5,132 matches
-
Acasa > Poeme > Meditatie > RĂSUNĂ APROAPE ȘOPTIT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2033 din 25 iulie 2016 Toate Articolele Autorului răsună aproape șoptit toate urmele tale rămase în viața copilei adolescentei femeii ești tatăl și prietenul și adolescentul nebun care fură gândurile
RĂSUNĂ APROAPE ŞOPTIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370875_a_372204]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > RĂSUNĂ APROAPE ȘOPTIT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2033 din 25 iulie 2016 Toate Articolele Autorului răsună aproape șoptit toate urmele tale rămase în viața copilei adolescentei femeii ești tatăl și prietenul și adolescentul nebun care fură gândurile gesturile și femeia începe să lovească pereții cu palmele căuș să te adune de acolo și de pretutindeni unde
RĂSUNĂ APROAPE ŞOPTIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370875_a_372204]
-
și când vei ajunge iar aproape arunc toate bilele de foc și glazurile romantismului meu degradat pentru un alt poem al departelui cândva prea aproape pentru că. punct prin brazii cuvântului iubire ceva trosnește ceva cade bufnește mimezi mimăm tăcerea care răsună aproape șoptit în toate urmele tale rămase sau nu în viața femeii cu ochii din cărbunele care i-a conturat vag lumina viața urma... Anne Marie Bejliu, 24 iulie 2016 Referință Bibliografică: răsună aproape șoptit / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare
RĂSUNĂ APROAPE ŞOPTIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370875_a_372204]
-
ceva cade bufnește mimezi mimăm tăcerea care răsună aproape șoptit în toate urmele tale rămase sau nu în viața femeii cu ochii din cărbunele care i-a conturat vag lumina viața urma... Anne Marie Bejliu, 24 iulie 2016 Referință Bibliografică: răsună aproape șoptit / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2033, Anul VI, 25 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
RĂSUNĂ APROAPE ŞOPTIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370875_a_372204]
-
groase, ca de cetate, era plăcut și răcoare. S-a trântit în pat peste scoarța oltenească din lână, adormind instantaneu. În acest timp, slujbașii moșiei pregăteau în cuhnie* smântânile, untul și zerul, pe când femeile băteau laptele în putinee. Iar argeaua răsuna de cele șase războaie la care lucrau femei din sat. Chelarul limpezea vinul din butiile din pivnița răcoroasă, fără să se atingă, nici măcar cu un strop de licoare. În pătule, oamenii, în ițari albi din cânepă albită la râu, reașezau
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
aud, simt inima-mi cum bate Și-ntreaga mea ființă un fior o străbate. De câte ori te văd, asupră-ți privirea-mi ațintesc, Dar când privești spre mine, mă tulbur și roșesc. Aș vrea ca glasul meu în minte să-ți răsune Așa precum sîngele îți clocotește-n vine. Aș vrea ca al meu chip în fața sa- ți apară În somn ,dar și aevea să te gândești la mine. Ți-aduci aminte oare de despărțirea noastră La vârsta când unii copii deja
DE CÂTE ORI TE AUD de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370895_a_372224]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > SOARE ȘI FLORI Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1928 din 11 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Soare și flori. Lumină, voie bună. Sufletul cer, iar inima pământ. Trup renăscut în care blând răsună prin orice nerv al împlinirii cânt. Mai altfel sunt pentru că-ntâia oară eu am dorit un altul să devin, să fac s-adie vânt de primăvară în iarna grea ce-mi șuieră-n destin. Pe lacrimi astăzi viața se răzbună
SOARE ŞI FLORI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370944_a_372273]
-
a sărutat cu mare evlavie sfintele moaște. Săpând cu mâinile sale, ea a dat peste mânecile rasei sfântului, păstrată neputrezită, precum și peste corpul întreg al unui sfânt mucenic. Seara, pe când citea Vecernia, stareța a auzit pași ce veneau dinspre mormânt, răsunând până în ușa bisericii. Acolo l-a văzut pentru prima dată pe Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou. Era înalt, cu ochi mici, rotunzi, cu barbă lungă, neagră, ce îi ajungea până la gât, îmbrăcat în veșminte călugărești. Într-o mână ținea
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
atunci, m-a luat de mânuță încetișor și mergând începea a se clătina de durere și slăbiciune... ca prin ceață am pornit noi spre casa noastră... casă și ea rămasă orfană. Acolo, la marginea de sat, încă mult timp a răsunat baritonul lăutarului orb, Moș-Fedot, chiotele de fericire în compania femeilor la care s-au întors bărbații de la război. Vântul în schimb, nu înceta să aducă și bocetele disperate a femeilor rămase fără bărbați, devenite văduve, chiar în floarea vârstei lor
