1,717 matches
-
a și fost, nu i-am mai călcat în casă, n-am voit să mai vină la mine. Nu o mai cunosc decât în fața lumii, pentru numele ce-l poartă. Am îngăduit patru scene nu numai penibile, dar mojice și răutăcioase, n-aș mai putea rezista la o a cincea fără a-i întoarce spatele definitiv, chiar în prezența străinilor, nu vreau să-i fac acest afront și să-i pun în curent cu cauza lui. Iată cuvintele ce am dat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Gorki al Balcanilor", girând pentru el la marile edituri și reviste literare ale vremii. Succesul acesta era, fără îndoială, nemaicunoscut în România vreunui contemporan, așa că privirile celor de acasă erau îndreptate spre romancier cu admirație perplexă dar și cu invidie răutăcioasă, dacă invidia poate fi cumva și altfel. Inițiatorii almanahului ar fi fost flatați, se-nțelege, dacă Panait Istrati i-ar fi onorat cu câteva pagini, care i-ar fi îndreptățit și la o campanie publicitară adecvată în jurul opului, dar răspunsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
le consideră reprezentative pentru diversele aspete de utilizare a recuzitei comicului. Așa, în Cu gânduri și cu imagini, vorbește despre ironie, autoironie și despre un destin ironic, pentru ca în sonetul Albumul să desfolieze "veșmintele satirice" ale acestuia (metafora ironică, batjocoritoare,"răutăcioasă desfătare"); În Glossă, analizează ironia și adevărul paradoxului ("Comedia aceasta cu măști care se schimbă /.../ spectacolul absurd al agitației lumii care trece"), și comicul metafizic ("satira aceasta fără obiect e absorbită de ironia totală, al cărei obiect e omul, condiția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
PSIHANALITIC (Dr. C. Vlad) La începutul anilor '30, interesul pentru Eminescu a cunoscut un soi de exaltare publică, ceea ce a făcut ca receptarea lui ca poet și ca om, ca individ social să stârnească valuri de declarații adulatoare alături de contestări răutăcioase, chiar violente. "Acest onorat public are un mic cusur spunea doctorul C. Vlad, docent universitar la ora aceea, specialist în boli nervoase, observând fenomenul prin simptomele sale și aceasta de când lumea: când cineva face o operă extraordinară vorbesc de cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
un singur cuvânt ce s-a întâmplat în prima repriză. G.A.: E greu să fac asta, mi-ar trebui mult mai multe cuvinte. Rep.: OK, atunci faceți-o cu mai multe cuvinte. G.A.: Fără să fiu dur sau răutăcios, unii dintre jucători nu și-au respectat blazonul și statutul de profesioniști. Probabil că nu s-au gândit la prietenii și suporterii care i-au urmărit la televizor sau poate chiar atât au putut la momentul ăsta, poate s-a
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
la alta ale noastre-mbrățoșări Și cercând să nimicească roiul harnic de albine, Pentru că, invidioșii, nu puteau face mai bine. Astfel fost-am de ocară în tot chipul porecliți: "Ignoranți, fără az-buche, lipoveni, cosmopoliți". Răii ne pârau la lume că suntem răutăcioși, Sterpii ne găseau pricină că n-avem copii frumoși. Dar a vrut Dumnezeu sfântul și făcutu-s-a lumină, S-a deosebit cu-ncetul grâul spornic din neghină; Alți tineri cu focul sacru golurile au umplut Celor ce-au murit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu vorbesc limba germană ci un dialect, o limbă „șvăbească”, greoaie și uneori greu de înțeles, deci nu aveam de ce să mă jenez de imperfecțiunile mele de exprimare în limba germană cultă. Nici ei nu știau să vorbească limba germană. Răutăcioșilor care aveau ca singură valoare faptul că vorbeau bine limba germană, le-am spus adesea că la Paris și țiganii vorbesc franțuzește (sic). Am înțeles, în sfârșit, că cel care nu are trecut, nu are nici viitor, că cel care
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
iasă în mijlocul adunării cu cămașa însângerată a miresei, dovadă că ea a fost fecioară. La înmormântări, „lumea” cercetează cu insistență sa vadă dacă văduva plânge suficient de mult ca mărturie a regretului și devotamentului ei, dacă nu, apăreau cele mai răutăcioase comentarii și se lansau zvonuri urâte, privind infidelitatea, relații extraconjugale, etc. Așa a apărut categoria bocitoarelor de meserie, care urlă, plâng, bocesc pentru bani, folosind lozinci stereotipe ca „te-am văzut printre morminte” pe care le strigă în cimitir în timpul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de liceu, dirigintele clasei lui, i-a scăzut nota la purtare. A încercat să-l înduplece pe profesor, i-a spus chiar că se împușcă dacă nu îi corectează nota la purtare. Acesta însă a rămas de neînduplecat, iar colegii răutăcioși, îl apostrofau zgomotos spunândui: ai zis că te împuști Ioniță. Și Ioniță s-a împușcat pe o alee sub Tâmpa. Cortegiul mortuar a trecut prin fața ferestrelor profesorului Baboe, nici asta însă nu l-a impresionat. Era o replică des folosită
