27,753 matches
-
și spinare, la înălțimea primelor coaste; ba chiar două contacte diferite, la stânga și la dreapta. De partea domnișoarei Makiko era o extremitate întinsă și pulsând parcă, în vreme ce în partea doamnei Miyagi o presiune insinuantă, alunecoasă. Am înțeles că printr-un rar concurs de împrejurări mă atinsese în aceeași clipă sfârcul stâng al fiicei și cel drept al mamei, și trebuia să-mi adun toate puterile să nu pierd contactul minunat și să apreciez cele două senzații simultane, distingându-le și comparându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sat cu foarte puține familii, izolat pe munte. De secole ne-am căsătorit între noi. — Tatăl meu era străin... — Tocmai. Dacă nu-i iubim pe străini, avem motivele noastre. Gurile indienilor se deschid într-un suspin lent, guri cu dinți rari, fără gingii, de bătrânețe decrepită, de schelete. Există un portret pe care l-am văzut, pe când treceam prin a doua curte, fotografia măslinie a unui tânăr, cu coroane de flori în jur și luminată de o candelă cu ulei. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
între obiectivele misiunii mele intră și relațiile directe cu rețeaua clandestină a oponenților și, după caz, pot acționa în favoarea unora împotriva altora sau viceversa). Arhiva noastră este la dispoziția dumneavoastră, spune Directorul General. Aș putea să vă arăt manuscrise foarte rare, versiunea originală a unor opere care au ajuns la public numai după ce au trecut prin filtrul a patru sau cinci comisii de cenzură și au fost de fiecare dată ciopârțite, modificate, atenuate, în fine publicate într-o versiune mutilată, edulcorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dulap trebuie să păstrez microfilmul, sub ce rubrică să-l cataloghez. Apoi, seara (îmi petrec serile aici, după orele de serviciu: locul e liniștit, mă destinde, știți), mă întind pe divanul acesta, inserez în aparatul de citit microfilmul unei scrieri rare sau al unei fascicule secrete, și-mi permit luxul să-l savurez pentru plăcerea mea exclusivă. Arkadian Porfirici își încrucișează picioarele încălțate cu cizme, își trece un deget între gât și gulerul uniformei încărcate cu decorații. Adaugă: — Nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cred că existența lor e nocivă sau superfluă în armonia ansamblului. E ora când mulțimea personalului funcționăresc părăsește birourile supraîncălzite, își încheie nasturii paltoanelor cu guler de blană sintetică și se înghesuie în autobuz. Închid ochii și au dispărut: numai rari trecători se mai disting în depărtare, pe străzile pustii, de unde am avut grijă să elimin mașinile, camioanele și autobuzele. Îmi place să văd caldarâmul gol și neted ca pista de popice. Suprim apoi cazărmile, corpurile de gardă, comisariatele; toate persoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o verișoară în sătucul cel mai apropiat de fermă și-i explicase pe ce drum s-o ia. Era undeva spre vest, nu departe de Molepolole. Era un ținut secetos, aproape de Kalahari, acoperit cu tufișuri și arbuști țepoși. Populația era rară, dar în zonele unde era mai multă apă oamenii puseseră bazele unor sătucuri sau grupuri de case în jurul câmpurilor de sorg și pepeni. Nu era mare lucru de făcut aici și, dacă-și permiteau, oamenii se mutau în Lobatse sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o cameră, maximum două, fiecare cu propria curte, fiecare înconjurată de propriul pâlc de arbuști țepoși. Casele erau legate între ele prin cărările șerpuitoare, care înconjurau fâșiile de lanuri și terenuri cultivate. Vite obosite se plimbau de colo-colo, păscând din rarele petice de iarbă maronie, veștejită, în timp ce un văcar burtos, prăfuit, cu un șorț la brâu, le supraveghea de sub un copac. Vitele nu erau marcate cu fierul roșu, dar toată lumea știa care a cui este și de unde se trag. Acestea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
eforturi să-mi mișc fălcile, ca un chitic înghesuit în grilaj, la doi pași de cișmeaua din care picură apă. Îhhh... Abia acum bag de seamă că are o coadă jalnică și cam scurtă, de sfoară împletită. Și coama e rară, a adăugat cineva, nu grozav de priceput, niște fire scămoșate. - Da, la început mă umflam, aproape-mi plesneau foalele, se făcea în stomac o pastă grețoasă de celuloză, aproape că-mi crăpau cusăturile, aveam limba neagră de la tuș, e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
