3,857 matches
-
violenți, acestea sunt expuse unor presiuni continue din partea soților, inclusiv prin recurgerea la violență, pentru a nu depune plângere sau pentru a o retrage. Adesea, după ce plângerea a fost retrasă, soțul continuă să se comporte violent, fie pentru a se răzbuna, fie pentru că a realizat că nu poate fi pedepsit. Din acest motiv, în practica judiciară, cazurile de violență domestică ce nu îmbracă forme extreme sunt foarte rare. Studiul condus de Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității al Ministerului de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de Bond et al.: - enunțul „Nu putem găsi la toată lumea aspecte pozitive, fie ele și de mai mică importanță. Dacă ești rău, ești rău pe de-a-ntregul” este conceput pentru a testa clivajul; - enunțul „Dacă superiorul mă enervează, mă pot răzbuna comițând unele erori sau lucrând mai încet” a fost reținut pentru a pune în evidență agresiunea pasivă. Bond (1995) subliniază că numai examenul psihologic poate identifica procesele inconștiente. Abordarea evaluativă pe bază de chestionar este totuși justificată de două argumente
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
femeilor. Dacă femeile căutau „ochiul” în secțiile de votare, nu este vina lor. Este vina noastră, tovarăși, că nu le-am dat atenția cuvenită și la timp. Pentru că nu după ce moare copilul trebuie să aduci doctorul. și aceasta s-a răzbunat și s-a răzbunat din plin. Trebuie să spunem între noi, tovarăși, deschis, majoritatea femeilor la sate au votat cu „ochiul”. și nu puteau face altfel femeile acestea, educate de veacuri așa cum au fost educate. Noi le-am dat drepturi
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
ochiul” în secțiile de votare, nu este vina lor. Este vina noastră, tovarăși, că nu le-am dat atenția cuvenită și la timp. Pentru că nu după ce moare copilul trebuie să aduci doctorul. și aceasta s-a răzbunat și s-a răzbunat din plin. Trebuie să spunem între noi, tovarăși, deschis, majoritatea femeilor la sate au votat cu „ochiul”. și nu puteau face altfel femeile acestea, educate de veacuri așa cum au fost educate. Noi le-am dat drepturi egale cu ale bărbaților
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
lumea „o sindrofie de streini nepăsători”. Înfruntarea esențială este între lumea „de odinioară” a personajului și prezentul agresiv al colectivității, precum în Rătăcire sau în Pană Trăsnea Sfântul. Mai gravă este ostilitatea unor personaje chiar față de viață, pe care se răzbună deoarece nu-i pot asimila lecțiile și rămân buimaci. Cele mai reușite dintre personaje sunt alcătuite din stereotipii. Cu alte cuvinte, este vorba de oameni slabi, care se ascund îndărătul unor „dragi nimicuri”, tabieturi cu meniri defensive. Au mici pasiuni
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
Ochii-i văd în trecut; Un om a căzut, chinuit de dureri, Pe iarba de sânge pătată. Visa o priveliște fără boieri! Azi tu îl continui pe tată!.... Această amintire și conștiința că el continuă lupta tatălui său, că îi răzbună moartea, îl sprijină în încordarea supraomenească, fizică și morală, pe tânărul erou al poemului (...) Alături de poezii valoroase, care dovedesc talentul poetului, există în Mesteacănul versuri plate și cenușii precum și poezii neizbutite (...) Deosebit de caracteristică din acest punct de vedere este poezia
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ales) cu siguranță altă meserie, nu pe cea de „apostol”. De asemenea, nu cred prea mult nici În explicația politic-naționalistă: decepționat de mesajul metafizic și universalist al unui Mesia care ezita În fața acțiunii directe, politice, apostolul zelot s-ar fi răzbunat, trădându-L. O asemenea teză se Întemeiază dacă nu pe o contradicție, cel puțin pe o imprecizie: dacă Isus nu era un Mesia politic, atunci pentru ce a fost condamnat la moarte de către Sinedriu și Pilat? În fine, se cuvine
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și Iuda pleacă, În transă, spre locuința lui Caiafa. În capodopera sa, Maestrul și Margareta, Mihail Bulgakov inventează un scenariu inedit al morții lui Iuda. Îndată după Răstignire, evanghelistul Matei se hotărăște să-l ucidă pe trădător și să-și răzbune, În felul acesta, Învățătorul. Dar planurile Îi sunt dejucate de Pilat. Într-adevăr, În chiar seara zilei În care Isus Își dăduse sufletul, căpetenia serviciilor secrete romane, prinzând din zbor o aluzie a lui Pilat, pregătește operațiunea. Iuda e ademenit
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
