5,519 matches
-
1 52; dezvoltare măsurile 53 62; reexpoziție - măsurile 63 - 96. La nivelul parametrului armonic, cadrul tonal de declarat inițial deține o accentuată impresie de instabilitate datorită atingerii pasagere a sunetului si și a frecventei rezonări a sunetului fa, generând astfel receptarea acestuia din urmă ca „centru gravitațional”. Indicația agogică Capricieux et léger (capricios și lejer) poartă amprenta inconfundabilă a spiritului debussyist, recunoscând opțiunea acestuia pentru utilizarea unor expresii menite să sugereze,cu prioritate, sensul calitativ al viziunii conceptuale. De asemenea, nivelul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a momentului de tranziție, de această dată într-o „rememorare” meditativă (Le double plus lent) a motivului tematic secund. Funcția sa de liant, îndeplinită la nivelul structurii macroformale a preludiului, contribuie esențial în procesul de unificare a discursului și facilitează receptarea imaginii integrale a acestuia ca un ansamblu sonor unitar și coerent. Într-un cadru tonal inedit evoluției anterioare (si major, în care centrul tonal apare evitat cu insistență, marcând o singură prezență în contextul măsurii 52), „ascultăm” vocea valurilor sugerată
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
climax al secțiunii introductive indică una dintre circumstanțele consacrate ale muzicii debussyiste în care amplificării dinamice progresive (poco a poco cresc. - f ) i se asociază activarea unui nou registru de discurs (ascensiunea „în premieră” spre registrul acut), aspect ce stimulează receptarea acestui episod ca un act esențial al construcției retorice. Preocuparea pentru investirea traseului melodic cu multiple sensuri tensionale generează un caleidoscop de variații ritmice rezultat prin plasarea diferențiată a accentului în cadrul structurii metrice. Operând o detensionare a atmosferei instituite anterior
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
două bătăi lente), imprimând o neașteptată senzație de relaxare. Premisa armonică este construită în jurul scării pentatonice de expusă în registrul acut, în raport cu care se va recurge la o diferențiere timbrală a motivului tematic al discursului (registrul mediu), care să faciliteze receptarea distinctă a acestuia. Investit cu o funcție generatoare pe parcursul întregii evoluții sonore a preludiului, materialul tematic principal se impune în primplanul discursului ( f - très en dehors ) cu un traseu melodico-ritmic de o evidentă simplitate - un salt de cvintă perfectă ascendentă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
autoarei, ale cărei valențe artistice se manifestă în mai multe planuri. În Adevărul și inima (1964), registrul poetic este dominat de emoțiile cotidiene, de aspectele simple ale vieții, de gesturile temerare ale omului. Dumitru Micu remarca aici „o senzație de receptare vrăjită a impresiilor de toate zilele”, ca și „trăirea înfiorată a elanurilor”. Poeziile plachetei următoare, Versuri de spus cu ghitara (1967), indică o mutație stilistică și o desentimentalizare aproape calculată. Emigrând în Franța în 1969, C. își continuă activitatea cinematografică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
fapt, el considera că o istorie a literaturii nu poate fi alcătuită decât după ce au fost investigate toate compartimentele și au fost strânse toate informațiile. Colecționa cele mai mărunte date despre familie, studii, viață personală, relații sociale, debut, colaborări, ediții, receptare. S-a oprit cu precădere asupra unor scriitori și oameni de cultură ardeleni din prima jumătate a secolului al XIX-lea în monografii precum: Viața și ideile lui Simion Bărnuțiu (1924), Gheorghe Lazăr (1924), Ioan Barac (1933), Eftimie Murgu (1937
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
finanțare a investiției inițiale și modernizarea pensiunilor agroturistice; 9. De asemenea se asigură posibilitatea înființării de noi locuri de muncă și antrenarea unui număr cât mai mare de tineri în sezonul de vară, când crește numărul turiștilor; 10. În contextul receptării informațiilor prin mijloace audio - vizuale și din rezultatele cercetărilor privind locul și rolul produselor agroalimentare organice, s-au creat și funcționează cu bune rezultate în țara noastră exploatațiile agricole, certificate biologic, care sunt în continuă creștere; 11. Amfitrionii pensiunilor agroturistice
POSIBILIT??I DE DEZVOLTARE A TURISMULUI RURAL PRIN OB?INEREA ?I VALORIFICAREA UNOR PRODUSE ECOLOGICE by Gheorghe GEMENE () [Corola-publishinghouse/Science/83094_a_84419]
-