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
vindeca piciorul. - Deci atâta am valorat,o sută de euro? Sau îmi plătești pentru serviciile făcute? - Nu vreau să mai zic nimic. La revedere! Și a plecat definitiv din viața mea.... N-a trântit ușa, dar mie așa mi-a răsunat. Direct în inimă ! Am iubit-o, Profesore ! Când a plecat ,ceva din mine s-a rupt definitiv...Atunci am înțeles că ea nu m-a iubit deloc. Avea doar nevoie de cineva care să o ajute să iasă din realitatea
NEGRUL STRĂLUCITOR AL AURULUI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369831_a_371160]
-
eu am luat un microfon pentru reglajul sunetului și am început sa cânt,Valeria care era pe marginea scenei a venit lângă mine, a luat microfonul liber și a început să cânte și ea, în duet cu mine. Căminul cultural răsuna la unison, iar cei prezenți, mirați, ne-au agreat din primul moment. De parcă am fi cântat de o viață împreună, vocile noastre se armonizau și se ivise momentul în care prindea viață un duet muzical pe care azi, în toate
TRAIAN ŞI VALERIA ILEA. CONTRA CELOR CE COMBINĂ CÂNTECELE CU NIMICUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369892_a_371221]
-
nu te grăbești. - A cui himen, a lui Anica? Ce se va face ea întoarsă în sat pângărită? Ai exemplul Violetei Începu să plângă înfigându-se în umărul lui Ionel. Apoi, ferm, puțin liniștită, bătu cu piciorul în prag de răsună toată corabia spunând: - Nu mai vin acasă. Rămân cu tine la oraș și trebuie să joc un rol pe care mai trebuie să-l învăț. Culege-mă. Te rooog! - Dar sunt în vacanță. În sat la părinții mei unde voi
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
e trist, în versuri de o rară frumusete. Toate anotimpurile sunt cântate , dar e copleșit de toamnă: „E toamnă-n poezia mea” (Matcă) „Venea o toamnă printre noi” ( Și înviem) „Plecăm c-o toamnă fiecare” (Plecăm) Cu aceleași reverberații lirice răsună și poemele „Vară”,”Averse”, „Alb”, „Dans”Limbajul poetic e unic, pictural, capătă valențe materiale uneori, e inefabil, până la diafan: „Prin văi, amiaza umblă dezbrăcată, Se coc în sâmburi de odihnă nuci” ( Ne cheamă vara), sau: Îmi aleargă vara ca un
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
forța peste curți și case. Am văzut lacrimile tulpinilor mici prăvălindu-se și unindu-se cu cele ale celor trei puternice crengi. Si s-au prăbușit aripile copacului care-i duceau frunzele către razele soarelui. Si sunetul a făcut să răsune în stradă ca un urlet de durere a unei inimi zdrobite. Sfâșiat trunchiul singur a rămas ciuntit, și-mi privește fereastra cu ultimile lui suflări. De la mine veneau în cascade admirația și iubirea. Ii dădeam binețe în fiece dimineață si
COPACUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369945_a_371274]
-
de ploi strălucitoare... Cu el mi-acopar sufletul, adeseori. E cerul nesfârșit; seninul lui mă doare Și rană mi-e rețină când se-oglindeste-n el. Străbat noi orizonturi flamande de culoare, La capătul de zi sa-ascult un menestrel... În minte, grav răsună îndemnuri repetate; Un glas îmi amintește ca-n mine e puterea, Ca pașii pot să-i port pe culmi îndepărtate Și dragostei de viață să-i recunosc zvâcnirea. Ca-n vorbe e nectarul, și-n fapte e iubirea, Ca imnul
AM ATINS UN VERS de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370062_a_371391]
-
versuri am să-ți scriu cu drag, Iubirea mea... la infinit. În gând pune-mi cutezanță Și lumină-n cuvântul scris, Pe a iubirii speranță Să-mi urc dorul în Paradis. LUCEAFĂRUL DIN ,,GENIU PUSTIU" În glas de bucium trist răsună zarea, Iar doinele îngână o poveste, La judecată să cheme uitarea, Că a lăsat ,,Luceafărul..." pe creste. Să-l readucă în ,,Vatra Românească", Cu ecou de trâmbițe și cavale, „Timpul" din tipar va ști să grăiască Eternitatea gândurilor sale. De
OMAGIERE EMINESCIANĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370065_a_371394]
-
ca descântec loc de păcate ce absoarbe pătrund adâncurile-i oarbe tu taine îmi oferi ritmate sărut din buzele rujate arsuri de sâni, icniri și scâncet prin pori ardoarea varsă plânset izbiri de val ce-aduc furtună duet de gemete răsună în ritmurile-amețitoare de trupuri vii, fremătătoare un ceas, o noapte, cine știe ? stârniți de ritm și frenezie fiorii-n pântec nu ne mint alint, răsfăț și iar alint *** ce rai ți-s sânii borboane plouă aspru crâmpoțiți inspiră muze pielița
IUBIREA (PARTEA A II-A) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370098_a_371427]
