5,766 matches
-
ai zis. Nici nu e nevoie! i-am spus, calmîndu-mă; mă abțin să nu fac zob toate filozofiile care nu se află în relație cauzală. Din punct de vedere extrasenzorial ... CrisLi mi-a pus palma pe gură și s-a răsucit peste mine, punîndu-și capul pe umărul meu. Continuă povestea cu bătrînul ... era interesantă ... Nu era încă nimic interesant, am zis eu. De-abia urmează. Știi, mi-am amintit brusc, privindu-i bătrînului fața ridată și fruntea apăsată de grijile zilei
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
ni s-a spus că este verde, ofta ea, fericită de data asta, strivită la pieptul acestui bărbat violent în iubirea lui oarbă și abstractă, care îi posedase trupul fară dorința perversă să îi acapareze și gîndirea, să i-o răsucească pe acea suveică, oarecum convențională, a rațiunii; ne mințim noi pe noi înșine că iubim dar, adevărul este, așa, sec, tulburător totuși prin poezia lui aberantă, că ne dorim unii pe alții cu patimă. Ce chimism este în această atracție
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
tulburător totuși prin poezia lui aberantă, că ne dorim unii pe alții cu patimă. Ce chimism este în această atracție sexuală, care izvorăște de dincolo de gîndirea logică și pe care noi o denumim iubire? Dar, Vascodagama era bărbat, așa că a răsucit-o pe spate și, cu blîndețe, i-a mîngîiat fruntea, cînd ea și-a desfăcut picioarele, ca să-l întîmpine încă o dată, supusă și înfierbîntată ca o femeie dornică. Tu, femeie, știi la ce mă gîndesc? La noi doi. Nu mai
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
altul, mult mai frumos,/ Un pod de piatră, pe rîu în jos ... În jos, în timp, da? Asta e de înțeles? Și Thomas iar a tăcut. Vorbea dezlînat, lipea cuvintele, și le căuta pe îndelete, ca un moșneag ce își răsucește o țigară, pentru că el, moșneagul, nu se mai grăbește, are eternitatea de partea lui. Thomas ne povestea de parcă avea în fața lui un platou de prăjituri și gusta pe îndelete din fiecare, cu bucuria unui copil care își linge degetele de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
lui. Thomas ne povestea de parcă avea în fața lui un platou de prăjituri și gusta pe îndelete din fiecare, cu bucuria unui copil care își linge degetele de miere; totuși, ne explica el, parcă fără legătură cu discuțiile de pînă atunci, răsucind între degete o crenguță pe care o culesese din iarba de sub mărul uriaș de lîngă casă, nu simt nici o emoție cu privire la miracolul prin care zboară un avion, cînd călătoresc cu avionul, și nici cum își prepară cofetarul crema de zahăr
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
interiorul bisericii Sfînta Sofia de la Constantinopol sau grandiosul Dom din Köln, pavajul din dale de piatră savant aranjate după niște schițe al căror conținut nu-l poți înțelege dacă nu ai noțiunea de spirală, de cochilie de melc, de timp răsucit în jurul propriei lui axe ... Îmi părea rău că nu era și CrisLi acasă, ca să-i audă discutînd. Cînd ea m-a întrebat cum sînt cei doi prieteni ai mei, nu am știut ce să-i răspund. Dar și o altă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
zidesc pentru timpul viitor o temelie la unul dintre edificii, la care-am tot gândit. Ce pot să fac din câteva cuvinte ? Le-nșir pe-o coală ca boabele pe ață. De-ar fi dintr-o materie fierbinte le-aș răsuci-n spirală, s-ar agăța de marile-nălțimi și chiar aș trage, cât aș putea de ele, să le întind ca pe o coardă de arcuș, înlănțuindu-le pe verticală, fără lianți, ca pe Coloana Marelui Brâncuși. Din dragoste, cineva
POEM CIOPLIT ÎN PIATRĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345229_a_346558]
-
poți s-o clatini Cu o singură aripă Nori de platini, Zbor de gânduri Într-un rai sărbătoresc... Clipim des Pe pârtii lucii Sub dansul de fluturi albi Și simțim cum saltă fulgii Vremea prinsă-n nemurire... Toarcem zăpada fuioare Răsucim cu ele dorul Din privirile pe care Tu si eu le împletim. Împrejur,... o banuială... Ne oprim.. câtă uimire! Frige gura și,.. ard ochii, E târziu, divină rugă! Chiar o flacără noi suntem Mult prelinsă ca o fugă. Zbor de
ZBOR DE GÂNDURI de LIA RUSE în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340382_a_341711]
-
vieții din palmele tale. Meritele unui om topește zăpada. Dușmănia e o părere de rău. Întoarce privirea mai mult spre gândul plâns căci moartea ne soarbe acum printr-o ploaie cu nevoi de noi, de tine, de oricine. Frunzele se răsucesc a grabă. Pasul tău vorbește străzii mele rătăcite. Merg să mă uit, rătăcesc egoism, mă-pânzește imperiul, normalul demitizase joaca...ce spun? O, fie din noapte un miez de vis, ori foșnet să rămân. Clipele seci spre tine mă împing. Acolo
