2,445 matches
-
pentru a-și lua „revanșa” față de Paraipan și de colonelul Zăvoianu, vinovați de moartea mamei sale și de încercarea de ucidere a sa. Lupta comisarului cu legionarii se desfășoară pe fundalul evenimentelor tulburi din ianuarie 1941 care au culminat cu rebeliunea legionară. Moldovan reușește să-l omoare pe Paraipan și să-l aresteze pe Zăvoianu, dar în încercarea de a-l aresta pe Horia Sima îi este ucis unicul său copil. La 31 decembrie 1940, comisarul legionar Paraipan (Gheorghe Dinică) iese
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
țară și să emită un mandat de arestare pe numele lui Paraipan. Horia Sima dispune declanșarea acțiunii de răsturnare a lui Antonescu. Petrovicescu, Ghica, Maimuca și Mironovici se baricadează în sedii, nepermițând noilor numiți să-și preia funcțiile. Legionarii declanșează rebeliunea legionară, provocând agitații în oraș, vandalizând clădiri și asasinând mai mulți opozanți politici printre care doctorul Berceanu și ilegalistul comunist Constantin David (Iurie Darie). Moldovan se deplasează la abator, unde echipa lui Paraipan masacrase mai mulți oameni, și îi ucide
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
unde echipa lui Paraipan masacrase mai mulți oameni, și îi ucide pe legionarii de acolo, rănindu-l pe Paraipan și lăsându-l pentru a fi linșat de cei 1.000 de muncitori care lucrau acolo. Hitler cere încetarea imediată a rebeliunii legionare și intervenția armatei germane pentru a-i scoate din țară pe legionari. Geissler îi cere lui Sima să ordone încetarea focului. Armata română intervine în forță, dar legionarii din cazarma gardienilor publici se predau armatei germane. Antonescu îi cere
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
o ruptură definitivă între cele două tabere. Antonescu l-a destituit din funcție în ziua următoare pe generalul Constantin Petrovicescu, ministrul de interne. Destituirea lui Petrovicescu a determinat în seara zilei de 20 ianuarie o manifestație de solidaritate a legionarilor. Rebeliunea legionară a avut loc în perioada 21-23 ianuarie 1941 și a reprezentat confruntarea violentă dintre gruparea Garda de Fier și fostul lor partener la guvernarea României, generalul Ion Antonescu, desemnând sfârșitul Statului Național Legionar, care luase naștere la 14 septembrie
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
care luase naștere la 14 septembrie 1940. În cursul său, grupările legionare au aplicat tactici teroriste, vizând populația Bucureștiului și în mod special populația evreiască din oraș, crimele comise în acest context purtând și numele de Pogromul de la București. Totuși, rebeliunea a avut un caracter național, în marile orașe ale României desfășurându-se acțiuni legionare. Rebeliunea, desfășurată în contextul celui de-al Doilea Război Mondial și al aderării României la Puterile Axei, a pus de asemenea capăt primei etape de alianță
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
teroriste, vizând populația Bucureștiului și în mod special populația evreiască din oraș, crimele comise în acest context purtând și numele de Pogromul de la București. Totuși, rebeliunea a avut un caracter național, în marile orașe ale României desfășurându-se acțiuni legionare. Rebeliunea, desfășurată în contextul celui de-al Doilea Război Mondial și al aderării României la Puterile Axei, a pus de asemenea capăt primei etape de alianță între legionari și Germania nazistă, deoarece liderul german Adolf Hitler a preferat să-i acorde
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
București, 1975-1983) scrisă de Neagu Cosma, dr. Dumitru Marinescu și R. Georgescu. Profesorul Marius Diaconescu (lector dr. la Facultatea de Istorie a Universității din București) a afirmat că Sergiu Nicolaescu ar fi legitimat în acest film varianta istoriografiei comuniste privind rebeliunea legionară. Pretextul izbucnirii rebeliunii l-a constituit asasinarea maiorului german Helmuth Döring de către agentul englez de origine greacă Sarantopoulos. Profesorul Florin Constantiniu afirma că agentul Sarantopoulos îl viza de fapt pe generalul german Erik Hansen (șeful Misiunii Militare Germane în
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
Neagu Cosma, dr. Dumitru Marinescu și R. Georgescu. Profesorul Marius Diaconescu (lector dr. la Facultatea de Istorie a Universității din București) a afirmat că Sergiu Nicolaescu ar fi legitimat în acest film varianta istoriografiei comuniste privind rebeliunea legionară. Pretextul izbucnirii rebeliunii l-a constituit asasinarea maiorului german Helmuth Döring de către agentul englez de origine greacă Sarantopoulos. Profesorul Florin Constantiniu afirma că agentul Sarantopoulos îl viza de fapt pe generalul german Erik Hansen (șeful Misiunii Militare Germane în România), iar Döring ar
