1,916 matches
-
unele din ele capodopere certe, care au reușit să vadă lumina tiparului chiar și Într-un regim opresiv, cu greu egalabile azi, Într-un climat de În sfârșit regăsită libertate a cuvântului. Și, la o asemenea, globală și cu adevărat „reacționară” opinie asupra a vreo trei decenii de creație epică românească, cine e cu adevărat „prostul”?! Dl Dumitriu, din „sărăcăciosul”, dar confortabilul său fotoliu de la Frankfurt sau Metz, sau o Întreagă pleiadă de critici de prima mărime care au certificat valoarea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
operă, fiind nu rareori unul dintre fermenții ei de bază. Dacă o face un burghez atent la convențiile sociale și morale, el va avea Întotdeauna dreptate, dar... punctul lui de vedere, adeseori, se va vădi nu numai unul numit Îndeobște „reacționar”, anti-valoric, dar - ceea ce e și mai grav! - Îmbibat de sterilitate! Or, noi știm că steril este „diavolul” În primul rând, marele inamic al creației. Al viului! Mai grav este atunci când unii din câmpul nostru, literar, amestecă criteriile - cum se Întâmplă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cred unii istorici romantici! - pentru a scoate lumea și deprinderile oamenilor din scleroza unui timp, altădată potrivit și necesar, ajuns Însă „azi” - acel azi În care tinerii revoluționari, cum o spuneam, iau act de absurdul și injustiția socială! - obsolet și reacționar, „ucigaș” de vise și elanuri. Nu vreau să intru aici În discursivitatea unei filosofii a istoriei, dar trebuie să consemnez - propunând „variante muzicale” la un același motiv al disputei Între „tineri și bătrâni”! - că, pentru mine, modernitatea - concept Încăpător și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
esențelor elementare (pe care de altfel romantismul german nu le contrazicea câtuși de puțin). El trăiește cufundat Într-un soi de atemporalitate, aproape dizolvându-se În cosmos, În natură și Într-o istorie imobilă, impermeabilă la modernitate. Este naționalist și „reacționar“ (În toate sensurile, inclusiv politic). Unele dintre versurile lui, dar mai cu seamă articolele politice (a fost redactor la ziarul conservator Timpul, unde a promovat Însă mai puțin ideologia conservatoare cât propria lui ideologie) exprimă refuzul modernității și teama de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un centralism extrem care a sufocat, cu adevărat, decenii la rând creația din larga și variata provincie românească literară -, dar și ironizați, gros adeseori, de colegi, mai tineri sau mai în vârstă, ce ne credeau sau „rupți de realitate”, sau „reacționari” de-a dreptul. Eram, într-adevăr, și una, și alta, eram tineri, adică și în spirit, curajoși pe jumătate și cu siguranță inconștienți, apți de a intra în lupta cu un întreg sistem, dominant pe o treime a globului, de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fapt, avizi de Aventură - și, dacă ne gândim la un Melville, London, Conrad, Hemingway, Panait Istrati, avem cu claritate prototipurile de „aventurieri literari” -, el este și va fi totdeauna un „teren interzis”, „toxic” și, oricât ar părea de „depășit” și „reacționar” ceea ce am să spun, dar necesitatea „turnului de fildeș” se face simțită încă o dată, acea „evaziune estetică”, la care încă, la noi sau aiurea, unii ricanează, contagiați încă de „militantism”, de pulsiuni filantropice sclipind sub variate etichete, ce își arogă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu pompă ideea după care orice operă, oricât de expresivă, de înaltă, suferă de amprenta morală, de „concesiile sociale” făcute de autorul ei. Nu pot să nu observ că această „idee”, seducătoare în pura ei formă și total falsă și reacționară în conținut, e de obicei susținută și „apărată” de inși sau excentrici actului cultural propriu-zis, sau creatori sterili, semi-ratați, „procurori ad-hoc” ai unor momente de criză, demagogi insistenți ai așa-zisei „dreptăți și moralități” în creație și cultură. A-l
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ideologiei comuniste, ungare, cehoslovace, poloneze sau rusești, România și creatorii ei au trăit cincizeci de ani de sterilitate, de incapacitate nu numai de creație, dar și de luptă pentru păstrarea tradiției și a specificității culturale!