2,609 matches
-
a fost făcută cererea de anchetă. — De ce? — Ei bine, Îmi ascunzi o mulțime de lucruri. De fapt, nici nu mă așteptam la cine știe ce de la un furnizor de la țară ca ăsta... Arată cam jalnic dacă susții că e un punct de răscruce,.. — Dar cînd intră În scenă un șantajist... și speculant... — Da... și mai ales dacă este rudă cu cel dispărut... Ridică privirile și duse ceșcuța la buze. Își sorbi ceaiul cu zgomot. — Exact cum mă așteptam... ești destul de deștept. Dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu ea, nu-mi trecea cu nici una, nici măcar cu cea feministă. Cel mult mă făcea să nu-mi părăsesc demnitatea, dar nu mă scotea din durere. Poate că de aceea am și trecut la teorie politică. O fi venit vremea răscrucii în viața mea de femeie și de teoreticiană. Cred că această experiență îmi ajută mult să mă asimilez stării semenilor mei disperados din țara în care mă întorc peste câteva zile. Ei se simt părăsiți și trădați și sunt supărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vreo avertizare, și El, făcând câțiva pași, se ivi din nou lângă mine după o atât de lungă absență. Și cum să nu mă bucur? - Știu că ai nevoie de mine, îmi spuse. - De unde știi? îl întrebai. - Fiindcă totdeauna la răscruci ai avut nevoie de mine. Căutam dezlegări pe care nu le găseam. Societatea mergea înainte ca și cum nimic nu se întâmplase. Ultimele afișe, „Trăiască...”, rămase din iarnă, mai fluturau dezlipite în parte, pe zidul tutungeriei și pe gardul din fața tribunalului, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mesajul tânărului rege prin care anunța națiunii armistițiul și trecerea țării alături de Națiunile Unite, spre care tânjisem încă de pe băncile liceului, când frontierele fuseseră negate și aruncate în aer. Marele nostru rege, care urca pe umerii lui tineri riscul acelei răscruci de Istorie. Eram mândru, credeam că poporul acesta al meu avea să intre - în sfârșit - în istoria lui adevărată. Începură nedumeririle. Prima deveni deodată deznădejde, și se ivi când se hotărî ca părți din trupul acestei țări să rămână înstrăinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că s-au înșelat, că au crezut, că nu mai au ce face, că energiile lor se topesc în van. Amurgul intra în cenușiu. - Am venit să-ți vorbesc, reluă el, pentru că te aflai în cumpănă, iar eu, la toate răscrucile tale de viață... Nu-l mai auzii. Pieri în semiântunericul odăii, dar nu înainte de a-i simți ocrotitoarea mână pe umărul drept: ultima dovadă a prezenței lui în seara aceea. 4. Într-o după-amiază dinspre mijlocul toamnei acelui an, venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din vremea celui mai mare diplomat român, Nicolae Titulescu) sau cea de după 1944 (mai exact, cea care a urmat după 1960) ar putea fi desemnată ca apogeuun summum al politicii externe românești (ca gândire și practică) și al înfăptuirilor de răscruce a destinului. Dar, indiferent care ar fi răspunsul la problema mai sus enunțată (și suntem bucuroși că am avut privilegiul de a ne pune o asemenea întrebare), rămâne indiscutabil, ca motiv de mândrie națională, faptul că România a avut în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
problemele arzătoare ale perioadei respective etc. Există momente în politica externă a României relevante cât privește clarviziunea cu privire la viitorul națiunii în noua arhitectură a lumii, înțelepciunea și abilitatea de care orice țară are nevoie mai ales când se află la răscruce, cu reflex notabil asupra demnității noastre ca națiune și fără de care nu am fi putut fi respectați care, toate acestea, merită să fie menționate, prin sensul definitoriu pe care l-au dat acestei politici. Dacă România, la vremea respectivă, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
un fel de utopie, și alta să discuți cu sovieticii probleme actuale de graniță, mai precis consecințele granițelor impuse în anul 1940 și, respectiv, în 1944 și 1947 României, în calitatea sa de perdantă, datorită poziției sale geostrategice la această răscruce de drumuri și încrucișări de spade unde ne-a stabilit Dumnezeu! Una era să ai după tine, în tot timpul misiunii, agenți K.G.B., și alta era să ai de-a face cu agenți C.I.A. Deși, uneori, era cum se zice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
