunea i se datorează abilității și sprijinului unor oameni simpli, iar ca domn e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
de către diac. Zoe se teme că azi a venit ziua judecății cum spune poetul pen-tru cel care ieri era grav bolnav. Toată seara trecută a aiurit iar azi au zis că s-a terminat caierul iar capul părintelui a fost răpus. Astfel Zoe i-a spus preotului Ilo să-l încalțe pentru ultimul drum și să aibă grijă de fratele său mai mare. În română avem cuvîntul busta cu sensul de putere ascunsă, pe neașteptate. Moartea lui boeri Bisto a fost
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în Păcat..., scriere pasională și melodramatică, punând în conflict personaje dezaxate, cu structură maladivă. Tendința etică, apăsată, a nuvelei se vădește în finalul îngroșat, în care preotul Nuță își suprimă odraslele, vinovate de păcatul incestului, prăbușindu-se și el numaidecât, răpus de un atac de cord. Atracția pentru zonele de penumbră, de mister îl apropie pe C. de nuvela fantastică. Un fantastic plăsmuit cu o ingenios dozată tehnică a ambiguității, absorbind realul și revărsându-se în el. Plecând de la o superstiție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
oameni pentru a ușura contribuabilii de o sută de milioane de franci. Ne putem mărgini să îi răspundem: "Acești o sută de mii de oameni sunt indispensabili pentru securtatea națională: este un sacrificiu, dar fără acest sacrificiu Franța ar fi răpusă de facțiuni interne sau invadată de un inamic străin". Nu am nicio obiecție aici la acest argument, care poate fi adevărat sau fals în realitate, dar care nu conține la nivel teoretic nicio erezie economică. Erezia începe atunci când se vrea
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în fond geți, și geții reprezintă unul din cele mai vechi popoare autohtone ale Europei, contemporane cu grecii, cu celții, cu grupurile italice anterioare imperiului roman. Acest imperiu roman găsea aici un stat vechi, se lupta cu el și-l răpunea cu greu. Ca întotdeauna îndelungul zbuciumatei noastre istorii, prin așezarea geografică, noi am suportat izbirile, absorbind elementul alogen. O revărsare celtică acum vreo două milenii a lăsat urme evidente în fizionomia și purtarea noastră. Cu grecii am fost totdeauna în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
învață d-a le ști fără greșeală toate, Și versuri înmeșteșugite învață d-a se face, Siliți-vă a o-nvăța!... sau faceți cum vă place. Poeziile lui Ienache sunt cvasi-lăutărești: Amărâtă turturea, Când rămâne singurea Căci soția și-a răpus, Jalea ei nu e de spus. Poetul adaugă oarecari comentarii: Dar eu om de naltă fire, Decât ea mai cu simțire, Cum poate să-mi fie bine?... Oh! amar și vai de mine! Iubirea e "laț" ori "magnit", iar femeia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
țară nenumită e invadată și supusă de un rege străin. Reacția oamenilor - și a pământului însuși - față de ocupant e cea enunțată de Mircea, în dialogul cu Baiazid din Scrisoarea III a lui Mihai Eminescu. În cele din urmă regele e răpus de propria soție, infidelă, iar ea piere, ca o altă Clitemnestra, de mâna propriului fiu, care și incendiază cetatea. Piesa se încheie cu o apologie a independenței patriei: „Mai sus decât durerea acelor ce au murit/ Să se înalțe iarăși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
pe care obișnuiau să-l primească cu dorință și nesaț, devine pentru urechile ascultătorilor subiect de dispreț din cauza concurenței predicării. 5. Pare a fi destul de cunoscut și nepotrivit faptul că unii dintre voi, abia află că cineva cade la pat răpus de o boală care îl mistuie, că imediat se grăbesc să meargă la el și, mângâindu-l cu vorbe ademenitoare, îi promit un remediu special de mântuire dacă alege să fie înmormântat în bisericile lor. În cele din urmă, atrăgându
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Ienăchiță, Alecu cîntă mai ales iubirea și aproape deloc femeia individualizată moral și corporal. Înflorește În jurul acestei imagini abstracte o Întreagă mitologie a jertfei și a suspinului, reluată, Îmbogățită de urmași. Elementele ei sînt cunoscute: boala fără leac, durerea ce răpune, oftările adînci și invocarea morții ce ar trebui să pună capăt suferinței. Dragostea este fie o floare, fie un puișor canar care sfîșie o inimă Înlănțuită, fie o turturea sinucigașă, isterizată de singurătate. Alegoria dezvoltă o singură imagine și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
așadar, prin evitare sau deturnare. CÎnd tonul este mai direct liric și obiectul erotic mai bine determinat, vedem că poezia se constituie dintr-o suită de interogații care reprezintă tot atîtea aproximări ale sentimentului: „Spune, inimioară, spune Ce durere te răpune? Arată ce te muncește, Ce boală te chinuiește?...” Într-un loc (Zilele ce oi fi viu), Ienăchiță dezvăluie În acrostih identitatea hrăpărețului canar: Zoica, urmată de Îndată de un cuvînt ce traduce starea psihică a stihuitorului: mor. Poetul se hotărăște