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
POEMELOR FU, ÎN SFÂRȘIT, IDENTIFIcat, luat În brațe ca un prâslea cel isteț din poveste, exhibat ca un fenomen prin lumea scriitorilor de la Academia Te rasa de Ion Minulescu și lansat, prin coloanele Noii Reviste Române, cu talentul său grav, răutăcios și singuratic, cu intuițiile sale juste și rapide de cronicar plastic sau teatral și cu verva lui pole mică, ce reuși să enerveze pe Duiliu Zam firescu și pe arhi tectul Petre Antonescu. [...] Am păstrat Închisă În amintire pulberea acestor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Să vadă și ei dacă nu-i ceva în neregulă cu trenurile astea care se tot duc și se întorc. Să nu ne facem de râs față de navetiștii matale. Cititorul român e capricios, îți distruge o capodoperă cu niște cuvinte răutăcioase. Ca de pildă: «Talentat băiatu’, da’ se vede că n-a mers neam de neamu’ lui pe ruta Călărași!»“ Temerile directorului se dovedesc a fi întemeiate. Furat de poveste, de dramatismul mocnit al istorisirii, tânărul comite mai multe erori ceferiste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de necontenită goană și nervozitate, mai cu seamă pentru cei ca de-alde mine, care au colocatari cu o poftă de mâncare sănătoasă și cu o rezervă serioasă de pretenții iraționale, iar pe deasupra - o groază de reproșuri, împunsături și aluzii răutăcioase. Tăticul tău se chinuie la gândul că îi acord mai puțină atenție lui decât lui Ion și că stau cu acesta din urmă mai mult de vorbă decât cu dânsul, dar cum, Doamne, să stau de vorbă cu Tata dat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
său de trai, trăgând în același timp după sine tot clanul său și dându-l pradă vieții dezastruos de comune a pedestrimii. Iar aceasta firește că nu-i deplângea prăbușirea. Un ștab căzut era ținut și el la distanță, cu răutăcioasă bucurie, de oamenii de rând. O țară ale cărei granițe sunt păzite cu mitraliere și copoi este o insulă. O mare parte din interdicțiile pe care fiecare le căra după sine erau gândurile de fugă. În locul fericirii insulare, în creierul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
avea cum să fie pe placul celor mulți. Căci își dobândeau astfel o libertate de care ei înșiși îi privaseră pe alții până atunci. și totuși, faptul că până și ștabii îi întorceau regimului spatele le stârnea oamenilor o bucurie răutăcioasă. Forța de aspirație a străinătății văzute ca posibilitate de realizare în viață: nebuloasă, de mărimea naturală a destinului, ea se transforma într-o imagine concretă de fiecare dată când mergeam cu trenul de la Timișoara la București. Căci, un timp, trenul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
din Frankfurt!), de acolo zbor de 14 ore până la Tokio și așa mai departe, în total cam 28 de ore de zbor efectiv, dacă am înțeles eu bine. Expresia "back to Europe", rostită spontan de acești oameni naivi și deloc răutăcioși mi-a spus multe despre "europenitatea" noastră, proclamată cu fumigene și lacrimi, deopotrivă. Lipsa de forță a esenței. Binele întoarce și celălalt obraz, încercând să convingă, în timp ce răul se mulțumește, sardonic sau ironic, să învingă" (H.R. Patapievici). Îmi aduc aminte
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pistolul său cu amortizor. Pe perete, într-un colț, un magnific tablou ce reprezintă o mahala bucureșteană a anilor '30 (Lucian Grigorescu?). Plin de farmec și culoare tabloul acela. Mă întreb cum de s-a rătăcit acolo. Iar ca să fiu răutăcios până la capăt, mă gândesc la Talleyrand care scria că, în ambasade, cratițele sunt mai utile decât secretarii. Tare îmi este teamă că în multe dintre ambasadele țării mele, atât secretarii cât și cratițele nu servesc la mare lucru mă gândesc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
