6,632 matches
-
decât simpli negustori veniți tocmai de la Dunăre la mai vechii lor angrosiști. „Dar dacă acesta era un marafet al reacțiunii, care vrea să adoarmă bănuielile guvernului provizoriu?! se întreabă ca un mucalit autorul. Astfel că unul câte unul butoaiele sunt răsturnate pe rogojinile întinse pe jos făcând în felul acesta tot atâtea mormane de scrumbii. „Gvardia Națională și poporul au dat iama pe păr și au început să-și încarce toți, cari basmalele, cari șorțurile. În zadar căpitanul striga: -Stați fracilor
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
ce spectacol măreț și cutremurător! Ce soartă are și omul în acest univers absurd și măreț, care este asemeni unei clepsidre, ce când se surpă, după ce se golește, se umple iar. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (se gândește, oftează ) După ce se golește se răstoarnă... ca să se umple iar. Și clepsidra asta o pun eu în Coloana infinitului, o pun adică în țipătul omului. Clepsidra este cea care-i umple gura ca un pumn și nu-l lasă să țipe, cea care-i astupă gura
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
împiedice clepsidra Universului, și atunci va voi să poată. Și într-un târziu, dar foarte târziu, poate prea târziu, via putea și lucrul acesta! (emoționat, ca și cum ar plânge) Însă să nu fie prea târziu și clepsidra universului să nu se răstoarne iar. ( începe deodată să râdă trist în barbă, ca bătrânii) Și Creierul universului să nu devină din nou materie stelară. (se gândește, se vede că este foarte trist. Undeva aproape, ca și cum ar fi peste câteva case, se aude scârțâitul unei
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Și acum am văzut. A fost ca un fulger în noapte care îți iluminează tot cerul, orbindu-te. Ca mine, în intervalul dintre materia stelară și creierul universal, în timpul veșnic care a trecut, timp în care clepsidra universului s-a răsturnat e o infinitate de ori, între o răsturnare și alta, a mai existat unul ca mine. ( a obosit) Care și-a dat seama că clepsidra se va răsturna și i-a avertizat pe oameni. Le-a spus marele adevăr oamenilor
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
în timpul veșnic care a trecut, timp în care clepsidra universului s-a răsturnat e o infinitate de ori, între o răsturnare și alta, a mai existat unul ca mine. ( a obosit) Care și-a dat seama că clepsidra se va răsturna și i-a avertizat pe oameni. Le-a spus marele adevăr oamenilor acelora, sau acelui creier ce nu devenise creier universal încă. (ca și cum ar plânge, înspăimântat) I-a avertizat de răsturnarea clepsidrei, de posibilitatea morții, de spectrul revenirii la materia
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
de greu îmi este! CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Și poate că de fiecare dată se întâmplă așa. (chipul îi arată înspăimântat) De fiecare dată între materia stelară și Creierul universal a apărut unul cu ideea. Însă de fiecare dată clepsidra s-a răsturnat. (meditând câteva minute) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Oare și de data aceasta se va răsturna? (mică pauză) Hm, o să mă gândesc mult timp la lucrul acesta. Poate o să mă gândesc toată viața. Îmi pare rău că nu mă pot gândi și dincolo
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
întâmplă așa. (chipul îi arată înspăimântat) De fiecare dată între materia stelară și Creierul universal a apărut unul cu ideea. Însă de fiecare dată clepsidra s-a răsturnat. (meditând câteva minute) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Oare și de data aceasta se va răsturna? (mică pauză) Hm, o să mă gândesc mult timp la lucrul acesta. Poate o să mă gândesc toată viața. Îmi pare rău că nu mă pot gândi și dincolo, în lumea cealaltă, și e rău, zic, că nu există o lume ailaltă
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
toată lumea ailaltă, numai la asta m-aș fi gândit, și n-ar fi fericire mai mare... (tremurând, are privirile unui nebun) Nu, nu poate fi fericire mai mare decât aceasta! Și m-aș gândi la ideea aceasta până când s-ar răsturna clepsidra universului și ar veni lava materiei stelare și mi-ar topi mădularele pietrificate. ( amărât) Dar până la urmă tot i-aș da eu de cojoc. ( cade într-un moment lung de meditație ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (gest cu brațul) Și totuși, o dată
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
după un timp) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Doamnee, ce ideea măreață! (se ridică în picioare, e vioi. Fața i se luminează iar, revărsând acea lumină pe care ne-o arată azi fotografiile) Nu se poate, o dată și o dată clepsidra nu se mai răsturna! Chiar dacă mii de ființe ca mine până acum în veșnicia trecută au gândit ideea aceasta între două răsturnări ale clepsidrei. (respiră agitat) Sau tocmai pentru aceasta, că până acum mii, o infinitate de ființe au gândit ideea aceasta, tocmai din cauza