imaginile inventate de un muritor, căci fiecare dintre ele scapă, în mod misterios, din spațiul și timpul ei. Există o "istorie a artei", dar "arta" în noi nu are istorie. Imaginea fabricată este datată în fabricarea ei; de asemenea, în receptarea ei. Intemporală este facultatea pe care o are ea de a fi percepută ca expresivă de cei care nu-i știu codul. O imagine a trecutului nu este niciodată depășită, fiindcă moartea este ceea ce nu putem depăși și fiindcă inconștientul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nefericire, astfel subiectivat, el pierde pe parcurs orice realitate fizică. Desigur, Frumosul despre care e vorba aici nu este cel pe care îl fabrică artistul, ci acela care-l satisface pe omul de gust. Ni se propune o estetică a receptării, nu a creației: arta din perspectiva vizitatorului. Dar, așa cum morala kantiană are mâinile curate fiindcă nu are mâini, spectatorul ei speculativ nu are nici ochi, nici corp. Ceea ce nu e rău, fiindcă nu este nimic de văzut. În afară de inevitabilul dorifor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în care este privită și prețul. Nu "oglinda artei" o plimbăm prin toată lumea, ci un aparat care extrage, captează, elimină și transformă toate imaginile după imaginea noastră. Comunitatea receptorilor de frumos este mai puțin pasivă decât își închipuie ea însăși: receptarea înseamnă producere, iar opera de artă, o operație în care magia rezultatului ascunde munca de furnici a mediatorilor care l-au făcut posibil. Al treilea moment: "Frumusețea este forma finalității unui obiect, în măsura în care o percepem fără reprezentarea unui scop"*. Iată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ordinul atractivității, ci al țintirii: ea vizează eșantionul, nișa, pentru a i se adapta. Este înlocuit astfel indeterminismul operei cu determinismul produsului, iar magia cu sociologia. Sau hazardul nopții cu lumina zilei. Rațiunea de a fi a unei emisiuni este receptarea ei, valoarea unui mesaj măsurându-se după nivelul lui de audiență: "cinci din cinci" înseamnă un certificat de victorie. Mediametrie, precizie fără drept de apel și fără posteritate. Însă istoria cinematografiei poate servi din nou aceleași feluri, reîncălzindu-le pe cele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și rămâne una dintre formele principale de propagarea a imaginii marginale ca sinteză a tuturor formelor de imaginar care ajunge la nivelul populației. Prin el se transmit imagini oficiale sau marginale, și, datorită modului de propagare și a ușurinței de receptare, rămâne cel mai puternic instrument de manipulare pentru respectiva perioadă. 1. 4. Scolastica și raționalitatea imaginarului 68 1.4.1. Interpretarea operei aristotelice și trecerea de la imaginarul rațional la cel pulsional Întotdeauna când s-a vorbit despre Renaștere s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
satirei și parabolicului. Romanele lui B. își propun să sondeze, problematizând în sfera „eticului socialist”, diverse medii, începând cu cel rural și terminând cu acela artistic. Deși evident mediocră, această literatură a beneficiat de ecouri critice pozitive, un dosar al receptării putând fi simptomatic pentru limbajul dublu al criticii literare în comunism, apt să pluseze, prin terminologia pusă în joc, valori neconvingătoare estetic, dar convenabile ideologic. S-a vorbit astfel despre „o arhitectură secretă disimulată printr-un barochism digresiv” (Mircea Iorgulescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285618_a_286947]
-
accentuând asupra unor atitudini care nu cer efort, nici fizic și nici cognitiv, ci doar o plasare corectă și o accentuare periodică a acestei opțiuni. El ajunge astfel Într-o etapă de sine social autonom, afirmându-se prin putere de receptare și discernere. Identități europene Paris. De fiecare dată când sunt aici caut expoziția de fotografii de pe grilajul unui parc pe care-l Îndrăgesc mult, Jardin du Luxembourg. E o inițiativă a Senatului Franței, al cărui sediu e În apropiere, În
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
autorul (în alți termeni, toate lecturile unui nume ficțional sunt legitime?) Autorul prezintă un topic al semanticii numelui propriu, o schemă "a celor trei momente ale stratificării progresive a semnificatului onomastic" (tr. m)84: conceperea numelui, redactarea operei (scriitura) și receptarea ei (lectura). În același timp, autorul caracterizează schema ca dinamică, deoarece înfățișează parcursul diacronic al semantizării onomastice de la proiectul scrierii până la receptarea ei, precum și tensiunile pe care le resimte numele propriu în cursul acestui traiect. Prin sintezele din josul tabloului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
celor trei momente ale stratificării progresive a semnificatului onomastic" (tr. m)84: conceperea numelui, redactarea operei (scriitura) și receptarea ei (lectura). În același timp, autorul caracterizează schema ca dinamică, deoarece înfățișează parcursul diacronic al semantizării onomastice de la proiectul scrierii până la receptarea ei, precum și tensiunile pe care le resimte numele propriu în cursul acestui traiect. Prin sintezele din josul tabloului sunt indicate felul în care se rezolvă tensiunile care "hărțuiesc" numele propriu. Baudelle începe explicarea schemei pornind de la procesele care guvernează conceperea
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
numelor proprii, referirea la singurele seme legitimate de narațiune sau la toți semnificații potențiali pe care îi ascunde (semnificațiile unui nume fiind limitate - de către autor, de către textul său - sau nelimitate ca și numărul lectorilor). În acest sens, apare posibilitatea ca receptarea textului să depășească intențiile autorului, (vidul semantic al numelui propriu este echivalat de Baudelle cu unul dintre acele "locuri ale indeterminării" de care vorbește Roman Ingarten). În alți termeni, dacă romancierul nu s-a gândit să motiveze un anume nume