-
-mi rupe din suflet secundele care mă petrec Î-mi încrunt fruntea și le număr mirat, ce repede trec... Pierdut în întunericul care desparte cerul și pământul Rătăcesc în cuvinte, și-mi rostesc jurământul Aud un sunet de clopot care răsună flămând Valurile sorții mă izbesc de un mal abrupt vibrând. Î-mi las obrazul spălat de o picătură de apă sărată Liniștea mă îndeamnă să-mi închid pleoapele macar odată. Parcă aș vrea să regret timpul care prin mine s-
LA REVEDERE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370371_a_371700]
-
dau mână cu mână, uniți de-a fi în neam și limbă română. Mândru spre Soare se-nalță Tricolorul, să-l aplaude Măria Sa, Poporul. În pace să își stăpâneasca ogorul, vlăstarelor să clădească viitorul. În graiul străbun, cu harul bucuriei, răsună glasuri pe Imnul României. Protipendadă intră-n hora frăției și evenimentu-n cartea istoriei. Că nu-i sentiment mai înălțător și sfânt, cum e înfrățirea pe românesc pământ, în horă mă prind, când pun gândul în cuvânt. Cinstire să aduc din
MICA UNIRE PENTRU ROMÂNIA MARE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370408_a_371737]
-
de-oi muri, Să cânte orice vietate, Căci tot ce mă- nconjoară am iubit, Cu cântec mă petreceți în eternitate. Nu plânge ! Tu cântă-mi pe această lume, Cântă-mi de dor, numai de dor, Ca văile și codrii să răsune, Căci eu de dor și dragoste de țară o să mor. Vreau Bucuria și-Adevărul sa mă îmbete cu putere, O dată-n viață să mă răcoresc. Nu plânge, Țară-mamă, cântă de bucurie și plăcere Pentru că românii astăzi se unesc! Referință Bibliografică
NU PLÂNGE, CÂNTĂ! de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370455_a_371784]
-
-I BUNĂ RÂNDUIALA ASTA... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului 26 Ianuarie 2016 „Tată, rânduiala asta nu e bună, Când voi crește mare am s-o-ndrept!” Cuvintele lui Avrămuț răsună Și rana lor îl doare-adânc în piept; Copilul de atunci parcă și azi Îi spune-aceleași vorbe-nlăcrimate, Le murmură pădurile de brazi, Câte mai sunt și ele netăiate! Le murmură-Arieșul de pe prund, Cu aur și cu dor amestecate Sub soarele statornic
TATĂ, NU-I BUNĂ RÂNDUIALA ASTA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370454_a_371783]
-
simțea că totul e în zadar ,păcatele nu îi vor fi iertate iar monotonia vieții de mânăstire îi afectase oarecum și rațiunea. Și nici măcar asta nu realiza ! Se dezobișnuise de freamătul orașului și acum tot zgomotul mașinilor, vocile oamenilor îi răsunau în urechi însutit. Magazinul pe care i-l recomandase maica era aproape de centru. Se urcă în autobuz și se așează cuminte lângă un domn trecut de patruzeci de ani ,prea ocupat să savureze știrile din ziarul pe care-l ține
VIAȚA LA PLUS INFINIT (16) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369321_a_370650]
-
Acasa > Orizont > Atitudini > CINE „PLĂTEȘTE” ?! Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Cine plătește ?! ( în urma unui reportaj T.V.) Bucegii plâng cu lacrimi de rășină. Oftat adânc răsună printre brazi cu întrebarea mută, despre vină și un răspuns de dat, nu mâine ... AZI ! Gem fierăstraie puse pe tăiere, să umple pungile nesățioase trecând prin porțile de priveghere deschise abuziv, cu mite grase. Rămân doar cioturi pe versanți care
CINE „PLĂTEȘTE” ?! de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369352_a_370681]
-
de o „natură poetică prin excelență”, că „răscolește rostul misterelor greu accesibile ale universului uman”, fiind dăruită cu 1erudiție, bogăție spirituală încărcată de idei scăpărătoare”, iar poeziile sale, „încărcate de candoare și delicatețe, adevărate a și, în vecii vecilor, vor răsuna „ca o melodie caldă, suavă, lină, care pătrunde în fiecare fibră a inimii”. Daniela Popescu, o altă poetă de origine teleormăneană a cărei fire este „o împletire de lirism și realism...însetată de frumos”, îi reține atenția, o dată la debut
ÎNVINGĂTOARE ÎN LUPTA CU TIMPUL de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369388_a_370717]
-
în: Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Se scutură copaci de frunza-ngălbenită, bătuți de rece vânt ce nu mai contenește. Iar codru-și jelește tristețea nesfârșită, cu lacrimi sângerii, când frunza se-nroșește. Ecou de ciripit răsună-n cuiburi goale, părăsite de stăpâne înaripate ce se ascund de frig și de rece ninsoare. Din anotimp hibernal să fie salvate. Iar vântul năpraznic străbate prin natură, să spulbere vise din trecutele iubiri. Dragostea își pune doruri în aventură
PASTEL DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369473_a_370802]