pe lângă ea, prin umbră, câte un locuitor tăcut al mahalalei. Nici n-o băga în samă; își căta de drum. Ea se oprea, asculta răsunetul înăbușit al pașilor, apoi pornea iarăși. Un vânt cald cu mirosuri de pe bălțile stătute de la răscruci sufla în răstimpuri; noaptea era fără lună, și stelele erau așa de multe, ca boabe nenumărate de aur și ca o nesfârșită pleavă a boabelor, risipită în toată întinderea albastră a văzduhului. Lumini ardeau în casele scunde, dar glasurile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de-o mare plăcere. Mai băură vin: în lumina focului ochii lui Sandu sclipeau aprig. Cu ulcica în mână, se îndreptă din șele și începu a cânta răgușit: Hei, Iano și iar Iano... — Du-te, dragă, și-mi așterne La răscrucea uliții, La gârliciul pivniții — S-aud cepul scârțâind Și vin roșu zurăind... Îți aduci tu aminte, Iano? vorbi el c-o lumină ciudată pe față. Așa îți cântam eu - când te chemam să mergi cu mine în lume... Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cealaltă în șold și nu se mai clinti din loc. Povestașul își continuă istorisirea. L-am ascultat până ce a ajuns la ultima sărutare. Și abia după ce gloata s-a împrăștiat, ne-am reluat și noi preumblarea. Piața Miracolelor era la răscrucea mai multor ulițe foarte umblate. Una dintre ele, înțesată de librari și de scribi publici, se deschidea spre spațiul din fața Marii Moschei; o alta îi adăpostea pe negustorii ce vindeau tot felul de încălțări și de conduri; o a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dar tovarășul lui este, probabil, și mai interesant. Nu apare în jurnalul lui Virgil pentru că l-am ascuns de el. Este Cristalul Potențialităților. Cu el pot să examinez potențialele timpuri trecute și viitoare și să descopăr momentele cheie, puncte de răscruce în timp, cele care ne călăuzesc de-a lungul vreunei linii de flux. în caz că înțelegi ce vreau să spun. Vultur-în-Zbor clătină din cap - nu - în timp ce se uita atent la cel de-al doilea glob de cristal dezvelit. Globul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că îți arată întotdeauna lucrurile printr-un abur ușor, spuse Grimus. Ah, dar tu nu înțelegi! Hai să mă refer la niște incidente pe care ți le amintești. în trecutul relativ recent ai trecut de două ori prin puncte de răscruce. De pildă, dacă n-aș fi conceptualizat o barieră protectoare în jurul tău, în mod sigur te-ai fi înecat în timp ce pluteai înspre insulă. Evident că am lăsat un pic de apă să-ți intre în sistem. Veridicitatea e ceva important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
moment neînsemnat ți-a schimbat cursul vieții. Deși, ca să fim cinstiți, dacă nu mi-ai fi ușurat atât de mult sarcina, ar fi trebuit să găsesc altă cale ca să te izolez... în fine. înțelegi ce vreau să spun. Puncte de răscruce. Te-am îndrumat un timp îndelungat - pe tine și pe alții - pe drumul cel bun. Asta vreau să spun când zic că te-am făcut. Am construit Dimensiunea Perfectă, unde totul se desfășoară conform planuluiă Vei spune: nu e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
este singurul mod de a hrăni organismul textual. De aici și permanenta pendulare între cele două spații sacre. Sunt sigur că va suna ca o banalitate, însă acesta este adevărul ascuns și în textul de față: nu există ratare, doar răscruci. Orice cale ai alege, drumul va ascunde bucurii pe care trebuie să le descoperi. Chiar nedescoperite, ele rămân acolo, în pliurile Textului. Romanul lui Ioan Lăcustă aduce, pentru mine, ceva cu totul nou: problema tipului moral. Poate că vi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sun mîine sau poimîine, zise ea. — Îmi promiți? Dădu din cap afirmativ. Poți să suni acasă sau la librărie. E același număr. Îl ai, nu-i așa? Încuviință din nou. L-am rugat pe șofer să oprească un moment la răscrucea dintre Muntaner și Diputación. M-am oferit să o conduc pînă la poartă, Însă ea a refuzat și s-a Îndepărtat fără să mă lase s-o sărut Încă o dată și nici măcar să-i ating mîna. A luat-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