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
se poată face ușor. (după un timp de gândire ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Da, da ce-ar fi ca să se poată tocmai în perioada aceasta în care trăiesc eu ? În perioada aceasta când clepsidra mai are foarte mult timp până să se răstoarne? (tace câteva clipe în care liniștea este cumplit de apăsătoare ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Da, exact, ce ar fi ca tocmai această perioadă să fie ultima clepsidră care nu se mai răstoarnă niciodată ? ( ca și cum i-ar fi revenit deodată puterea) Voi tăia
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
când clepsidra mai are foarte mult timp până să se răstoarne? (tace câteva clipe în care liniștea este cumplit de apăsătoare ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Da, exact, ce ar fi ca tocmai această perioadă să fie ultima clepsidră care nu se mai răstoarnă niciodată ? ( ca și cum i-ar fi revenit deodată puterea) Voi tăia Coloana infinitului, o voi tăia ! Și nu va mai fi Coloana infinitului. (își freacă mâinile fericit ) SCENA II- a Același décor ca în prima scenă. Pe o ușă laterală intră
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
pauză) După ce mi se va duce stârvul ăsta , spiritul meu va însoți omenirea mii de ani, o va însoți până la răsturnarea clepsidrei, apoi se va termina și el, va deveni materie stelară... Poate nu va deveni, clepsidra nu se va răsturna...(după un timp) Doamne, mă doare însă această nemurire ! Sunt fericit de ea , dar mă și doare! Îmi e parcă dor de ceva, și nu știu de ce. Însă ce au făcut poeții, pictorii și sculptorii? (tace deodată) Moartea n-a
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
un timp, ca și cum ar asculta) Vor trece oamenii, generațiile, cum se scutură frunzele și cum se trece iarba. Apoi va veni un timp când oamenii nu vor mai muri. Și nimeni, miliarde de ani până la răsturnarea clepsidrei, dacă se va răsturna vreodată, nu va mai trăi sentimentul acesta adânc și greu de preaplin. (ascultă ) Doamne, ce sentiment, ce stare cumplită și măreață! (după un timp ) Ar merita să pierzi o viață întreagă degeaba, numai să trăiești starea aceasta. (se gândește puțin
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
pună pe urs cu botul pe labe. A doua zi, cum se lumină de ziuă, cu aerul unui învingător, urechilă se propti în fața ușii, așteptându-și stăpânul să se trezească. Și când acesta se deșteptă, cu mișcări greoaie și neîndemânatice, răsturnă mai tot ce îi stătea în cale, apoi dădu cu ochii de supusul său ce deschisese încet ușa și îl privea țintă din prag: - Nu ai visat prea bine astă noapte, stăpâne! - Ehei, prichindelule, cum de-ai intrat tu oare
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
acela feroce îi ridică picioarele pe umerii lui. Dar, nu apucă să o facă, deoarece fu săgetată de o durere cumplită. Nemernicul era supradotat, dar în nici un caz intelectual! Răcnea fericit, întrebând-o dacă recunoaște vârtoșenia lui, cerând de băut, răsturnând cana de fier ce-i fusese înmânată cu o oarecare ceremonie de unul dintre participanți, vărsă pe lângă gură peste pieptarul de zale și cuprins de frenezie dezgoli trupul aproape inert al femeii. Aici avu o clipă de derută! - Prea nobili
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
declanșeze brusc fluxul emoțional care deschide cutia Pandorii: îi revine memoria și reconstruiește ca pe un joc de puzzle, fiecare moment al destinului de până atunci. Psihoze, vieți răsturnate, amestecuri de situații și devalizări ale unor caractere infecte din preajma să răstoarnă și pun personajul într-o altă lumină. Cred că am descifrat suficient, cât să vă stârnesc curiozitatea... - Ce planuri de viitor are scriitoarea Sanda Panait? - Să fac din scris principala mea preocupare, știu că nu întâmplător a plantat în ființa
DESPRE POEZIA CONTEMPORANA INTR-UN DIALOG CU POETA SANDA PANAIT de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 120 din 30 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350821_a_352150]
-
văd colorate; tăiate pe vertical, asemenea unor prăjituri. Unele roci care s-au împotrivit eroziunilor, au rămas izolate pe prăpăstii ca niște magnifice catedrale dedicate zeilor, Juno, Apollo, Jupiter și Venus. Blocuri masive stau pe prăpăstii, gata, gata să se răstoarne și totuși... nu cad! Un mic grup de conquistadori spanioli, conduși de Don Garcia Lopez de Cardenas, în căutarea orașelor de aur, trecând prin Deșertul Pictat (Painted Desert), călăuziți de indienii Hopi și ajunși aici, au încercat patru zile (fără
