5,123 matches
-
de trăiri paroxistice și extatice. Protagoniștii sunt bântuiți de fantasme, așteptări terorizante, torturante neliniști și apariții. S. anticipează astfel câte ceva din misterele și dramele lui Lucian Blaga și ale lui Adrian Maniu. Mai puțin structurate, Călătorii (apărută în 1916 în „Rampa nouă ilustrată”) și În fața mării (publicată în 1973 în „Manuscriptum”) atestă faptul că scriitorul era conștient de înclinația sa spre teatru. Împreună cu Victor Eftimiu traduce în 1912 drama Păpușile de Pierre Wolff. A compus și proză scurtă: narațiuni moralizatoare, caracterologice
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
Prolog se marchează explicit legătura cu publicația omonimă din 1910-1911: „«Scena» reapare după o apariție de câteva luni și o retragere resemnată de patru ani. Reapare sub îngrijirea aproape a acelorași redactori, care și-au urmat activitatea lor la cotidianul «Rampa»”. Rubrici: „Scena artistică”, „Scena bibliografică”, „Scena literară”, „Scena teatrală”, „Scena muzicală”, „Scena răutăcioasă”, „Scena bucureșteană”, „Scena sportivă”, „Scena feminină”, „Foiletonul «Scenei»”, „Varietăți”, „Programul spectacolelor”. Sunt inserate versuri de Mihail Săulescu, V. Demetrius, Zaharia Bârsan, G. Rotică ș.a., iar din poezia
SCENA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289544_a_290873]
-
1906 publică versuri, schițe, nuvele, cronici literare și articole diverse în „Convorbiri critice”, „Epoca”, „Sămănătorul”, „Lupta” (Budapesta), „Minerva” (unde este, în primii ani de apariție, și redactor), „Viața românească”, „Falanga” (la care asigură secretariatul de redacție), „Minerva literară și ilustrată”, „Rampa”, „Seara” ș.a. Participă, ca ofițer de rezervă, la războiul balcanic (1913) și la primul război mondial, aflându-se mereu pe linia frontului. După încetarea luptelor reintră în gazetărie, mai întâi, în 1919, ca redactor-șef la „Românul” din Arad; scrie
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
dincolo de ploaie”, ST, 1986, 4; Valentin Silvestru, „Bătrâna și Hoțul”, TBR, 1987, 335; Ludmila Patlanjoglu, „Bătrâna și Hoțul”, RL, 1987, 8; Constantin Călin, Viorel Savin, ATN, 1988, 12; Victor Cubleșan, „Lamentația fructelor”, ST, 1995, 9; Ion Cazaban, Revenirea unui dramaturg, „Rampa”, 1997, 14 februarie; Gabriela Pentelescu, „Funia sau Comedia supunerii”, ST, 1998, 1; Ștefan Oprea, „Comedia supunerii”, DL, 1998, 29; Mircea Morariu, „Jocuri (de unu, de doi...)”, F, 1999, 7-8; Ghițulescu, Istoria, 371-378; Carmen Mihalache, Unora le place teatrul, Bacău, 2000
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
de valențele plasticității. Intervențiile lui, de un radicalism ce nu se dezminte, apar în „Universul literar”, „Lumea” (Iași) „Opinia”, „Manifest”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Democrația”, „România”, unde a fost redactor și director tehnic, „Lumea”, „Veac nou”, „Jurnalul de dimineață”, „Teatrul” (Iași), „Rampa”; sporadic, semnează și în „Apărarea națională”, „Spectacolul”, „Teatrul Național”, „Viața”, „Bilete de papagal”, „Femeia și căminul”. A folosit pseudonimele Țepeș, Vercingetorix, Vig, Vix. În octombrie 1937 a scos o revistă, „Caricatura”, care a rezistat doar câteva numere. A tradus pentru
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
pretutindeni, multe drame se petrec. Realistul și Fantezistul, două personaje de alegorie, își pledează fiecare cauza în „tragicomedia” Iov, de contaminație pirandelliană, dar și cu momente de commedia dell’arte. Realistul, de profesie autor dramatic, vrea să transporte în lumina rampei faptul nud: un ins, părăsit de iubita lui nevastă, vrea să se sinucidă. Fantezistul, și el în căutare de subiecte, complică lucrurile, văzând în nefericitul soț un Iov al zilelor noastre. De fapt, fugara nu e o femeie plină de
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
Dresda. Din 1901 se stabilește la Galați, unde va fi o vreme profesoară de desen la Liceul de Fete „M. Kogălniceanu”. Începând din 1916 îi apar versuri în „Capitala”, „Literatorul”, „Însemnări literare”, „Sburătorul”, „Lectura pentru toți”, „Cuvântul Galaților”, „Săgetătorul”, „Năzuința”, „Rampa”, „Ramuri” ș.a. Împreună cu Alice Soare, înființează un salon literar și patronează revista „Dunărea” (25 mai-16 noiembrie 1919), în care publică poezie și proză (sub pseudonimul Daia), iar în primii ani ai „Sburătorului” face parte din nucleul cenaclului condus de E.
SCURTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289587_a_290916]
-
după câteva numere. Bogata activitate publicistică - articole despre scriitori străini, cronici literare și dramatice, recenzii, note culturale, reportaje, interviuri, intervenții polemice, traduceri - i-a fost inserată în „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Sinteza”, „Dimineața” (era semnatarul rubricii „Puncte de vedere”), „Rampa”, „Apărarea”, „Bilete de papagal”, „Săptămâna literară, politică, teatrală”, „Cortina”, „Cronicarul”, „Viața românească”, „Reporter”, „Cugetul liber”, „Lupta”, „Încotro?”, „Azi”, „Cuvântul liber”, „Timpul” (la care a fost redactor), „Femeia și căminul”, „Facla”, „Fapta”, „Gazeta familiei”, „Magazin”, „Mondial magazin”, „Societatea de mâine”, „Secolul
SEBASTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]
-
zilnic” - cum se autodefinea -, dovedindu-se un gazetar talentat și pasionat, prob și de largă deschidere intelectuală. Colaborator devotat al publicațiilor ieșene, apropiat de cercul de la „Viața românească”, e prezent masiv și în periodicele bucureștene. Scrie în „Mișcarea”, „Gândul nostru”, „Rampa”, „Libertatea”, „Lumea” (1926-1936), „Politica”, „Pagini moldovene”, „Manifest”, „Chemarea”, „Opinia”, „Teatrul”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Jurnalul”, „Revista română”, „Curierul”, „Dreptatea”, „Momentul”. Era redactor la unele - „Gândul nostru”, „Lumea”, „Dreptatea” - și se implică în redactarea revistei „Lumea copiilor”. Din 1936 face parte din Societatea
SERGHIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
poezie ocazională în ziarul focșănean „Națiunea”, precum și proză scurtă, iscălită Silvigo, în „Veselia”. Proaspăt student, aderă la Partidul Social Democrat, în al cărui periodic - „Socialistul” - dă la iveală articole și versuri. Mai colaborează la „Hasmoneea”, „Sburătorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Rampa”, „Convorbiri literare”, „Flacăra”, „Năzuința”, „Spre ziuă”, „Revista copiilor și a tinerimii”, folosind frecvent și pseudonimul Moș Grigore Sfătosu. După obținerea licenței practică avocatura, desfășurând totodată și o intensă activitate publicistică. Cronicar la „Dimineața” (1925-1926), scrie și la „Adevărul”, „Dimineața copiilor
SILVIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
1924. Colaborează la periodicele „Societatea de mâine”, „Familia”, „Patria”, „Brașovul literar”, „România nouă”, „Viața ilustrată”, precum și la reviste și ziare din București: „Viața literară”, „Gândirea”, „Vremea”, „Adevărul literar și artistic”, „Da și nu”, „Viața de azi”, „Floarea de foc”, „Sfarmă-Piatră”, „Rampa”, „Cuvântul”, „Curentul”, „Epoca”, „Universul”, „Semnalul”. În anii ’60 e prezent în „Tribuna” și „Steaua”, unde semnează mai ales traduceri din poezia maghiară, germană, americană, africană. Tălmăcirile din expresionistul Ernst Toller au apărut și în volum (Cartea rândunelelor, 1972). Mai mult
SIREAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
în 1913 publică la București, iar peste un an la Berlin „episodul dramatic în trei acte” Andrei Braniște. În 1930 îi apare volumul de nuvele Martirolog profan, care încheie activitatea sa propriu-zis literară. A mai colaborat la „Ramuri”, „Sămănătorul”, „Flacăra”, „Rampa”, „Noua revistă română”, „Sburătorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Gândirea”, „Ideea europeană”, „Propilee literare”, „Milcovia”, „Cuvântul liber”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a., semnând și Dumitru Simina. Spirit erudit, preocupat de varii domenii, elaborează Istoria artelor (1924), scrie studii de estetică, precum Necesitatea
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
și a celei de stânga, cărora scriitorul le răspunde, calm, în Cum am devenit huligan (1935). Afectat, el nu capitulează, ci își învinge stările depresive prin muncă. Secretar al unui avocat, redactor la „Revista Fundațiilor Regale” (1936-1940), colaborează intens la „Rampa” și „Reporter”, ține cronica muzicală la „L’Indépendance roumaine” (sub pseudonimul Flaminius), cronica dramatică la „Viața românească” (1938-1940), face parte din Gruparea criticilor literari români (întemeiată în 1936), pledează în procese, precum cel intentat lui Geo Bogza, acuzat de pornografie