A MORŢII FRUNTEA-I TOATĂ de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340434_a_341763]
-
cheamă ( cu nume și prenume, desigur! ) cu o dată de naștere ( care pare să fie argumentul suprem! ) cu un cod numeric personal fără aceste lucruri nu figurezi în nicio baza de date a vieții abia acum nu exiști ( Decartes probabil se răsucește-n mormânt! ) ești ceva epistemologic diferit exiști pentru tine, dar nu exiști pentru ceilalți nu te poți prezenta în fața lui Dumnezeu fără un act de identitate ( evidența persoanei se ține și-n cer! ) Referință Bibliografică: Dezacorduri / Aurel Conțu : Confluențe Literare
DEZACORDURI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340468_a_341797]
-
-se voia Lui!” (Resemnare). Problematica existențială atinge tema majoră a timpului, niciodată suficient pentru o viață de om: „Te rog să-mi dai un strop de timp, cu/ împrumut.” (Rugă către Tine). Sub același imperiu al lui Cronos, gândul se răsucește „înapoi în timp...”, cum zice autoarea în alt „capitol”, înspre părinți, copilărie, vatra satului natal. Unele versuri au aroma imaginilor idilic-paseiste, valorificate în creațiile lor de către sămănătoriștii Alexandru Vlahuță, George Coșbuc, Ștefan O. Iosif, altele tind spre imagistica tradiționalismului interbelic
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
au înnoptat acolo. Au hotărât să-l vândă și să-și cumpere o casă în Baia Mare. În acel oraș era rostul lor. Au căutat zile întregi. Una avea curtea prea mică, alta nu era suficient luminată ori scările interioare se răsuceau brusc. În sfârșit, pe o stradă liniștită, cu doi plopi la poartă, îi aștepta casa visată. Nu avea etaj, însă camerele erau spațioase, iar măiestria proiectantului - de invidiat. În noua locuință s-au mutat după două săptămâni și au hotărât
PROMISIUNEA DE JOI (XXII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340520_a_341849]
-
miraculos, vor deveni mai bune. Nu este deloc un moment prielnic să discuți despre probleme, mai ales grave și mai ales când trebuie să dai încă o veste proastă. Apoi, să vorbești despre autostrăzi la început de 2017 înseamnă să răsucești cuțitul în rana în care România a terminat 2016 cu fix zero kilometri noi de autostradă. Nu în ultimul rând, să vorbești logic despre o problemă gravă într-o Românie atât de profund divizată postelectoral între „ai lor cei răi
Tragedia Aciliu – Mai este doar un pas! Închideți de urgență traficul pe A1 Orăștie – Sibiu Lot 3, înainte să moară oameni îngropați de vii! () [Corola-blog/BlogPost/338783_a_340112]
-
tale. Dă-i dracu pe ăștia doi, că-i proști, nu știe, dă-mi o ștearpă și-un meleon și stai aici două săptămâni. M-am prefăcut nervos. - Omule, ce nu pricepi? Plecăm! Vamos! Andiamos! Noi gău! Pricepuși? Și-a răsucit mustețele a dezamăgire. - Văd că n-o fac afacerea cu tine. Uită, dă-mi o ștearpă și-ț dau un ghiul. Aur! N-are nime ce-ți dau io, ghiulu meu care merg io cu el la târg. O ștearpă
A fost cât pe ce să ajung ginere la bulibașă. „- Adu fata aici, s-o văd, să vorbesc cu ea, că nu mă-nsor cu orice proastă...” () [Corola-blog/BlogPost/338798_a_340127]
-
mai multe, și diagnostice, și tratamente. Am luat, în câteva săptămâni, pastile cât nu am luat o viață. În zadar. Capul îmi bubuia în fiecare zi, mă simțeam ca și cum cineva îmi înfigea un cuțit de pâine în țeastă și îl răsucea de dimineață până seară. Nu puteam să mai zâmbesc, să mai dorm, să mai gândesc. Într-o zi, am rugat-o pe colega de la departamentul Sănătate să îmi recomande un medic la care să merg pentru un nou control. Erau
Jurnalul suferinței. Bunicul cu halat alb care i-a dat de cap durerii mele () [Corola-blog/BlogPost/338465_a_339794]
-
doamna Bulandra va arunca cu poșeta după tine. Giugaru te va întreba - „ce poftești, mă, musiu?”. Caragiu îți va spune „am să te trimit pe pământ ca să văd ce-ți poate pielea în continuare”. Iar patronul tău, Caragiale, își va răsuci mustața „nu putem, monșer, pentru ca să te primim: s-ar putea să fac așa prostie. Mai trebui și alt-dată”. Dar eu, un spectator, am să te eliberez. Mi se pare că am fost atât de egoist, tot băteam la ușă, deși
Mai tot cartelul e acum dincolo. Merde! () [Corola-blog/BlogPost/338527_a_339856]
-
e regulamentar, e închis după 22. Totuși pot sări bară pe răspunderea lui, pentru că au trecut numai 3 minute de la ora închiderii;-) Îi mulțumesc pentru încredere, dat nu pot sări. Între timp mai mulți fericiți posesori de cartele trec regulamentar, răsucind tourniquet'ul. Învățăminte: după ora 22 fie nu poți merge cu metroul în București dacă nu ai deja cartela, fie ești free rider. Mă gândesc că e anul Domnului 2016, într-o capitală europeană. Era însă târziu, mă declar învinsă