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Însă de acest astru o viziune mai profund lirică. Alegorizează, În stilul lui, făcînd din lună un confident și un mesager: să ducă oftatul și lacrimile peste munți, la Stăpînă, dîndu-i, astfel, de știre că o viață de om să răpune pentru dînsa... Luna a ocrotit, În trecut, o scenă de intimitate ce merită să fie citată și În altă ordine: arată pe Conachi În expediție erotică: se furișează, dă roata casei, străjuiește lingă iatac, cumpănește pașii pe prispă, totul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
s-o arunci? Să-mi vezi jalea netăcînda Și dureroasele munci. Unde-s dulcile-ți cuvinte Ș-Întru tot mierosul glas, Cu care p-al tău părinte Veseleai În orice ceas? Te-am pierdut, ah! vai de mine! Te-am răpus, soarele meu, Am rămas fără de tine, Nenorocitul de eu. De acum dar te voi plînge Și țărîna-ți voi uda PÎna moartea ne va strînge Sufletul cînd Îmi voi da.” Adaosurile, din care am citat versurile de mai sus, reproduc și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai puțin important că Nicolae Tăutu a știut să evite acel pueril contrast de alb-negru, amintit, mai mult el nu Încearcă să ne reprezinte izbânzile de astăzi ale clasei muncitoare de la noi Într-o lumină idilică; dușmanul nu a fost răpus, lupta de clasă mai dăinuie. Iată-l pe chiaburul Misir uneltind Împotriva bucuriei sătenilor săi: «Suduie-n noapte pe negre poteci, brațele Îi cad mai slabe, mai reci, dar viclean pândește, ar goli În noapte dimineața caldă de miere și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
satul lui Sahia - n.n.) O evocare tot atât de izbutită a realizat Veronica Porumbacu În Mierla lui Ilie Pintilie iar Dan Deșliu a oferit În Lazăr de la Rusca o neuitată imagine a unui țăran muncitor crescut de partid, pe care l-au răpus mișelește dușmanii de clasă. Figura omului Înaintat al epocii noastre, al eroului muncii, a fost redată veridic de maestrul A. Toma În dinamicul poem intitulat Silvester Andrei salvează abatajul. O temă asemănătoare a dezvoltat Cicerone Theodorescu În Cum a semnat
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
scurt concediu l-ar fi făcut capabil să ducă lupta mai bine, ea poate fi totuși verosimilă, explicabilă: prins de vârtejul treburilor, socotind că nu poate părăsi lupta În momente dificile, Își amână mereu căutarea sănătății până cade la pat răpus de boală. Dar cu prilejul bolii și În alte Împrejurări, se dovedește la Mladin o tendință individualistă. Mladin lucrează În bună parte de unul singur și conștient sau inconștient, acționează ca și cum ar fi de neînlocuit (Ă). În lipsa unor puternici eroi
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Înserarea coboară peste sat. Pe cer au apărut stele strălucitoare. Bunica stă cu nepoata lângă sobă. Ea împletește. Pisica toarce: -Bunico, îmi spui o poveste? -Da! Știu o poveste cu un balaur uriaș. Să nu te sperii. Balaurul va dispărea răpus de un voinic. Ce bine! se bucură nepoata. Ești cea mai bună bunică din lume! 1. Formulează propoziții cu cuvintele: balaur, bunica 2. Ce basm ai citit? 3. Scrie care erau personajele din basmul citit? ÎNTÂLNIRE Într-o dimineață caldă
Caietul primei vacante by MARIA BOZ [Corola-publishinghouse/Science/484_a_776]
-
1832, Ludovic-Filip cheamă la guvernare pe bancherul Casimir Périer, care definește un program "pe linia de mijloc": "În interior, ordine fără sacrificarea libertății, în afară pace fără să știrbească deloc onoarea". Casimir Périer, apoi succesorii săi (liderul "partidului rezistenței" este răpus de holeră în aprilie 1832), triumfă asupra tulburărilor sociale, asupra tentativei de revoltă legitimistă animată de ducesa de Berry, a societăților secrete republicane. Represiunea este dură, mai ales în aprilie 1834, cînd sînt ridicate baricade în cartierul primăriei, la Paris
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cu capul plin de Aristotel. Mare noroc am avut că n-am primit atunci vizita unui taifun. Tocmai în perioada aceea, bunul meu prieten păgîn, sărmanul Queequeg, s-a îmbolnăvit de niște friguri care erau cît pe ce să-l răpună. în treacăt fie spus, în profesiunea asta, a vînătorilor de balene, nu există sinecuri; rangul și pericolul merg mînă în mînă; pînă ajungi căpitan, de ce te ridici pe scara ierarhică, de aceea muncești mai greu. Așa și cu bietul Queequeg
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
atunci dacă viața sau moartea erau, pentru el, o chestiune ce depindea de voința și bunul lui plac? Firește, le răspunse el... într-un cuvînt, Queequeg își închipuia că, dacă un om e hotărît să trăiască, boala nu-l poate răpune; doar, cel mult, o balenă, o furtună sau vreo altă forță oarbă, năpraznică, nimicitoare, de nestăpînit. între un sălbatic și un om civilizat există această remarcabilă deosebire: pe cînd omul civilizat are nevoie uneori de o convalescență de șase luni
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]