muncă, de la olar la profesor de istorie la colegiu. Plus încă ceva greu de prins în cuvinte: ideea că astfel am învățat să fiu discret, tăcut, "supus". Calități minore, necesare supraviețuirii imediate. De sclav, aș putea spune dacă aș fi răutăcios cu mine însumi. În același timp, ele te fac să te simți puternic prin sentimentul extraordinar de libertate interioară pe care-l generează. Ceva ce nu va fi înțeles niciodată acasă a se vedea disprețul stupid din mass-media românească față de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
că atunci când vă vine soțul acasă și se răstește la tine din te miri ce, tu nu trebuie să rămâi pe poziție și să taci, ar trebui să spui ceva, să-i abați mânia, dar când el este atât de răutăcios cu tot ceea ce faci tu și atât de nemilos uneori te sperie, îți este frică și te temi de el. Ești ca o bucată de lemn înțepenită și sfredelită cu privirea lui, asculți toate injuriile, acuzațiile și vezi cum se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Își grăbi mersul crezând că astfel îl va împiedica să intre. - Știu că ești frumoasă, dar văd că ești și isteață. - Știi bine că alcoolul nu-i bun, mai ales în perioada asta caldă, îi răspunse Carlina cu un zâmbet răutăcios și un accent bine jucat. Privirea lui se abătu spre ea și-o simțise ca un pumnal în inimă. Își adună toate forțele pentru a înfrunta furtuna care se pregătea să se dezlănțuie între ei. Se produse un moment de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
emoționată, încât plecase imediat. Premiul era pentru Nemescu, dar Nemescu nu mai era... “i nici Andrei Toncu... Filmul nu era terminat - era „nesfârșitș, cum spune paranteza adăugată. Dar nu a fost un „premiu de compasiuneș, cum a zis un critic răutăcios (român, culmea), ci a fost așa cum a explicat Pascale Ferran, președinta juriului : hotărâseră să nu ia în calcul California Dreamin, dat fiind caracterul său de operă nedusă până la capăt, dar, la capătul proiecției, au fost cuceriți de film. De forța
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Bucuria mea a fost aproape imorală, o bucurie fără frâu, copilărească, sau de bătrân căruia îi arăți un obiect la care de mult râvnea. Îți spun drept că îl crezusem pierdut; mă cuprinsese o renunțare dureroasă, un soi de fatalism răutăcios, la care mă resemnasem. Azi m-am întors mai devreme. Cele cinci ore de curs m-au obosit îngrozitor, mai ales fiindcă predau tot timpul în picioare. Pot spera ca sosirea pachetului să fie de bun augur pentru mâine, ziua
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o potaie de câini, care par a avea, mai ales asupra ovreilor, aceleași prejudecăți sălbatice și brutale pe care le are poporul nostru” <endnote id="(366, p. 127)"/>. Or, pentru țăranul român, „omul pe care-l latră câinii vrăjmaș e răutăcios” <endnote id="(184, p. 420)"/>. Această imagine cotidiană a devenit un loc comun În literatura folclorică din registrul comic. „De ce să mă amuz de pățania telalului [= negustorului ambulant] ovrei asupra căruia s-au năpustit cânii ?”, se Întreabă un personaj din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de necurățenie de la dormitul în șură, deși îi bușumase bine de dimineață cu un șomoiog de paie, i-a săcelat și nu a uitat să le lege între coarne canafuri roșii, ca nu cumva să fie deocheați de vreo babă răutăcioasă, știind că la întoarcerea sa de la poienile din pădure , târgoveții vor fi sculați și sunt gata de muncă și cleveteală. El se sculase odată cu răsăritul luceafărului de dimineață iar acum, când soarele se ridicase deasupra copacilor, juncanii lui erau sătui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Ghiță și Marița Ciotacu, aveau trei copii, o fată Marica și doi băieți, Ion și Gheorghe, despre care pomenim aici, deoarece vor fi eroii unui conflict între neamuri, așa cum se mai întâmplă în lumea satelor românești. Marița fiind o fire răutăcioasă și invidioasă, nutrea ură puternică atât față de cumnată-sa Ileana, soția lui Ion, fratele lui Ghiță Ciotacu, că-și făcuse o casă mai mare, cât și în special pe cumnata Maria, nevasta fratelui Costache pentru că ea, o străină, o „venetică
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
creion chimic - nu aveam încă stilou -, ocup un loc și aștept liniștit, gânditor, enunțul subiectului, mirosind din timp în timp narcisa. În vecinătatea mea se aflau doi candidați de la un liceu militar, care se uitau la mine și făceau comentarii răutăcioase la adresa mea. M-am făcut că nu văd și nu aud, dar am înregistrat următoarea discuție în șoaptă: „- Îl vezi pe țăranul acela? Crezi că a venit să scrie ceva? - De, zice celălalt, cred că a venit să se plimbe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]