iazuri acoperite cu nuferi, îmi suflecam pantalonii de la uniformă și intram în ele să culeg banii aruncați de îndrăgostiți și de fetele de la profesională, să li se împlinească dorințele, sau îi pescuiam cu magnetul legat cu sfoară, cu multe plante rare și sere, dar au ras-o când au construit liceul, internatul și cantina. Bătrânul Hausser și-a pierdut mințile atunci, s-a agățat de mașini, l-au trântit la pământ, a vrut să moară și n-a mai mâncat săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
schimba capetele între ei, de la stânga la dreapta, fără a face deosebire de sexe. Nostimada e că, dacă redistribui tărtăcuțele, aproape că n-ar fi diferențe notabile. Nu știu cum se întâmplă, dar se ajunge în general la o figură standard, mustață rară, barbă relativ conturată, fălci umflate, ceafă dublă. - ...domnule Ștefan, ar trebui să dați mai multă atenție calității actului didactic, îmi scutură un glas de roabă neunsă ciocănelul din urechea internă. Și asta tocmai când reușisem să-mi duc până la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
distrug cărțile vechi într-un ritm înspăimântător. Eu nu mă pricep, dar spunea Sandu că o degradare care s-ar produce, în condiții normale, în vreo cincizeci de ani, acum poate fi de la o zi la alta. Cei de la „Carte rară” sunt disperați, n-au încăperi speciale, doar o prăpădită de cuvă, nici nu știu cum s-o folosească, au început să se mistuie manuscrisele cu enluminuri. Sala e plină, cei care au ajuns mai târziu intră cu scaune în brațe și deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fi trebuit să mulțumesc cerului că însuși maestrul mi-acordă atenție! Voievoade, să-ți spun drept, mi s-a acrit sufletul de bambilicii ăștia... - Ești cumplit de cinică! - Și cum ai vrea să fiu? Un bărbat adevărat, specie tot mai rară, crede-mă, își poartă masculinitatea calm. Nu se dă în spectacol ca marțafoiul, pentru că n-ai cum să nu-l vezi, chiar și cu ochiul din ceafă. E-acolo, impune, domină chiar fără să facă nimic, chiar fără să deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o barcă În care mai apoi Înconjură coastele Republicii Dominicane pînă ajunse În refugiul sigur din La Tortuga, la nord de Haiti. Acolo ucise un negru și, cîteva luni după aceea, Începu să-i crească o barbă roșcovană, Încîlcită și rară, care scotea și mai mult În evidență sluțenia absolut respingătoare, furibundă și Înfricoșătoare a acelui chip care speria copiii, le făcea pe femei să Întoarcă numaidecît capul, scîrbite, și Îi neliniștea pe bărbați, care nu erau În stare să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se ascunse În desiș, căci Își dădu imediat seama că era dezarmat și că noaptea aceea era potrivită pentru o eventuală răzvrătire a sclavilor săi. Rămase așadar pe vine vreme de cîteva ceasuri În hățișul cel mai Încîlcit din ierburile rare, insensibil la zgîrieturile provocate de crengile spinoase sau la Înțepăturile ghimpilor de cactus, hipnotizat de spectacolul Îndepărtatei erupții, simțindu-se atît de mărunt și de neputincios cum nu se mai simțise niciodată de-a lungul extrem de dificilei sale existențe. Natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Serviciului "afacerea Cocoș" i s-a instalat și lui un telefon, a fost primul semn de dezgheț; la sfîrșitul lunii a văzut că-și poate permite să cheltuiască mai mulți bani pe trăsură, poate chiar și pe taximetru, erau al naibii de rare și de scumpe, dar făceau o impresie grozavă, mai ales cînd mergeai într-o vizită; l-a chemat la telefon și i-a spus doar atît: "Domnule Bîlbîie, m-ar interesa dacă afacerea asta a lui Cocoș este exclusiv de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
harcea-parcea. În privința acțiunii George Stan era un zeu față de toți din Serviciu, măcar umbla cu pistol la el și cumva era obișnuit cu așa ceva. Top ceilalți, inclusiv el, sau în primul rînd el, nu puseseră mîna pe arme decît în rarele ședințe de trageri care de la o vreme nici nu se mai făceau. Noi sîntem mintea care gîndește", spusese Mihai Mihail, "nu poți să lovești cu mintea că se face terci. Pentru lucrul ăsta sînt alții care nu știu să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mișcare. Cum treceai de gară mirosea altfel, a colb, a paie uscate, a bălegar încins. Ulița dreaptă de la gară pînă la capătul celălalt era mărginită de salcîmi piperniciți. Case palide, gălbui în lună, fără garduri ori cu împletituri de nuiele rare, căzute pe o