2,464 matches
-
intrăm În turneul de fotbal fiindcă sîntem negri! La naiba! Trăiască Lolo Fernández! Trăiască Manguera Villanueva! Trăiască Perú! Le-arătăm noi lor! și Președintele Îi salută cu mîna, zîmbește spre fețele nespălaților care aburesc rînd pe rînd geamul automobilului cu răsuflarea lor și mînjesc caroseria neagră a Cadillacului interminabil cu mîinile lor asudate și murdare; oamenii ăștia nu vor intra să vadă corrida, doar cîțiva vor reuși să se strecoare neobservați, sînt oameni care uneori Își vînd biletul cu suprapreț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rei mele și-a patului meu? M-am dus la geam căutând, instinctiv, lumina. Dar amintirile mele din La răscruce de vânturi... Fantoma lividă bătând cu pumnii-n ferestre: lasă-mă-năuntru, lasă-mă-năun tru... Geamul s-a aburit brusc de la răsuflarea mea înspăimântată. Înfiorat, m-am hotărât într-o clipă. Am mers spre pat și, cu curajul omului încolțit, am dat brusc deoparte cuvertura. Am rămas cu gura căs cată, privind prostește spectacolul de sub balda chin. Căci în patul meu, adâncindu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
găsiseră pân-atunci la satirii păroși cu care trăiau? Cum se lăsau rănite, noapte de noapte, de grosolanele lor unelete de-mpere chere? Când dragostea, erotismul, pornografia, atin gerea sfârcurilor și descleierea buzelor cu degetele și cu limba sau doar cu răsuflarea înfierbântată se legau atât de evident de jocul de curbe, cute și umezeli al corpului feminin? Și nu al orică rui corp, ci numai al celei ce stătea acum pe cearșaf, cu picioa rele-ncru cișate, vorbind la mobil zâmbitoare și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o zi fierbinte de august și cerul era senin. Se vedea în departare panta luminată de apusul soarelui roz-violaceu-portocaliu. Orașul mi se părea frumos, pitoresc, încântător, pur și simplu incitant. Mă mai gândeam uneori la ea, dar mi se tăia răsuflarea parcă.. Pretutindeni era o permanență agitație, iar mie îmi lipsea liniștea Greciei.Vrând- nevrând, ieșeam des în oraș pentru a scăpa de atmosfera claustrofobică de la seriviciu. Detestam parcă laboratorul meu, îl socoteam un fel de pedeapsă penală autoimpusă, unde
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
spre sânii ei acoperiți de pulover, în timp ce cu cealaltă își apucă sexul. Din gură îi picurau silabe: Furculiță, fuți o vulpe, sub sug pizdă eu... Ea chițăi, sări înapoi și-l lovi peste mână. Își acoperi pieptul și-și trase răsuflarea, tremurând. Tremurul se transformă în chicoteli stridente. —Ei, n-o să ne distrăm chiar așa de bine. Dar la plecare îl sărută pe țeasta care se vindeca. Te iubesc, Marker! El încercă să se ridice și să se țină după ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai mare ființă vie, aproape Dumnezeu, turtită cât e de lungă, cu mușchii sleiți. Doar inima ei, mare cât tribunalul, continuă să bată. Dacă are vreo dorință, aceea e să moară. Dar moartea se îndepărtează odată cu apa care se retrage. Răsuflarea ei e un cutremur. Balena gâfâie și se rostogolește, strivind sub ea vieți, în timp ce aerul o strivește. În capul ei urlă furtuni. Căngi și funii o înfășoară. Pielea i se jupoaie, în straturi de grăsime. Săptămâni, luni, iar gemetele muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ai. Începem. Unu, doi, am pantofi...? El se holba la ea, cu fălcile căzute, fascinat. —Hai, drăguțule. Concentrează-te! Începu din nou să cânte: Unu, doi, am pantofi... —Noi. Silaba ieși afară, un mormăit grav. Lui Karin i se tăie răsuflarea în fața acestei prime dovezi că undeva în adâncuri Mark pricepea încă sensul. Fratele ei, care cu doar câteva săptămâni în urmă reparase un utilaj complicat de la abator, putea acum să completeze primul vers dintr-o poezioară pentru copii. Își apăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i spui oricum. De când s-a întâmplat accidentul, m-am întrebat: nu cumva suntem toți pe niște căi invizibile? Căi pe care ar trebui să le urmăm, fără să știm? Căi care duc într-adevăr undeva? El se încordă. Torenții răsuflării lui se prăvăleau în cascadă peste sânii ei. Nu știu, K.S. Vrei să spui că accidentul fratelui tău a fost menit să te conducă spre femeia asta? Nu pe mine. Pe el. Știi și tu cum era viața lui înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