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
relație cu literatura pe care modernitatea l-a rafinat în consonanță cu însuși procesul de rafinare a semiozei literare". O intenție importantă a scriitoarei este dezvoltarea unei relații vii, creatoare, a stilisticii cu textul, dar și cu problemele teoretice ale receptării, precum și racordarea ei la semiotică, tocmai pentru a corespunde necesității acestei discipline de a se transforma, de a evolua, de a deveni. Autoarea își propune să sugereze vastitatea unui câmp de probleme - pe care stilistica le oferă receptării poeziei ca
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
teoretice ale receptării, precum și racordarea ei la semiotică, tocmai pentru a corespunde necesității acestei discipline de a se transforma, de a evolua, de a deveni. Autoarea își propune să sugereze vastitatea unui câmp de probleme - pe care stilistica le oferă receptării poeziei ca limbaj, "redus la principiile lui cele mai active", după cum remarca Paul Valéry - să invite la reflecție, subliniind însă și "caracterul interogativ" al propriilor reflecții 142. Pornind de la cunoscutele dicotomii: limbă/vorbire; sincronie/diacronie; lingvistică internă/lingvistică externă, autoarea
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
exemplu, în versul eminescian "Argint e pe ape și aur în aer", unde se valorifică efectul "luminos" al vocalei a145. În acest sens, autoarea vorbește despre "cratilismul" eminescian, idee pe care o dezvoltă într-un întreg capitol intitulat Poezie și receptare, cuprinzând subcapitolele Eminescianismul în perspectivă pragmatică, "Armonia" poetică eminesciană, Apelurile textului poetic, "Mai am un singur dor" sau intrarea în câmpul creației. Observând că stilistica românească "s-a edificat printr-o continuă întoarcere la Eminescu" (vezi Ibrăileanu, Călinescu, Caracostea, Dragomirescu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
prin nume"158, Mariana Istrate dezvoltă teoria contextului din convingerea că numele propriu se configurează în text, adăugând caracteristici variabile unor constante cu care vine din limbajul curent 159. Calitatea sa de termen contextual este întărită și de faptul că receptarea corectă a sensului numelui și depistarea referentului presupun o trimitere înapoi, la o situație cunoscută atât de emițător, cât și de receptor, la cunoștințele comune ale interlocutorilor 160. Pornind de la afirmațiile lui Carmen Vlad și ale Emmei Tămâian referitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
expresia Lăcrămioarei Berechet "o decodare impresionistă - a prozei scurte a lui Eliade (n.m) - prin grile previzibile, inerțiale, fără o lectură atentă a eseisticii și a operei științifice, încărcată aluvionar de prejudecăți estetice", în care integrează o mare parte a receptării interbelice, pe de altă parte, "o receptare curajoasă și onestă, comunicând real cu autorul, cu eseistica sa, cu opera științifică, o lectură care-i respectă intenția de a nu păși nicio clipă în "urma" marilor modele, asimilând creația istoriei și
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
prozei scurte a lui Eliade (n.m) - prin grile previzibile, inerțiale, fără o lectură atentă a eseisticii și a operei științifice, încărcată aluvionar de prejudecăți estetice", în care integrează o mare parte a receptării interbelice, pe de altă parte, "o receptare curajoasă și onestă, comunicând real cu autorul, cu eseistica sa, cu opera științifică, o lectură care-i respectă intenția de a nu păși nicio clipă în "urma" marilor modele, asimilând creația istoriei și construind premisele momentului următor"32. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
opere, "ceea ce motivează de ce adevăratele semnificații ale cărților sale transpar din totalitatea lor, valorile individuale nefiind în măsură să dezvăluie dimensiunile camuflate ale ansamblului"34. Intruziunea savantului în opera de ficțiune a fost semnalată de critica literară încă de la începutul receptării operei lui Eliade; Șerban Cioculescu nota în 1940, într-o cronică la Secretul doctorului Honigberger, că "nicăieri, poate, de la Isabel și apele diavolului (1930), care a fost debutul epic al autorului, nu ne surprinde mai puternic capacitatea lui Mircea Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Repetarea gesturilor exemplare și paradigmatice înseamnă și o reactualizare a momentului mitic, timpul profan se abolește 536; 2) cântecele Leanei - mesaje ezoterice - pornesc de la versuri străvechi ale căror semnificații sunt adaptate experienței estetice a omului modern 537 pentru a asigura receptarea mesajului; 3) fabricarea automată și exterioară a "inspirației populare", prin copierea motivelor folclorice și reproducerea ritmului poeziei populare duce la un lamentabil eșec, despre care Eliade avertiza în articolul Teme folklorice și creație artistică (acestea fiind expresii perfecte ale unei
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]