1,659 matches
-
interioară mătura suprafața și Începea să transpară În brazdele subțiri, neobișnuit de clare, de pe chipul din umbră. Guido Îl privea și continua să râdă. Parcă Îi citea gândurile. Dante se simți invadat de un fluviu de iubire. — Sănătate, Guido. Ne reîntâlnim. Ce mai e nou? — Am murit. Iar de când am murit am căpătat experiența lucrurilor, și vreau să-ți vorbesc despre asta. Abia atunci observă Dante veșmântul straniu pe care prietenul său Îl purta, asemănător cu uniforma vreunei confrerii. Pe piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și nepoți. Într-o zi i-a spus Petru: Mă tem că i-aș corupe. Râse. Petru roși. Se ridică de la masă scandalizat, convins că protestul său astfel exprimat va trezi o cât de mică remușcare În sufletul ei. Se reîntâlniră În pat și conflictul se aplană tot datorită ei care găsea oricând un truc nou cu care Îmblânzea pudoarea de fier a iubitului ei. Brândușă aștepta respectuos ca musafirul „să mai deguste o dată Ottonelul” și zise: Mă bucur că vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ascultat pe toate, iar când surorile ei s-au aprins prea rău în focul discuțiilor, le-a amenințat pe toate că o să-mi spună Lillu, un nume care nu-i plăcea nici uneia. La a doua lună plină, Lea s-a reîntâlnit cu soțul ei și i-a spus numele meu. I-a spus că l-am ales eu însămi. - De-a lungul celor șaizeci de zile ți-am șoptit în urechiușă fiecare nume pe care îl spuneau surorile mele, toate cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în picioare s-o îmbrățișeze, iar hârtiile s-au împrăștiat peste tot. Când brațele lui au cuprins-o, Re-nefer a izbucnit în plâns - și nu erau lacrimi de ușurare sau de fericire ale unei femei care se bucura că se reîntâlnește cu familia, ci suspinele grele ale unei mame al cărei fiu fusese ucis în patul lui. A căzut în genunchi și a început să bocească, dând glas inimii ei zdrobite. Sunetul teribil i-a făcut pe toți cei din casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
marea calmă. Cu ceva regret, renunță la mersul pe bicicletă: dealurile din apropiere erau prea abrupte pentru el și se pictisise să parcurgă Meadfoot de la un capăt la altul. Ca să facă mișcare, mergea pe jos și Într-o zi o reîntâlni pe micuța Agatha, Însoțită de bonă și trăgând după ea, În lesă, un cățel pe care tocmai Îl primise la Împlinirea vârstei de cinci ani. Se opri și conversă un timp despre Îngrijirea acordată câinilor, pentru a demonstra că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mult mai mult de atât. Îi lega ceva mult mai profund, un sentiment pe care nu reușea să și-l explice, de parcă se cunoșteau din totdeauna. Ca două suflete care se cunoșteau dintr-o altă viață și care s-au reîntâlnit în momentul acela, suflete pereche. Crezuse mereu în existența lui, iar întâmplarea venise să-i confirme acest lucru. Dar plecase. Toate gândurile ei se întorceau în același punct: plecarea lui. „- Care a fost motivul care te-a determinat să pleci
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ura pe soții Hollinger. — Poate nu și-au dat seama cît de repede se-ntindea focul. Să fi fost o farsă scăpată de sub control? — Prea bine gîndit pentru așa ceva. Sistemul de aer condiționat reasamblat... a fost treabă serioasă. Ne-am reîntîlnit cu Cabrera Într-o cameră aflată de cealaltă parte a palierului. Ușa dispăruse, suptă În văzduhul noptatic de un vîrtej de combustibil În flăcări. — Asta era camera nepoatei, Anne Hollinger, ne explică inspectorul, privind mohorît la carcasa golită de conținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Figura copilului apăru pe un timbru și vorbeau despre el la televizor și la radio. Sicriul lui, înjumătățit cam cât o cutie de cretă, a fost pus în sala de sport și l-au plâns cu toții, dorindu-și să-l reîntâlnească în paradis. Seara, cele două fetițe s-au rugat de Zohreh să le lase pe front, mai ales că înainte mai plecaseră îngeri, băieți și fete, cu care părinții lor se mândreau. Zohreh le pregăti pe- amândouă și dădu semnătură