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
în afara modernismului. Un întreg volum a consacrat S. în 1939 corespondenței lui Proust, pe care o comentează minuțios și subtil, emițând observații de natură a lumina și opera proustiană de ficțiune. În exercițiul funcției de cronicar, comentatorul de la „Cuvântul”, „Vremea”, „Rampa” a urmărit fenomenul literar curent cu un profesionalism de același nivel cu al confraților consacrați în exclusivitate criticii și, totodată, cu o exemplară probitate. În cronicile dramatice a practicat o critică militantă, deplângând decăderea teatrului și refluxul creației dramatice, pledând
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
, Florin (3.IV.1914, București - 9.VIII.1989, București), poet, istoric literar și traducător. Probabil absolvent al Facultății de Drept din București, T. va lucra, după al doilea război mondial, ca redactor la „Rampa” și „Flacăra”, în cadrul secției de proză a Editurii de Stat pentru Literatură și Artă, în calitate de conferențiar la Institutul de Teatru „I. L. Caragiale” din București, de cercetător la Institutul de Artă al Academiei RSR și ca redactor și redactor-șef adjunct
TORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
înscrie, din nou împreună cu Sebastian, la Facultatea de Drept a Universității din București. Va obține licența în 1930, însă nu profesează, fiind atras de gazetăria culturală și artistică. Face cronică muzicală, teatrală și cinematografică la diverse periodice, între care ,,Facla”, ,,Rampa” și ,,Zorile”, unde va fi redactorul rubricilor artistice și culturale. Versuri, proză și reportaje îi apar în ,,Universul literar”, unde va debuta cu o poezie în aprilie 1928, ,,Tiparnița literară”, ,,Săptămâna literară, plastică, teatrală”, ,,Vremea”, ,,Meridian”, ,,Floarea de foc”, „Adam
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
Liceului „Gh. Lazăr”. Ulterior se pare că îl acompaniază, folosind vreun pseudonim nedivulgat, pe Horia Ghiea și pe Ștefan Baciu în editarea efemerelor „Stilet” și „Studio”. Ca student, colaborează cu recenzii, cronici și comentarii pe teme de artă la „Facla”, „Rampa”, „Cuvântul liber”, „Azi”, „Era nouă”, „Meridian”, „Reporter” „Lumea românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Viața românească” și „Revista Fundațiilor Regale”. Obligat, ca urmare a legislației rasiste în vigoare, să își întrerupă activitatea publicistică, se apropie de Paul Păun și de Virgil
TROST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
Crăsnaru (Ion Creangă),Vasile Igna (Dacia), Valentin Tașcu (Clusium), Mihai Sin (Albatros), Dinu Grama (Editura Științifică) ș.a. Demnă de atenție este și altă categorie de interviuri, ce reia tradiția rubricilor „Acasă la...” și „De vorbă cu...” din revistele literare interbelice „Rampa”, „Vremea” etc., în atenție aflându-se autori din diverse generații: Emil Cioran, Cella Serghi, Ioan Alexandru, Teohar Mihadaș, Ioanid Romanescu, Ion Cristoiu, Edgar Papu, Radu Tudoran, Dumitru Stăniloae, Valeriu Anania, Arșavir Acterian, Mihai Șora, Ovidiu Drimba, Marin Sorescu, Florin Constantiniu
UNIVERSUL CARŢII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290361_a_291690]
-
la numeroase publicații: „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Dacia literară”, „Familia”, „Luceafărul”, „Opinia studențească”, „Orizont”, „România literară”, „Steaua”, „Teatrul” („Teatrul azi”), „Tomis”, „Tribuna”, „Urzica”, „Vatra”, „Viața românească”, „Ziarul de Iași” ș. a. A făcut parte din conducerea revistelor „Scorpion” (1990), „Rampa și ecranul” (1990), „Cetățeanul turmentat” (1991), „Timpul” (1993-1995), „Scena și lumea” (1996), „Revista română” (din 1996). În 1994 a scos foaia umoristică „Sacoșa”. A alcătuit, ca „umorolog român”, o antologie de umor universal din secolul al XX-lea, Revelionul abstinenților