MARELE CANION de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350840_a_352169]
-
era vară, cald afară, te sufocai și cu geamurile deschise, se tot foiau în pat, iapa de nevastă-sa, ca femeia, îi zice: ia-mă, Ignațio, și el, uh!, se urcă pe ea, îi dă un brînci și apoi se răstoarnă pe-o parte și adoarme. Peste vreo zece minute iapa se pișa la gard și a mea a fost. Ori o călărești și îți înfigi pintenii în ea, ori te lași de meserie ... Cînd Estera și-a văzut lucrurile în
CAP 8 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350912_a_352241]
-
Ei acum o tehnologie Haarp care funcționează cu laser și fac cu ea cutremure de pământ și schimbă vremea cum vor ei acum ... doboară Japonia, scufundă America și o scoate iar la nevoie de sub apă, fac să leșine Franța, să răstoarnă toată Asia cu maruntaile-n sus ... și după cum se vede traba de la Bruxelles și de la New York, nu se lasă nebunii ăștia până nu cade toată Troia asta de carton din Grecia anitica, cu toate “elitele” lor cu suflet de plumb ... nu știu ce
AMINTIRI DIN SATUL PLANETAR CU SCUT ANTIATOMC SI ALTI MORTI ELECTRICI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351497_a_352826]
-
noi. În februarie 2012, o echipă de geologi, româno-canadiană, urmărind rămășițele filonului de aur la una dintre galeriile săpate de agatârși în urmă cu 5.500 de ani la Roșia Montană au făcut din întâmplare o descoperire care ar putea răsturna toată istoria omenirii. S-a descoperit o lespede de aur dintr-o compoziție specială, obținută din amestecul a 15% praf de granit, 30% wolfram și 55% pulbere de aur de 50 de karate, după o tehnologie imposibil de reprodus în
SCRISOAREA NR.135 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351561_a_352890]
-
mari bogății, munții noștri au purtat codrii uriași pe umerii lor și mult aur în pântece, iar noi am cerșit din poartă în poartă. „Munții noștri aur poartă / Noi cerșim din poartă în poartă. În decembrie 1989, când a fost răsturnat de la Putere Nicolae Ceaușescu, speram și credeam cu toții că, în sfârșit, o dată scăpați de comunism, o să ne dezvoltăm economic și social și o vom duce și noi mai bine ... O să devenim un popor liber, o să muncim mai bine, și o să
SCRISORI POLITICE ADRESATE POPORULUI ROMÂN, CLASEI INTELECTUALE ŞI CLASEI POLITICE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351605_a_352934]
-
la credință, la libertate, la tradiție, la adevăr, la cultură, la istorie, la tot ceea ce este firesc, venerabil și onorabil. Lumea rațională, ca o expresie a eu-ului ei multiplicat luptă fără încetare cu omenirea spirituală creștină, încercând să-i răstoarne sensul, pentru a întroniza atotputernicia orgoliului. Pentru acest lucru face efortul disperat, peste putință, de a-L detrona pe Atotcreatorul a tot și a toate. Adepți ai unei legități universale precum obsesia egalitaristă, Călăuzitorii pozitiviști ai lumii raționale, demască Taina
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
Maria și Rafael vor mai avea o fetiță astfel că familia se împlinește. Dincolo de întâmplările dramatice, captivante sunt meditațiile și discuțiile dintre personaje, legate de problemele cotidiene și religioase. Pentru Maria și Rafael, viața de astăzi este decăzută, valorile sunt răsturnate, morala desființată, corupția în floare, dragostea a devenit o marfă, ne îndreptăm spre distrugere . Mihai este personajul care ilustrează decăderea, el care își va înființa o firmă prosperă își cheltuie banii pe aventuri nocturne și se poartă urât cu angajații
CRONICĂ DE CARTE: „GABRIEL” DE VICTORIŢA DUŢU de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/346601_a_347930]
-
iubind tăcerile frenetic În fereastra viselor mă sting. Este între noi o sănioară O speranță duce către poli Îngerii care în ceruri zboară De iubirea iernii sunt matoli. Beat și eu stau neclintit de veacuri Somnul ei în mine îl răstorn Gura ei de înghețate lacuri Viu troznește-n pași de unicorni. Zânele în alb iar se drapează Trec tăcând pădurea de argint Și la vara care-o fi visează Scuturându-și stelele de mirt. Hai să ne iubim în noaptea lungă
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
asemenea unor conducte prin care intră și iese hrana din hidrocarburi, sau asemenea unor animale obeze care trăiesc în niște case cenuși și pătrate, puse una peste alta care se urcă la cer, într-o veșnică repetare a istoriei “Babilonului răsturnat”. Însă, problema cea mai gravă cu care se confruntă omenirea, oricât ne-ar părea de suspect, rămâne până la urmă tot Iranul lui Zarathustra și misteriosul popor Israel, care se luptă acum cu viclenie să extermine de 23 de ani o
DESPRE CRIZA MONDIALĂ ŞI VIITORUL ROMÂNIEI ÎN NOUA EUROPĂ UNITĂ ( APEL CĂTRE TOATE FEMEILE TUTUROR POPOARELOR ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346524_a_347853]