promiseră că Așezământul avea să vândă toată cantitatea de apă nefolosită înapoi la public, la costul de producție. Democrația își urmă cursul haotic, cea mai greoaie formă de a lua decizii din istoria omenirii. O corabie cu pânze mânată de răsuflare. Toți ciudații satului și vagabonzii care adunau cutii de aluminiu aveau dreptul să se exprime. Cum de reușea un proces atât de orb să ajungă vreodată la o concluzie corectă? Un întreprinzător în costum verde pal și un reprezentant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Se ridică și traversă camera, gol, până la fereastră. Trase perdeaua și privi în curtea întunecoasă. Îmi sună cunoscut. Iarna în Long Island. De ce insistau să rămână aici? Cu siguranță nu pentru cele câteva momente de carte poștală care-ți tăiau răsuflarea: moara de apă acoperită cu o pojghiță de gheață, iazul cu rațe înghețat bocnă, Conscience Bay golit tot, în afară de taciturnele lebede invadatoare și de un singur bâtlan derutat care mai rezistaseră aici înainte ca zăpada să se transforme în mocirlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-se spre mașină. Întrebă la secția de poliție. Duane Cain fusese eliberat. Sergentul Fagan nu era de serviciu și nimeni nu era dispus să-i dea detalii. Noaptea era rece, iar lumea, la fel de lipsită de aer ca un meteorit oarecare. Răsuflarea îi ieșea înghețată din nări și-i scălda mâinile în abur aspru. Se lovi cu coatele, ca să-și mențină plămânii în funcțiune. Se urcă iar în Corolla ei și traversă orașul, ajungând în câteva minute la apartamentul lui Cain. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dimineții, nici În măreția tăcută a porumbului la amiază, În zumzetul somnoros și ascuțit ce Învăluie cîmpul după prînz, nici În verdele și auriul ciudat și fermecat al pădurilor cu cîntecul lor sălbatic, nici măcar În pămîntul care, cu o ultimă răsuflare, alungă căldura și violența zilei către adîncurile nepătrunse și Încremenirea misterioasă a amurgului - oricît de puternice și de Înălțătoare ar fi aceste lumini și clipe - nu aici am găsit și am simțit misterul, măreția și frumusețea nemuritoare a Americii. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
evreul și tînărul cel spilcuit - plecaseră, se furișă spre negresă pînă ce ajunse În spatele ei. Apoi se apropie Încetișor, În timp ce ochii săi strălucitori o devorau neîncetat cu o privire de reptilă, pînă ce se lipi strîns de spatele ei, iar răsuflarea-i fierbinte Îi atinse ceafa. Negresa nu spuse nimic, Întoarse doar o privire iute spre el și-i adresă un zîmbet idiot, gol și senzual, iar În clipa următoare porni În grabă, pășind cu picioarele subțiri și lungi În pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe pămînt, cu brațele desfăcute, cu capul Într-o parte și apoi, o ultimă răbufnire de groază - lovitura ucigașă a pantofului În obrazul scăldat de sînge, fără cunoștință, iar apoi tăcere, nu se vede nimic, nu se aude nimic În afară de răsuflarea greoaie, Înecată, gîfÎită, a bărbatului buhăit, fața albă de șobolan din spatele lui, cu colții de șobolan dezgoliți de groază și licărirea stinsă, albăstruie a oțelului otrăvit. Din nou, sufletul plin de ură și teamă al lașului, plăcerea lașului de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un castravete - „ne-am adunat și noi la un pahar de vorbă“ - zice. „Mi se pare mie că nu-i numai vorbă. Dac-ar fi numai vorbă“ - am zis - „apoi trebuie că-i vorbă foarte tare de se simte-n răsuflarea omului și-mpute locul de nu te poți apropia.“ Pfu! un miros Îngrozitor de rachiu stătut, de-l tăiai cu cuțitul. „Să-ți spun drept, și eu am stat de vorbă de multe ori la viața mea, dar asta n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bine cei din piață, dar acum nu se mai auzea nici un zgomot, nici un glas! „Ascultă“ - am strigat În noapte, ca și cum nu-mi era frică deloc, Înțelegi. „Știu că ești acolo, Ed! Vino Încoace!“ N-a răspuns. Am ascultat. Îi auzeam răsuflarea grea. „Doar nu ți-o frică de mine“ - am zis. „SÎnt singură“ - am zis - „și nu-s decît o femeie lipsită de apărare, n-ai de ce să te temi“ - știam că asta o să-l enerveze. Sigur că s-a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