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
pur și simplu ignorate (nu se spune nimic de liberali, țărăniști sau de alte partide politice). Legionarii sunt prezentați ca o grupare de asasini, care acționau la comanda Berlinului. În film sunt prezentate descinderile abuzive efectuate de legionari în perioada rebeliunii, cât și „Masacrul de la abator” căruia i-a căzut victimă familia doctorului Avram Berceanu. De asemenea, generalul Ion Antonescu, Conducătorul Statului, este prezentat ca un trădător de țară și ca o marionetă a lui Adolf Hitler, fără aprobarea căruia nu
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
primele două filme polițiste”", după cum a explicat regizorul. La finalul filmului, comisarul Moldovan este ucis de legionari. Colectivul de scenariști de la "Un comisar acuză" a scris scenariul unui film ce continua acțiunea din acel film în contextul pregătirii și desfășurării Rebeliunii legionare din ianuarie 1941. Pe crucea de pe mormântul comisarului Moldovan se află următoarea inscripție: "„Tudor Moldovan 1900-1940”". Comisarul Moldovan a fost readus la viață, dezvăluindu-se faptul că nu murise, ci numai se petrecuse mort după ce fusese găurit de cinci
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
Moldovan se află următoarea inscripție: "„Tudor Moldovan 1900-1940”". Comisarul Moldovan a fost readus la viață, dezvăluindu-se faptul că nu murise, ci numai se petrecuse mort după ce fusese găurit de cinci gloanțe. În acest film era prezentată pentru prima dată Rebeliunea legionară din ianuarie 1941, legionarii și generalul Ion Antonescu constituind la acea vreme subiecte tabu pentru cinematografia românească. După afirmațiile lui Nicolaescu, "„rolurile jucate de Germania și Hitler erau prezentate cu obiectivitate. Poate în anumite momente ale filmului, după acțiunea
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
pentru a-și lua „revanșa” față de Paraipan și de colonelul Zăvoianu, vinovați de moartea mamei sale și de încercarea de ucidere a sa. Lupta comisarului cu legionarii se desfășoară pe fundalul evenimentelor tulburi din ianuarie 1941 care au culminat cu rebeliunea legionară. Moldovan reușește să-l omoare pe Paraipan și să-l aresteze pe Zăvoianu, dar în încercarea de a-l aresta pe Horia Sima îi este ucis unicul său copil. Acest film a avut premiera la 4 septembrie 1978. Regizorul
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
cu data de 27 iulie 1942, a început în Egipt formarea Brigăzii a II-a Elene, dar această formațiune militară nu avea să intre în luptă. Ambele brigăzi au rămas să apere Egiptul și Libia, unde s-au implicat în rebeliunea pro-EAM (Frontul Național de Eliberare a Greciei) din aprilie 1944. Ca urmare, ambele formațiuni au fost demobilizate de către britanici, iar personalul militar au fost internat în tabere sau au fost utilizat pentru îndatoriri necombatante. Aproximativ 3.500 de militari eleni
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
comercială elenă a contribuit într-o proporție uriașă la efortul de război aliat încă din prima zi a războiului. Flota civilă de transport maritim a pierdut în timpul războiului peste 2.500 de oameni și peste 60% din tonaj. După izbucnirea rebeliunii din aprilie 1944 a Marinei militare elene pentru susținerea a EAM de orientare comunistă, marinarii au trecut fățiș de parte stângii. Ofițerii loiali guvernului în exil au luat cu asalt aceste vase și le-au recucerit. Au fost uciși 11
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
foame. Exploatând situația creată de lipsurile administrației datorită internării francezilor, Viet Minh, în martie 1945, a îndemnat populația să jefuiască depozitele de orez și să refuze plătirea impozitelor Prin urmare, între 75 și 100 de depozite au fost jefuite. Această rebeliune împotriva efectelor foametei și ale autorităților au fost, parțial, responsabile pentru creșterea popularității Viet Minh-ului, care, în această perioadă, a recrutat mulți membri. În august 1945, japonezii au fost înfrânți și s-au predat necondiționat. După înfrângerea Japoniei din august
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
și a resuscitat o serie de cutume romane și bizantine în cadrul curții sale. În anul 1000 consfințește încoronarea lui Ștefan I ca Rege al Ungariei. În 1002, moare în condiții ciudate în timp ce se întorcea spre Roma dintr-o campanie împotriva rebeliunii din Tibur. A fost urmat de către Henric II, fiul lui Henric al II-lea de Bavaria, ultimul membru al dinastiei Ottoniene.