fost descoperite la Qumran, semn deci că LXX prezintă un text mai vechi decît TM). În TM (urmat, cum am văzut, de tălmăcitorii români pentru fragmentul din Exod) versetul 43 spune doar atât: „Neamuri, slăviți poporul său, căci el va răzbuna sângele slujitorilor săi, va face să cadă răzbunarea asupra vrăjmașilor, răscumpărând astfel pământul și poporul său”. Traducătorii români, dornici să concilieze, se pare, cele două versiuni (prin alegerea sistematică, dar absolut arbitrară, a variantei mai lungi) urmează de data aceasta
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
lui Dumnezeu ( În loc de „și să se Închine Lui toți fiii lui Dumnezeu”). Veseliți-vă, neamuri, Împreună cu poporul Lui și să se Întărească toți fiii lui Dumnezeu (În loc de „și să se Întărească Într-Însul toți Îngerii lui Dumnezeu”). Căci El va răzbuna sângele robilor Săi (În loc de „căci sângele fiilor Săi e răzbunat”) și va răsplăti cu răzbunare vrăjmașilor Săi și celor ce-L urăsc le va răsplăti și va curăți Domnul pământul poporului Său!” Așadar În cazul Exodului s-a optat pentru
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
lui Dumnezeu”). Veseliți-vă, neamuri, Împreună cu poporul Lui și să se Întărească toți fiii lui Dumnezeu (În loc de „și să se Întărească Într-Însul toți Îngerii lui Dumnezeu”). Căci El va răzbuna sângele robilor Săi (În loc de „căci sângele fiilor Săi e răzbunat”) și va răsplăti cu răzbunare vrăjmașilor Săi și celor ce-L urăsc le va răsplăti și va curăți Domnul pământul poporului Său!” Așadar În cazul Exodului s-a optat pentru versiunea TM, iar În cazul „Cântării lui Moise” din Deuteronom
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
tânguitoare, ale lui B., din Însemnările unui belfer. Rememorarea avatarurilor unei cariere hărțuite de neșansă îi declanșează cusurgiului, care este poate un idealist înfrânt, reacții depresive și înverșunări propulsate în sarcasmul congestionat până la vorba crudă. Dascălul persecutat de frustrări își răzbună, zugrăvind în accente virulent caricaturale „vicleimul fără perdea” al școlii, denunțată, cu o grimasă de aversiune, ca un lăcaș al neomeniei. Sadici și obtuzi, haini, tipicari și chilipirgii, zgripțorii satirizați evoluează în ambientul unui grotesc de figurație zoologică. Tapirul, Păianjenul
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
autentică, iar confruntrea eroilor, caractere puternice, ia aspecte cvasiepopeice. Tonul este calm, obiectiv, povestirea păstrează o cadență vie, neobosită. Monumental în negativitatea sa, dar perfect veridic, Onufrie Gânj e un autocrat primitiv și brutal care, învins, ajunge în pragul demenței, răzbunându-se prin provocarea unei inundații, în care el însuși piere. Adversarul său, Simeon Armașu, aparține galeriei eroilor tenaci și răzbătători, dar, în final, el cunoaște o transformare - insuficient motivată epic -, ce-l face să ia chipul „chiaburului”. Reușind să transpună
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
În lumina zorilor pe versantul muntelui și priveau prăpădul. Fumul negru se ridica pe kilometri Întregi de-a lungul văii. Fiecare sat, fiecare câmp, fiecare pom era În flăcări. ― Nu putem rămâne aici, spuse Lefty. Turcii vor căuta să se răzbune. ― De când le trebuie un motiv? ― O să plecăm În America. Putem să stăm cu Sourmelina. ― N-o să fie frumos În America, insistă Desdemona, scuturând din cap. N-ar trebui să crezi scrisorile linei. Exagerează. ― Câtă vreme suntem Împreună, totul o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era un vapor cuprins de furtună și ele n-aveau cum să se dea jos. Așa că se legară de saltelele de pe pat și făcură față vijeliei. Toate lucrurile cu care intrau În contact cearșafurile, pernele, aerul Însuși - Începeau să se răzbune pe ele. Respirația bărbaților lor le devenise de nesuportat și, când nu le era prea greață ca să se mai miște, fluturau din mâini, atenționându-și soții să stea departe. Bărbații se arătau smeriți În fața gravidității. După un val inițial de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Stăteau ore În șir Împreună, În bărci, aruncați de colo colo, udându-se leoarcă. Se culcau la trei sau la patru dimineața. Apoi răsărea soarele și era timpul s-o ia de la capăt. De ce se Înrolase În Marină? Ca să se răzbune, ca să evadeze. Voia s-o Învețe minte pe Tessie și voia s-o uite. Nu reușise nici una, nici alta. Monotonia vieții militare, repetarea la nesfârșit a sarcinilor, statul la coadă ca să mănânce, ca să folosească toaleta, ca să se bărbierească, nu reușeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a trebuit să le caute În dicționar Îi stau grămadă În