00 de paznicul de la metrou să sară turnichetul, pentru că la casierie era închis () [Corola-blog/BlogPost/338640_a_339969]
-
cap, așa că s-a ridicat și și-a zis: - Numai cu metodele murenilor verificate în istorie, se poate rezolva! Adică cu ceva... șiretlicuri! Acum, complet dumirită de ce avea de făcut, s-a lungit iar în pat și a început să răsucească în cap fel de fel de idei! După un timp s-a sculat și s-a dus la Primărie. I-a zis soțului să convoace „sfatul bătrânilor”, adică oamenii cu care se sfătuia mai des înainte de a lua hotărâri pentru
Proză: Microbuzul, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339256_a_340585]
-
să evite banalul și a ieșit confuzie. Poveste teribilă, senzorială, în care toate simțurile sunt la pândă - auzul, prin vântul care suflă, gâzele bâzâind sau metronomul care toacă timpul ca un satâr, ca și muzica la pian care se ridică răsucindu-se erotic în aer, mai bună decât o scenă de sex explicit, e de departe liderul lor - de la celebrul regizor coreean Park Chan-wook. Mia Wasikowska, blonda actriță din Alice in Wonderland și foarte impresionanta roșcată din Jane Eyre (cea mai
Stoker: Cronică de film, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339481_a_340810]
-
este ridicat de la domiciliu de către doi indivizi care în cele din urmă îl înjunghie într-o carieră de la periferia orașului:unul din cei doi îl apucă tocmai atunci de gât, pe când celălalt îi înfipse cuțitul adânc în inimă și îl răsuci acolo de două ori. Moartea, finalitatea firească a procesului, este o execuție de cea mai grotescă speță, o crimă odioasă și paradoxală, în care masinăria criminală, asasinul,nu numai că este absolvit de orice vina ,dar este in continuare aclamat
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
Ipostaze > LA REVEDERE Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2340 din 28 mai 2017 Toate Articolele Autorului Nu mai sunt scrutări fatale! Și se-ntâmpină cu cerul Ceară peste gând - petale, Tainele din tot misterul. Tremurând, catre plafon, Răsucea câte-o idee, Ca un vechi magnetofon, Tânguind pentr-o femeie. Trist să-ngân cu el refrenul - Mulți obraji aveau nevoie Lacrimi, care vin cu trenul... Găzduiți de bunăvoie. Așezată în genunchi, Aveam mâinile uscate, Răvășita din rărunchi - Buze de
LA REVEDERE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340952_a_342281]
-
Undeva, într-un țarc, aveau câteva oițe și din lâna lor bătrânica începu să toarcă. Deși vederea îi slăbise din cauza vârstei înaintate, când lua furca în brațe aceasta parcă devenea fermecată, așa de subțire și frumos ieșea firul și se răsucea pe fus. Fiindcă umpluseră cămăruța de jucării, le dăruiau din inimă tuturor vânătorilor care treceau pe acolo pentru copilașii lor. Încet, încet li se duse vestea în lume și vizitele se înmulțiră. Veniră la ei și bogați și săraci să
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > SĂMÂNȚĂ ȘI MIRACOL Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Răsucind tăișul vorbei într-o rană încă vie Ai atins destinul florii răvășite de furtună; Toamnele săpau prăpăstii în tăceri și numai ție Îți cânta nemărginirea pe un colț uitat de lună... Te-ai desprins din zborul verii-n care respiram
SĂMÂNŢĂ ŞI MIRACOL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341268_a_342597]
-
în ceruri, mai puteai să-mi scrii un nume: Floare-albastră-n agonie, cu perdele de-ntuneric, Voalată-mbrățișare peste doruri și-amintiri Hai, desprinde-te de mine și-n decoru-acesta sferic Mai ascultă-mă cum tremur în dorința-mi de nuntiri! Răsucești tăișul vorbei, cioburi se desprind din noi Într-o jalnică-ntomnare, ce mai naște-o simfonie M-ai zidit în zorii zilei printre nuferi și noroi Tu- sămânță, eu- miracol, noi, extaz și agonie... Referință Bibliografică: Sămânță și miracol / Violetta Petre
SĂMÂNŢĂ ŞI MIRACOL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341268_a_342597]
-
mi-a pătruns cu amintiri de tine Pe hainele-mi uscate de-atâta of și dor... Și lacrimile tale mi-s dragi, dar nu mă doare Că n-or mai fi pe-aicea nici mâine, și-i târziu M-oi răsuci mai roșu, cu fața către soare Și voi surâde tainic, deși-mi va fi pustiu... O nouă ploaie rece îmi va aduce moartea Și lacrimile toamnei m-or biciui prea greu Mă vor picta în umbre și stelele și noaptea
LACRIMI DE ÎNGER PE ROŞU TOMANTIC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341289_a_342618]