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un număr de telefon la care ar fi putut să-i vorbească, făcu toate încercările unui tată: îi spuse cât de mult îi lipsea și că îl va iubi totdeauna, că va exista o zi fericită în care se vor reîntâlni și vor trăi din nou împreună. Armin începuse colegiul și era ca toți ceilalți, un adolescent cu iPhone și acaparat de principii: tatăl lui îi era dator, dezertase. Tatăl lui trebuia pedepsit, așa că-i tăia discursurile la jumătate, ori de câte ori Omar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Nu mă interesase niciodată acel tip de cacialma. Nu mă fraierea nimeni pe mine să renunț la fustele mini pentru cele fuste cloș, până la glezne, care păreau făcute dintr-un eșantion de material de mochetă. Dădui din cap. Ne-am reîntâlnit săptămâna trecută la Torture Garden. —Pot să-ți dau în scris ce purta Sally, spuse Hugo tărăgănat. Sau, mai degrabă, pe unde nu avea nimic. —Și eu te iubesc, carino 1, îi zise Sally, bătând din genele-i imense. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
împreună cu mama sa, nevasta, cele patru fiice și un servitor spre Almería, unde obținu de la castilieni permisiunea de a se îmbarca alături de alți emigranți spre Tlemcen. Numai că gândul lui era să se instaleze la Fès, unde aveam să-l reîntâlnim, părinții mei și cu mine, după căderea Granadei. Dacă în anul acela maică-mea plângea neostoită plecarea lui Khâli, tatălui meu Mohamed, facă Domnul ca amintirea să-i fie plină de parfum, nici prin cap nu-i trecea să urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Khâli, Harun a deschis gura pentru prima oară: — Bărbații s-au dus întotdeauna la crâșmă; bărbaților le-a plăcut întotdeauna vinul. Dacă n-ar fi așa, de ce ar fi trebuit ca Dumnezeu să-l interzică? A doua zi, l-am reîntâlnit pe Harun Iscoditorul fără să fiu stingherit. De întâlnirea cu tata mă temeam eu. Din fericire, trebuia să plece la țară, unde căuta un teren de luat în arendă. S-a întors peste câteva săptămâni, însă soarta ne înecase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acoperea părul, o parte din frunte și din obraji, înnodându-se sub bărbie. Pe deasupra, își pusese un văl ușor, transparent. Deghizarea era atât de desăvârșită, că era cât pe ce să mă las iarăși tras pe sfoară. Când l-am reîntâlnit, părea tulburat. I-am cerut vești din expediție, dar a refuzat să-mi răspundă, în ciuda insistențelor și strigătelor mele. A păstrat cu înverșunare tăcerea; curând am uitat de acest episod. Cu toate astea, Harun însuși avea să mi-l amintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acolo, bucuroasă de venirea mea și grăbindu-se să-mi povestească în taină că se recăsătorise. Continua să locuiască tot la unchiul acasă, pentru a nu o lăsa singură pe tânăra mea verișoară, dar poate și pentru a nu se reîntâlni cu Warda sub același acoperiș. Mohamed își împărțea timpul între trei locuințe, cele ale soțiilor și casa de la țară, în jurul căreia culturile înfloreau. Am văzut-o și pe Fatima, pe care doliul, în mod evident, n-o făcuse nici mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care se furișaseră afară“. După mulți ani, la Muzeul de Istorie Naturală din New York, i-am reprodus această frază care-ți Împleticește limba unui zoolog care mă Întrebase dacă limba rusă este atât de grea pe cât se spune. Ne-am reîntâlnit peste câteva luni și el a spus: „Să știi că m-am gândit mult la guzganii aceia moscoviți; de ce se spune că s-au furișat afară? Hibernau, se ascundeau sau ce se Întâmplase cu ei?“. 5 Gândindu-mă la preceptorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
comuni. Ne-am dat diploma la aceeași materie, am luat aceleași note, după care el s-a mutat la Paris, unde, În anii următori, a dat lecții de engleză și rusă, În timp ce eu făceam același lucru la Berlin. Ne-am reîntâlnit În anii 1930, am fost În termeni foarte buni În perioada 1938-1940, la Paris. Trecea deseori pe la mine ca să stăm de vorbă, În rue Boileau, unde locuiam În două odăi sărăcăcioase Împreună cu tine și copilul nostru, dar s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
acum, când scriu, de undeva din joc de păreri, nu intră nici măcar în textul care se revarsă, absorbindu-mă. Nu-i poveste textul meu, după cum eu însumi, cu toate ale mele, încă nu sunt text. Pe Conți aveam să o reîntâlnesc câțiva ani mai târziu la „Havana“ în bar. Abia se deschisese localul, în semn de cinstire a tradiționalei prietenii româno-cubaneze. Fusese Fidel Castro nu cu mult timp în urmă în România și își exprimase nedumerirea că salahorii multilateralei dezvoltate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