Ă - iată forme absolut aberante, reacționare, cum o spuneam, de a încerca să „normalizezi cultura”, de a încerca să impui o „altă ierarhie de valori”! Dar... acestea sunt micile taifunuri care se iscă după marile surpări sociale politice și instituționale, iar noi, scriitorii „mai vechi”, care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau dobândit! - și el masca sa destul de iute, era că Nichita „o ascundea” continuând „să pozeze”, derutând aproape pe toată lumea, prin farmec! O făcea, cred eu, din motive multiple, în primul rând fiind conștient de caracterul riscant, revoluționar cu adevărat, „reacționar” - vizavi de ideologia comunistă! - a marii sale arte. De altfel, aici, instinctul său era remarcabil, orice artist de excepție, orice real inovator într-o zonă a artei trebuie să „se ascundă”, orice devoalare precoce a esenței, a noutății artei sale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al epocii, a fost că „am auzit, tovarășe Breban, că dumneata îl lauzi în gura mare pe Platon, în seminarii, în amfiteatru, în discuții intime, peste tot, ce mai! Nu îți dai oare seama că filozofia lui e falsă, idealistă, reacționară, că Platon nu avea dreptate?”. Într-adevăr, umblam la mine cu cele două volume ale lui Cezar Papacostea și, „obraznic”, în loc să-i dau dreptate, l-am privit în ochi pe tovarășul profesor și i-am propus o butadă: - Da, aveți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pur și simplu să o justifice pe a noastră” etc., într-o descendență vizionară din En-Ghidu. Critica literară însă nu a sesizat acest aspect esențial al poeziei sale, în primul rând ca să-l apere, probabil, de eticheta de „poet idealist, reacționar” și apoi, pentru că nu toți criticii noștri sunt deschiși la ceea ce am numit „ipostază idealistă” a unui spirit creator autohton. Neacceptarea în epocă și scandalul în jurul lui Eminescu și al lui T. Maiorescu veneau în primul rând, credem noi, nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dintr-o altă generație literară, făcând parte din establishment-ul cultural și politic, lucru ce atârna mult în epocă. Deși Ali, mai ales, nu ezita să-mi „pândească” opiniile filozofice, bănuindu-mă până la sfârșit de cochetărie cu „filozofia idealistă și reacționară”, simțind că nu eram „total convins, pătruns” de „justețea cauzei partidului și a Revoluției”, de „ideile leniniste” etc. În schimb, îmi acorda un credit profesional dincolo de orice limite și mergea până acolo încât, el, prozator, romancier cu cel puțin zece
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
arte, el era cel puțin cu un pas decisiv înaintea mea. Avea deja „în buzunar” genialul poem En-Ghidu, analizat în treacăt de mine mai sus, poem pe care-l citea doar unor prieteni foarte apropiați, pe vremea aceea un text „reacționar, idealist” putea să-ți producă neplăceri majore! Nu a reușit să-l publice decât în al treilea volum de versuri, Dreptul la timp, după ce primele două volume îi aduseseră o anume notorietate, deci o „platoșă politică” necesară acelor vremi și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ce părea a neglija comandamentele leniniste în artă și literatură! Un reflex târziu și teribil de elocvent sunt unele mărturii ale unor foști ideologi staliniști și, chiar dacă, cu timpul și cu vârsta, și-au atenuat „vigilența și ura contra burgheziei reacționare”, unele sechele trădează încă vechi reflexe de gândire și de atitudine. Astfel, în ultima carte publicată de Ov.S. Crohmălniceanu înainte de a muri, scrisă în Germania, unde ceruse azil politic după revoluție, există un pasagiu unde povestește un incident petrecut la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acest nou imperiu ruso-bolșevic care se întinde ca o molimă la suprafața „noilor continente”, Africa și Sud-America, dar și la „subsolul” vechilor țări europene care, până nu demult, conduceau lumea etc. etc. Exista, bineînțeles, un grup tot mai restrâns de „reacționari”, inși sceptici, nepăcăliți de reformele interne modeste, meschine, ale noii conduceri ceaușiste, inși care ascultau noul post de radio de la München Europa Liberă și care sperau... într-un război atomic! Nimeni nu credea că rușii pot fi altfel descăunați din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
larg, dar nu un întreg popor! Cine acuză românii că au fost lași sub comunism sau că, după Decembrie ’89, nu au fost maturi pentru democrație, sunt spirite pripite în cel mai bun caz, dacă nu de-a dreptul dușmani, reacționari în bunul și adevăratul sens al cuvântului. Iar lor le-aș aminti fraza lui Brecht: „Cine e nemulțumit de propriul său popor, nu are decât să-și caute un altul!...”. O „normalitate scriitoricească” de șase ani! O, cât am regretat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