Otto al III-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312131_a_313460]
-
și conte de Anjou și duce de Aquitania în Franța. Au urmat doi ani de lupte (1186-1188), dar situația a rămas neschimbată. La început, Filip s-a aliat cu fiii mezini ai regelui englez, Richard și Ioan, care declanșaseră o rebeliune împotriva propriului tată. Oricum, noutățile despre căderea Ierusalimului în mâinile lui Saladin, care au fost urmate de moartea subită a regelui Henric, au distras atenția de la războiul anglo-francez. Între 1189 și 1192, Franța lui Filip, Anglia și Imperiul romano-german au
Filip al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311651_a_312980]
-
Între 1189 și 1192, Franța lui Filip, Anglia și Imperiul romano-german au întreprins Cruciada a treia contra sultanului Saladin Filip al II-lea a fost prieten apropiat cu toți fiii lui Henric și s-a folosit de ei ca să formeze rebeliunea împotriva tatălui lor, apoi i-a întors împotriva mezinilor, Richard și Ioan, după ascensiunilor fiecăruia la tronul Angliei. Cu Henric cel Tânăr, rege al Angliei, și cu Geoffrey al II-lea, duce de Bretania, a păstrat prietenia până la moartea lor
Filip al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311651_a_312980]
-
a fost numele dat celor șapte zile de tulburări din iunie 1914 din Regatul Italiei. În această săptămână, au izbucnit mai multe rebeliuni și acțiuni greviste în Italia, în proviciile Romagna și Marche. Demonstranții protestau ca răspuns la o serie de reforme introduse de primul ministru Giovanni Giolitti, care urmărea „absorbirea” clasei muncitoare în sistemul liberal. În ciuda lărgirii dreptului la vot și a
Săptămâna Roșie () [Corola-website/Science/311721_a_313050]
-
Victoria decisivă a lui Filip a fost crucială, conducând politica atât în Anglia cât și în Franța. Bătălia a fost un rol esențial în formarea monarhiei absolute în Franța. Infrângerile lui Ioan în Franța au slăbit poziția sa în Anglia. Rebeliunea vasalilor săi englezi au dus la implementarea tratatului numit Magna Carta, care a limitat puterea regală și a restabilit dreptul comun. Acest lucru a stat la baza fiecărei bătălii constituționale a secolelor XIII și XIV. Cu toate acestea, atât baronii
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
informat de acest lucru. (1573-1605), un om de „viță veche, istorică și distinsă”, a fost inspirația din spatele complotului. El era descris de contemporani ca „un bărbat arătos, înalt, falnic și iscusit spadasin”. Împreună cu alți conspiratori, el a luat parte la rebeliunea Contelui de Essex din 1601, în timpul căreia a fost rănit și capturat. Regina Elisabeta i-a permis să scape cu viață după o amendă de 4.000 de (echivalentul a peste 6 milioane de lire în 2008), după care și-
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
1586, și Wintour s-a convertit mai târziu la catolicism. Prezent la întâlnire a fost și , un catolic devotat, despre care se spunea că este unul dintre cei mai buni spadasini ai vremii, și care luase parte împreună cu Catesby la rebeliunea Contelui de Essex cu trei ani mai devreme. În ciuda rezervelor sale față de posibilele repercusiuni în caz de eșec al tentativei, Wintour a acceptat să se alăture conspirației, poate convins de retorica lui Catesby: „noi să facem încercarea și de va
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
de acțiuni ar putea fi de multe ori scuzate, dar, după cum spunea el mai târziu, l-ar fi admonestat pe Catesby într-o a doua întâlnire, în iulie, la Essex, arătându-i o scrisoare de la Papă, în care se interzicea rebeliunea. Curând după aceea, preotul iezuit i-a spus lui Garnet că el primise spovedania lui Catesby, în cursul căreia aflase de complot. Garnet și Catesby s-au întâlnit pentru a treia oară pe 24 iulie 1605, la casa bogatei catolice
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
să repete ceea ce auzise. Fără a recunoaște că știa natura exactă a complotului, Garnet a încercat să-l descurajeze pe Catesby în demersul său, fără nici un rezultat. Garnet i-a scris unui coleg de la Roma, , exprimându-și îngrijorările despre o rebeliune deschisă în Anglia. El i-a spus lui Acquaviva și că „există primejdia ca unele eforturi personale ale unora să comită trădare sau să folosească forța împotriva Regelui”, și a cerut papei să emită o înștiințare publică împotriva utilizării forței
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
a gândit ce evenimente ar fi urmat după îndeplinirea cu succes a conspirației, și distrugerea Camerei Lorzilor și a celor din interior. El a concluzionat că ar fi urmat o reacție severă împotriva catolicilor și că, în lipsa asistenței externe succesul rebeliunii era puțin probabil, în ciuda diferitelor convingeri religioase, majoritatea englezilor erau loiali instituției monarhiei. Anglia ar fi putut deveni o „monarhie absolută puritană”, așa cum „erau în Suedia, Danemarca, Saxonia și Prusia în secolul al XVII-lea”, în loc să urmeze calea reformelor parlamentare
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]