supărare sufletului. „Tradițiile din familie” - educația religioasă se face întâi în familia cea bună de creștini. Aceasta se conformează tradiției despre care dogmatistul rus Vladimir Lossky spunea că „este viața Bisericii în Duhul Sfânt”. Iată, în ce admirabil context, ne reîntâlnim iar cu lumina candelei aprinse: „Copiii noștri nu știu multe (tradiții, a. n.), eu le povestesc și mă stărui să păstrez aprinsă candela pe care părinții noștri ne-au transmis-o aprinsă. Vreau, ca și ei, s-o primească aprinsă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și-l durea capul. Dan Crețu se simți luat de mână de mânuța lui Nicu. Imediat apoi mersul lumii se reluă, lumina se aprinse din nou, învăluindu-i deopotrivă pe oaspeți și pe-ai casei. Era ca și cum s-ar fi reîntâlnit pe malul celălalt al unui râu. Așteptau de la noul an tot binele pe care cel vechi li-l refuzase. În tot orașul se auzeau bubuiturile de tun de pe Dealul Mitropoliei, care te făceau să tresari mai întâi de surpriză, apoi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
zile. Administrarea lor însă e treaba noastră. Am copilărit în căruță și îmbătrânesc pe Internet. Se spune că omul trăiește cât trei cai. Ultimul, evident, e o gloabă. Viața este rotundă. Cu mintea copiilor, de exemplu, și cu pamperșii ne reîntâlnim și la senectute. Bătrânilor li se recomandă să meargă mult pe jos. Pentru că, mulți dintre ei se rătăcesc. La bătrânețe, stingem lumina din motive economice, nu sentimentale. Orice amintire are iz de clopot. Tinerețea este o boală de care ne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sunt agresate de celulita. Lipsa de comunicare continuă să fie maladia supremă a omenirii. Dacă am avea mai multe vieți, ne-am bate joc de fiecare. Dar în alt mod. Fii amabil cu cei din rândul cărora, pentru că te vei reîntâlni cu ei la coborâre. Excesul poate fi mormântul voluptății. Prea multe cărți semăna cu o camera goală. Bărbații se însoară târziu, mor primii și tot li se pare căsătoria o veșnicie. Un popor dansează în stradă după o victorie la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
precedente. Permanent ne vom reîncarna în strănepoți, vom parcurge aceleași faze de evoluție, dar vom face tot posibilul să nu mai repetăm greșelile din trecut și, dacă totul va merge bine, ne vom uni la timpul potrivit sau ne vom reîntâlni la aceeași școală, pentru a finaliza această misiune de lungă durată. Asta e, chiar, culmea! Sunt surescitat la maximum. Aveți dreptate. Trebuie să-mi revin neapărat din această stare de nervozitate și nesiguranță dusă până la limita extremă! Dar acest lucru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de lungă durată. Sfera din fața noastră nu poate fi Terra, care și un copil de școală primară știe precis că are cinci continente, pe când această planetă nu are decât un singur continent! Până vei ajunge pe ea și ne vom reîntâlni la aceeași școală, va avea iar cinci continente ca și atunci când ai părăsit-o! Poți fi sigur de acest lucru! Bine, să zicem că ai dreptate, dar nu văd nici urmă de moluscă în preajmă!... Arată-mi-le și mie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să învețe câte ceva de la cei mai în vârstă și mai bine pregătiți, să facă ceva util, de care să se bucure nu numai el, dar și aproapele său; să folosească în mod rațional timpul pe care nimeni nu-l mai reîntâlnește după ce a trecut. Unde mai pui că deunăzi, a auzit întâmplător o discuție între mai mulți tineri, băieți și fete, care l-a pus pe gânduri. Văzând doi bătrânei mergând la braț ca doi amorezi, unul dintre tinerii respectivi, făcând
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și lacrimile. Dar Milică se oprea și mă invita din ochi. Începeam și nu-mi venea să mă mai opresc... Atunci când treceam fără vioară pe lângă Milică, simțeam că ploua cu tristețe, pentru amândoi. Ne priveam și știam că ne vom reîntâlni. Și ne reîntâlneam ca doi nebuni îndrăgostiți de arcuș. Niciodată n-am mai vorbit cu Milică din ziua aceea în care mă întrebase simplu: "De când cânți?..." Ne priveam, purtam dialogul pe strune și tăceam. Cu Milică am învățat să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]