capul obosit, așteptând să iasă la lumină În scrisorile pe care mi le scrie acum. Mâna ei este și ea, un semn de refuz, singura cale de a se răzbuna pe soțul care Începuse să dispară din viața ei. (Milton venea acasă În fiecare seară. Nu bea și nu umbla la femei, dar, cotropit de grijile de la slujbă, Începea să lase În urmă o parte din sine, una tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că mama avea dreptate. Nimic! Nu era nimic acolo care ar fi putut să țină ceva. Așa că am izbucnit În lacrimi, de frustrare și de ciudă. În seara aceea, când am coborât În cele din urmă la masă, m-am răzbunat și eu cum puteam. ― Ce-i cu tine? Nu ți-e foame? ― Vreau mâncare normală. ― Cum adică mâncare normală? ― Mâncare americană. ― Trebuie să gătesc ce-i place lui yia yia. ― Și cum rămâne cu ce-mi place mie? ― Îți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
te la o parte, că Îmi iei soarele! ― E o metaforă despre Întrega experiență a școlilor pregătitoare, spuse Jerome. Fiecare generație mușcă din următoarea, transformându-i În strigoi. ― Jerome a fost dat afară din nouă școli particulare. ― Și o să mă răzbun pe ei! proclamă Jerome cu o voce dogită, amenințând În aer cu pumnul. Apoi, fără alte cuvinte, alergă până la bazin și sări Înăuntru. Din săritură, se răsuci În aer, cu fața spre noi. Slab, cu pieptul supt, Jerome stătea suspendat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cântau liturghia. Cu mult timp În urmă, Milton Îi furase logodnica părintelui Mike și se căsătorise cu ea. Copilul rezultat din această uniune, adică eu, presărase sare pe rană atunci când Îi returnase botezul preotului. Acum părintele Mike Încerca să se răzbune. Dar nu câtă vreme Milton Îl putea Împiedica. ― Hei! strigă el, punându-și mâinile În șold. Ce dracu’ ai impresia că faci, Mike? Părintele Mike nu-i răspunse. Ridică privirea și, din reflex preoțesc, Îi surâse binevoitor lui Milton, dezvăluindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
căci era vădit deranjat de prezența lui George. Șefii de clasă erau înspăimântați, căci știau ce îi așteaptă... moartea. Câțiva erau albi, iar pe fețele celorlalți se scurgeau lacrimi. Profesorii erau foarte liniștiți, căci se gândeau, probabil, că vor fi răzbunați pentru faptele de ieri. Cineva lipsea, dar nu știu cine. Erau prea mulți oameni pe scenă ca să-i număr și să-mi dau seama cine lipsește. George se opri din cuvântat, se uită mirat la ușă și la cei care tocmai intraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
apoi se întoarse spre mulțimea care aștepta cu răsuflarea tăiată. EL! strigă Govar arătându-l cu degetul pe Inspector într-un mod amenințător. El e de vină pentru moartea lui Orande. El și cei pentru care lucrează au provocat asta! Răzbunați moartea lui Orande! Vă chem să vă raliați sub steagul libertății și al independenței, sub semnul dreptății! Moarte pentru moarte! Moarte Guvernului și celor care fac parte din el! Masivul om de pe scenă, al cărui scop nu-l știam, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sărit pe agresori de cum au simțit primejdia. Fiind depășiți numeric și neavând posibilitatea de a se apăra și nici de a ataca, Gardienii au fost deposedați cu ceva efort de armele pe care le aveau asupra lor. Vrând să se răzbune, voinicii au început să lovească uriașii care încă mai stăteau în picioare și care se străduiau să iasă din mulțime croindu-și drum cu ajutorul staturii lor impresionante. Câțiva, cei de la intrare, au reușit să iasă cu bine, dar majoritatea au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o clipă se aruncă asupra celor cinci tancuri și le învălui în mantia ei albă lăptoasă, condamnându-le. Nu mai avea rost să zăbovească acolo. Văzură, din pură coincidență, cum colegiul le-a fost distrus și cum Boala Neagră se răzbuna acum pe cei care i-au forțat ținta să-și părăsească bârlogul. Coborâră înapoi în tunel și își continuară drumul fără să se gândească la soarta oribilă a echipajelor din tancuri. Era inutil. Într-un târziu, ajunseră la o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
are la dispoziție nici mulțimea servitorilor, nici bani... Fața îi înflorește într-un zâmbet. — ...și unde, de este necesar, poate fi pus chiar sub pază. Termină triumfător: — Un astfel de om nu mai poate păcătui! E clar. Dorește să se răzbune. Dar pe cine? Se frământă zadarnic. Nu-și poate da seama. Încântată de propria-i elocință, Augusta merge un pic prea de parte: — Nu încape îndoială că un om de viță, cu suflet nobil, ar alege mai degrabă moartea decât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]