astăzi acolo. În mod similar, cred că dacă tu ai lua în considerație toate aspectele viitoarei relații dintre noi, ai ajunge la concluzia că mama împăratului trebuie să se căsătorească cu mine. Făcu o pauză probabil pentru a-și trage răsuflarea Gosseyn spuse politicos: - În primul rând, problema este, foarte probabil, o problemă pe care tu și cu mine ar trebui s-o discutăm în particular. În al doilea rând, am senzația că, probabil, doamna are și ea planurile ei în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de îndată. Fără efort lama a părăsit apa, la sfîrșitul bătăii și a descris un mic arc perfect între piept și genunchi. Capul meu a coborît spre spate de plăcere pentru o fracțiune de secundă înainte de a-mi trage adînc răsuflarea și a mă apleca din nou odată cu brațele. Priveam drept înainte și n-am mai văzut acel înfiorător și ireal gol de aer și apă care mă făcuse cîndva să mă simt amețit, ci ceva care mi-a oferit sprijin
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
-i cu asta? — O să-ți arăt boala mea, dacă mi-o arăți și tu pe-a ta! El începu să-i spună că nu-l interesa boala ei, dar ea își trase mănușa îmblănită cu un deget. Surpriza îî tăie răsuflarea. Se așteptase să vadă gheare de balaur ca ale lui, dar nu văzu decît o mînuță albă perfectă, cu degetele ușor îndoite, pînă cînd și le desfăcu și-i arătă palma. îi trebui un timp vadă ce era acolo. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ei nu se mișcă. Se așeză pe zdențele hainei și se descălță. Frica îl făcea să-și încetinească mișcările; se îngrozi la ideea de a se opri, așa că se duse spre gură fără să-și mai scoată nimic de pe el. Răsuflările reci și fierbinți topiseră zăpada din jur preschimbînd-o într-o fîșie de pietriș umed și tare. Mișcîndu-se repede pentru a-și suspenda gîndirea, se așeză cu picioarele în gură, apucă dinții din față și alunecă pînă rămase agățat de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark. Și dacă lucrezi aici de atîția ani, nu cred că ți se pare mai rău ca înainte. — Greșești. Pe toate coridoarele astea se aud tot mai intens zvonurile unei imperioase dorințe de putere, și în spatele lor un sunet asemeni răsuflării unei fiare flămînde. Te asigur că institutul se pregătește să înghită o lume. Nu încerc să te sperii. Lanark era mai curînd jenat decît speriat. Se sculă în picioare și-l întrebă: — E vreun lift prin apropiere? — Văd că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
umoristice îi fură date lui Thaw, care învăță repede ce merita luat din gunoi. Merseră prin toate curțile din cvartal, lăsînd resturi împrăștiate în jur, și în ultima fură alergați de o femeie care-i urmări țipînd și promițîndu-le cu răsuflarea tăiată că va chema poliția. Afară în stradă aștepta o fată de doisprezece ani ținînd de mînere un cărucior cu trei roți. Arătă spre Thaw și-i întrebă: — P-ăsta de unde l-ați cules? Lasă asta, zise Boab și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
culcare. în după-amiaza aceea orice amintire a sentimentului de a fi sănătos se evaporă și, odată cu ea, speranța de a se face bine. Singurul viitor imaginabil era o repetiție a prezentului care se strînsese într-un mic gest dureros, o răsuflare dureroasă pe care o smulgea dintr-un ocean de respirație. Nemaiînsoțindu-l fanteziile erotice îcare, la fel ca pastilele, deveniseră inutile prin supralicitare), viața lenevoasă și dîrză a grădinii începu să-l scormonească, așa cum scormonea pămîntul care o hrănea. Simțea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și el este un peisaj, unul mohorît și plat din jurul unui turn care se ridica într-un cer întunecat, ca de plumb. Simți cum, în întunericul de deasupra, oamenii urcă și coboară din turnul lui, cum se leagănă acolo cu răsuflarea întretăiată și țipete scurte. Spera că se distrau și era bucuros de companie, și săruta, și mîngîia pentru a demonstra asta; apoi totul se răsturnă, și el era cerul de plumb care apăsa turnul în pămîntul de jos, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cerc negru, deși fără culoare. De fapt, nu era nimic acolo. Iar înăuntru cercului plutea o lumină albăstrie și blândă, nu știu cum să spun, o iradiere în care totul părea albăstriu, până departe, la nesfârșit. De acolo venea un vuiet, ca răsuflarea unei balene gigantice. și tot acolo, pe un maldăr de trestii uscate, ședea Zenobia, mă aștepta, dar eu știam că ea se afla dincoace, la capătul acesta, care poate că era capătul celălalt, și nu voiam să alunec încă în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]