țintă. Pășeam cu privirea În pămînt, purtînd după mine imaginea Nuriei Monfort, neînsuflețită, Întinsă pe o lespede rece de marmură, cu trupul presărat cu lovituri de pumnal. La fiecare pas, orașul se destrăma În jurul meu. CÎnd am ajuns la o răscruce de pe strada Fontanella, nu m-am oprit nici să mă uit la semafor. CÎnd am simțit vîntul izbindu-mă În față, m-am Întors spre un perete din metal și lumină care se repezea către mine cu toată viteza. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
făceau culcuș copiii străzii și boshetarii cu fața puhavă, adunați În jurul a câte unei sticle de lichior. Contemplând aceste trenuri măcinate de rugină, Noimann căzu pe gânduri. Era ca și cum și-ar fi contemplat propria viață, ajunsă Într-un moment de răscruce. Sentimentul de neliniște din sufletul său se accentua. Cum de ajunsese În această stare, ce avea de făcut de acum Înainte pentru a ajunge, din nou, pe linia de plutire? Gândurile Îi zburau, Învârtindu-se mereu În jurul perioadei de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
CA O RĂSCRUCE... Priveam cum bolta își dansează hora Deasupra noastră, într-un pas vioi, Eram alături, stingheriți și goi Sub săbiile, ce marchează ora; Descumpăniți, priveam spre norii grei, Spre frământarea lor tentaculară Și încordați eram ca o vioară Cu strune-ntinse
CA O R?SCRUCE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83752_a_85077]
-
Nici clocotirea sângelui din noi; Eram alături statuari, noi doi Și mângâiați de pala unui vânt; Doar gândul meu, se frământa tăcut Prin ora tainei, iute, dispărută Și răsuna în noi necunoscută O melodie gravă, un glas mut, Ca o răscruce, dintr-un început...
CA O R?SCRUCE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83752_a_85077]
-
gros și static În care s-a-necat un dor de ducă; Ca o fantomă-i dorul ce mi-aduce, Un sentiment ca floarea de zăpadă Ce frântă-n lujer, a-nceput să cadă, Când sunt, pe drumul vieții, la răscruce...
M? PA?TE DORUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83824_a_85149]
-
În nopțile de trudă Prin hățișul zilei, Cea de lacrimi udă. Sărut țărâna sfântă, Fruntea voastră lină Ca o diademă, Arde de lumină. Obosit de toate, Câte-au fost să fie, Aștept săvârșirea Ceasului ce-nvie. Întristarea piară Plânsul din răscruce Legene frăția Și vecia dulce. (autorul, vol. Cine, pag. 66) Sub steagul Legiunii, morții noștri au apărat toate comorile Neamului, materiale și spirituale, au apărat credința în Hristos. Lupta aprigă s-a dat între a fi sau a nu mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
făcut de fiecare dată când întâlneau un troian mai mare. Greul greului l-au întâlnit în momentul când au ajuns la Crâșma din drum. Acolo era câmp liber, dar niște tufari aflați împotriva vântului au făcut ca zăpada să troienească răscrucea drumului peste măsură. Bătrânul a pornit să facă pârtie. După un timp, însă, a simțit că nu mai are putere. „Sî ai rabdari, flăcăule, cî tata s-a hodini oleacî și pi urmî a termina treaba”... Când a sfârșit vorba
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Lux. Buzz claxonă. În difuzorul de la poartă se auzi vocea paznicului: — Da, domnule? Buzz vorbi în receptorul de lângă intrare: — Turner Meeks la doctor Lux. Paznicul spuse: — Un moment, domnule. Buzz așteptă. Apoi: — Domnule, o luați pe aleea asta până la o răscruce, iar acolo faceți la stânga și mergeți până la capăt. Doctor Lux e la crescătorie. Poarta se deschise. Buzz trecu cu mașina pe lângă clinică și clădirile anexă și o luă la stânga, pe un drum care trecea printr-o canion miniatural, acoperit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
foc și lavă Ce bate ne-ntreruptă în tării Mă copleșește cald un imn de slavă Să-mi cearnă stele-n iernile pustii. Se răstignește-n veșnicii pe cruce, O inimă cât un ocean de dor Ce-mi ocrotește pașii la răscruce Și mă veghează, drept și iertător. Din stropii grei de sânge-n mângâiere, Lumina și iubirea mă-nsoțesc Și-n dar primesc prin moarte înviere, Prin bezna lumii, raiul îngeresc. Vii capilare smulse din adâncuri Și altele urzite-n sfântul cer
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]