parte. Cîte un cîine adormit lătra răgușit. Un somn greu stăpînea în jurul lui, încît fără nici o explicație i s-a făcut frică. Nu era un speriat, dar să ți se pară că ești singurul om viu într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ei conștientizaseră o astfel de experiență. Mai bine spus, nu-și dăduseră seama ce se petrece cu ei, cu sufletul, cu memoria lor, pentru că unii n-avuseseră suflet, iar alții, ținere de minte. Sigur că am cunoscut. Era un ins rar, o persoană, remarcabilă în felul ei, n-a stat prea mult la închisoare, în schimb a avut toate motivele să trăiască intens experiența. Era o situație, dacă pot să zic așa, o situație deosebită și disperată. Fusese condamnat la moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
exprimat nemulțumirea și nici nu se putea ști dacă Leonard Bîlbîie a priceput acest lucru. "Ți-am citit raportul și l-am găsit interesant, chiar deosebit de interesant pentru, cum să spun, pentru momentul prezent. Se pare că ai avut șansa rară să nimerești exact în miezul faptelor. Ai avut un merit personal sau totul se datorează lui Șerban Pangratty?" În timp ce Mihail vorbea, Leonard Bîlbîie nu-și putea desprinde privirea de pe obrazul lui. Șeful era foarte schimbat, schimbat dacă ținea cont de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
decît foarte puțin timp. Trebuie să te grăbești, dragă Bîlbîie, să te grăbești." Leonard Bîlbîie a priceput că este într-adevăr o chestiune foarte serioasă, a înclinat încă o dată fruntea, s-a răsucit pe călcâie și a ieșit cu pași rari, egali din birou. Ar fi vrut să-i spună că se va grăbi cum nu s-a grăbit nimeni pînă atunci din Serviciu, dar știa că lui Mihail nu-i plac asemenea promisiuni patetice. Era o minte lucidă, prea lucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nodul din gît, așa că totul a rămas înlăuntrul său. Sper să nu vă neliniștească prea tare, domnule Popianu, faptul că v-am ieșit în întâmpinare... Îmi place să fiu pregătită atunci cînd mă onorați cu vizita dumneavoastră. E o ocazie rară, care trebuie prețuită ca atare." Nici nu-și putea da seama dacă își bate joc de el ori pur și simplu vrea să fie politicoasă, gazdă bună. A întors privirea către K.F., a zîmbit cît a putut de frumos, obligînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la început. Putea fi totuși o glumă, sinistră, e drept, dar glumă. Doi bătrînei care se joacă de-a istoria, în loc să dea cu bila la popice sau să bată tablele. A arborat o mină serioasă, gravă. A făcut cîțiva pași rari, apăsați, podelele sunau sec, probabil K. F. îl auzea, nu se putea să nu-i recunoască pasul, K.F. era o adevărată vrăjitoare, pe prinț îl simțea cu cîteva ore înainte, cum simt animalele furtuna, iar pe el trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îi spunea ceva numai lui și el era destul de hîrșit ca să înțeleagă. Se putea foarte bine ca Vulturul Alb să aibă o protecție nebănuit de mare, s-ar putea ca ouăle pe care le clocește să fie ale unor păsări rare, care apoi vor ieși la iveală ca adevărați stăpîni ai situației. Nu-i venea prea greu să-și închipuie scenariul și mai ales care ar fi finalul acțiunii complotiștilor. Doar nu se născuse ieri, ca să creadă că puterea în stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Dimpotrivă“, zise Ben Haas „a rămas atât cât să dea Aparență plenitudinii. Iar Între Aparența plenitudinii și Plenitudine diferența este atât de imperceptibilă Încât doar mințile cele mai ascuțite o pot sesiza. Cum Însă astfel de minți sunt mult prea rare - căci după unii ar fi cam treizeci și șase În toată lumea - puțini sunt cei care pot distinge acea diferență. Căci pentru cei mai numeroși Aparența este totuna cu Plenitudinea“. Chipul lui Jeshua Krohal radia, căci În spusele Maestrului Își descoperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
degrabă stăpâniți de instincte malefice, nicidecum benefice, iar guvernanții obțin rezultate mai bune prin violență și În regim de teroare, nicidecum prin discuții academice. Orice individ vrea puterea, oricine ar dori să devină un dictator, numai să poată, de aceea rari sunt cei care nu ar fi dispuși să sacrifice bunăstarea celorlalți pentru propria bunăstare...“ (Conspirația, p. 216) Sau: „Dreptul nostru constă În forță. Unde Începe dreptul? Și unde se termină? Într‑un stat unde organizarea puterii este slabă, puterea suveranului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]