frați Basarabeni: Teodor și Grigori Soroca. Tot cu acest prilej se poate arunca și o privire retrospectivă a regimului lui Stolîpin. Un tip de "juisseur": locot. Ullea; altul Horki; altul: ofițer tânăr care "face" pe Napoleon. "Un tip de funcționar reacționar: Nihodolski, cu lanțul greu de aur al ceasornicului atârnându-i mai jos decât jiletca. În gubernia de pe lângă Moscova, unde trăesc Velico-Ruși, Cațapii și Lipovenii, sunt păduri nesfârșite de tei, unde ei duc știubee mari de trunchiuri pe care le leagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și i-am vorbit despre slaba administrație comunală de la Iași. Mi-a comunicat că va face schimbări după sărbătorile Paștilor. În ce privește "Legea Breslelor", pe care o prezintă d. Ralea, se pare că sunt destule opoziții. Lucrătorii o consideră fascistă, iar reacționarii comunistă așa cum e în firea lucrurilor și a oamenilor dela noi. Cu toate acestea avem o constituție care pretinde așezarea Statului nou pe bresle. D. G. însă ar pretinde să rămâie muncitorimea neorganizată, cași restul Țării, pentru ca forța suverană să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
intra în politică, nu aș participa la alegeri decât pe liste uninominale și aș susține o doctrină liberal-conservatoare cam cum practicau junimiștii. Am scris și argumentat că Eminescu, prin opera politică, se afirmă ca un liberal-conservator și nu ca un reacționar, cum îl definea E. Lovinescu, unul ce ar fi vrut să ne întoarcă la vremea pârcălabilor. Un posibil mobil ar fi că, pe această cale, prin alegerea mea, ar fi sigur un securist, un nomenclaturist mai puțin în Parlament. Trăim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
iar dacă simți absolută nevoie de acel articol, îi plătești cât îți cere, fără ca să mai libereze bon de atâta la sută în folosul statului care îl plătești tu, ca cetățean”. În consecință, celula cerea Partidului „să ia măsuri” contra reacționarilor, oricare vor fi ei, și în orice loc de răspundere s-ar găsi, spre binele Partidului și a clasei muncitoare din întreaga țară. Raportul continua cu semnalarea altor fapte de corupție din partea micilor funcționari C.F.R., pe care tot Partidul era
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de la problemele legate de aprovizionarea cu alimente la combaterea speculei. Combaterea șovinismului și a manifestărilor cu caracter legionar deveneau alte puncte pe ordinea de zi. Însă, ca un laitmotiv, rămânea necesitatea reconstrucției țării, sarcină care revenea guvernului, în ciuda propagandei elementelor reacționare. Populația era chemată să sprijine instituțiile statului, în efortul de redresare economică țării, operă în care comuniștii revendicau rolul principal. Ei se erijau în singurii salvatori, total dezinteresați, preocupați de refacerea economică, dispuși până și la alianță cu capitaliștii, cu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Propaganda în rândul maselor necesita pregătire temeinică. Poporului i se inocula ideea că el trebuia să urmeze linia partidului și nu partidul să se supună voinței populare. Ședința continua cu autocritica unor membri de partid, care manifestau încă un comportament reacționar. Un alt paragraf al raportului explica creșterea spectaculoasă a numărului membrilor de partid. Reiese că sunt acceptați până și analfabeți sau semianalfabeți, cu promisiunea absolvirii școlilor de partid. O altă ședință, ținută la 25 iulie, pregătea aniversarea unui an de la
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
gândiriste n.n.) ocolește nocivitatea concepției gândiriste pentru că în poezia semnată de Ion Pillat, V. Voiculescu sau Aron Cotruș, precumpănitoare uneori este expresia modernă a lirismului în linia neoclasicismului esențializat... Rezumând gândirismul, D. Micu scrie: „Organ al unui curent ideologic obscurantist, reacționar, Gândirea n-a îndeplinit, în epocă, doar rostul acesta. A fost un lung șir de ani, un receptacul de opere menite să dureze. Colecția publicației depozitează - în afară de vase cu otravă. un tezaur de literatură admirabilă...” (p.529). Laurențiu Ulici. „Argument
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
mai pot fi concepute în secolul nostru, nici realizate, decât acceptând ideea înfrățirei universale". Pentru a încheia, cu superioritate și dojenitor: "Tineretul intelectual român, îmbrățișând orbește ideea de naționalism retrograd a maestrului, nu va face nimic alt decât jocul forțelor reacționare de distrugere, ducând astfel la pieire alți Eminești, născuți ori care se vor naște din sânul vigurosului popor român [...]. Să aruncăm la fier vechi drapelurile grele de sânge închegat și să ridicăm deasupra Umanităței, un singur stindard, pe care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
emancipării naționale primează. Serbarea de la Putna, din 1871, este de asemenea de o importanță majoră în cunoașterea și identificarea exprimării în cauza națională a poetului, "vizionar și criticist". De aici învinuirea pe care i-o aduc unii de a fi reacționar, mai ales în campaniile acestuia împotriva a ceea ce Maiorescu numise formele fără fond. Patosul pe care Eminescu îl pune în articolele sale de ziar îl aduce în situația zice exegetul de a trăi dureros toate evenimentele zilei, până la identificarea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]