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
San Francisco, de la Seattle la Houston, survolând podișuri și canioane, examinând, de la mari înălțimi, fluviul Mississippi, cascada Niagara, rulând pe imense autostrăzi, poposind în numeroase orașe. Nu e ocolit Las Vegas, călătorul zăbovește și la Hollywood, și în Disneyland, vizitează rampele de lansare a zborurilor astronautice, zboară și în insula Hawaii, spre a-l întâlni, la Honolulu, pe Ștefan Baciu. Literaturii de călătorie îi aparține esențial, deși se subintitulează „roman”, și Acea fată frumoasă, memorial al cutreierării unor întinse spații occidentale
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
Bolintineanu”, absolvit în 1961, și Facultatea de Limba și Literatura Română (1962-1967). După licență, în 1970 a colaborat ca redactor extern la „Almanahul literar”, în 1972 devenind redactor la Editura Eminescu, unde până în 1994 s-a ocupat îndeosebi de colecțiile „Rampa”, „Masca” și „Teatru comentat”; în 1994 a lucrat șase luni ca secretar general de redacție la revista „22”, de unde în 1997, după trei ani de șomaj, trece redactor la Editura Fundației Culturale Române. Debutează în 1968 cu critică literară la
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
Femina pentru roman. A colaborat la „Les Annales”, „Conferencia” (Paris), „Echos de France”, „Revue des deux mondes”, „Revue de Paris”, „L’Illustration”, „Le Figaro”, „The Contemporary review”, „Lumea nouă literară”, „Revista literară”, „Făt-Frumos”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Noua revistă română”, „Flacăra”, „Rampa”, „Dimineața”, „Năzuința”, „Gândirea”, „Viața românească”, „Boabe de grâu”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar” ș.a. În 1934 se află între fondatorii Casei Românești din Paris, iar în 1937 inaugurează la Nisa Catedra „Mihai Eminescu”, în cadrul Centrului Mediteranean de sub directoratul lui
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
unde în 1914 semnează pentru prima dată Ion Vinea - o adaptare a numelui bunicii din partea tatălui, Chauvignac -, extinzându-și colaborarea la „Seara” (patronată de Al. Bogdan-Pitești), „Facla” lui N. D. Cocea (de acesta îl va lega o constantă prietenie) și „Rampa”. În 1915 înființează tot cu Tristan Tzara revista „Chemarea”, din care vor apărea doar două numere; în același an începe să colaboreze la „Cronica” lui Tudor Arghezi și Gala Galaction, cu poezie, proză și cronici dramatice. Mobilizat între 1916 și
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
trei decenii, din 1913 până în 1945, acoperă ariile tematice fundamentale ale jurnalisticii românești din epocă, de la cronica literară și culturală la militantismul politic și de la manifestul artistic incendiar la reportajul monden. Scriitorul a început prin a face cronică literară la „Rampa”, creionând, într-un stil viguros și percutant, fundalul literelor române ale începutului de secol ca spațiu de receptare și gestație a celor mai noi idei ivite în cultura europeană. Astfel, într-un articol din 1913 atrage atenția asupra multiplelor fațete
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
către Dumnezeu (1940), Jocul de-a dragostea și moartea (1940), Rodul (1942), Renaștere (1943). A tradus două romane ale scriitorului irlandez Liam O’Flaherty, Denunțătorul (1931) și Ceață la Dublin (1942). A mai colaborat la „Universul literar”, „Limba română”, „Gândirea”, „Rampa”, „Curentul magazin”, „Premiera ilustrată”, „Studio Teatrul Național”, „Preocupări literare”, „Femeia”, „Familia”, „Viața”, „Orizont”, „Revista literară”, „Timpul”, „Adevărul”, „Universul”, „Patriotul” (Arad), „Basarabia” ș.a. Devine membră a Societății Scriitorilor Români în 1943. A lăsat numeroase manuscrise, unele pagini fiind înrâurite de dialogurile
ZOTTOVICEANU RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290759_a_292088]