3,066 matches
-
de Enescu transmisă „în direct” de la Paris, despre Liceul „Spiru Haret” și revista „Vlăstarul”, la care scriau Mircea Eliade, Constantin Noica, Alexandru Ciorănescu, despre copilăria scăldată într-o elevată atmosferă de intelectualitate și cultură, despre cum și unde l-a recitit aproape integral pe Mihail Sadoveanu (la închisoare!), ocupă deja un spațiu deloc neglijabil. Dovada supremă de tinerețe spirituală P. o dă însă atunci când știe să fie în cel mai înalt grad contemporanul nostru, al celor (nu cu mult) mai tineri
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
Rudolf Otto (1992) este urmat de o culegere de eseuri și de o altă traducere, din Giuseppe Tucci, apoi de un volum de versuri proprii, Seara cu Dante și alte poeme (1996), ca să revină la operă lui Rudolf Otto. M. recitește lirica bacoviană din perspectiva culegerii Stanțe burgheze, aparținând ultimei perioade de creație a poetului, și identifică acolo elemente și valori ale unei viziuni poetice moderne (prefigurata, totuși, de volumele anterioare), care contrazic teza „talentului declinant” al poetului (afirmata de Vadimir
MILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
95-101; Dicț. esențial, 510-512; Tatiana Rădulescu, Glose la jurnalul suedez, VR, 2001, 1-2; Matei Călinescu, Vocile memoriei, „22”, 2001, 585; Matei Călinescu, O scrisoare deghizată, RL, 2002, 41; Mircea Iorgulescu, Anatomia sufletului, „22”, 2002, 659; Gabriela Adameșteanu, O carte pentru recitit, „22”, 2003, 677-679; Manolescu, Enciclopedia, 487-489. R.D.
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
aproape nimic partenerilor de discuții, ei singuri își mărturisesc păcatele de moarte. M. își gândește scrierile ca pe niște răspunsuri date literaturii înseși. Din aproape orice autorul face un studiu de caz. Personajele îi stârnesc un interes inepuizabil de a reciti lumea prin intermediul acestor ființe de hârtie. Și astfel, literatura nu poate fi altceva decât tot un personaj. SCRIERI: Rodul ascuns, Évry Petit-Bourg, 1964; Fata călăului, Cluj-Napoca, 1994; Idoli de lut, postfață Al. Andriescu, Cluj-Napoca, 1994; Fălticeni - mon amour. O scurtă
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
15 poeți, 98-111; I. Valerian, Chipuri din viața literară, București, 1970, 194-203; Ciopraga, Lit. rom., 387-406; Micu, Început, 435-448; Rotaru, O ist., II, 165-172; Arghezi, Scrieri, XXIII, 390-395; Claudia Millian, Cartea mea de aduceri aminte, București, 1973, passim; Liviu Călin, Recitind clasicii, Iași, 1975, 96-98; Ralea, Scrieri, II, 458-460; Streinu, Pagini, V, 40-41; Vartic, Spectacol, 33-42; Pillat, Itinerarii, 302-308; Braga, Destinul, 40-54; Emil Manu, Ion Minulescu și conștiința simbolismului românesc, București, 1981; Marcea, Concordanțe, 253-257; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 140-148; Daniel Dimitriu, Introducere
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
o importantă introducere, 1990), Giants and Dwarfs: Essays 1960-1990 (culegere de articole, 1990, tot la Simon and Schuster). Pentru o analiză a cărții celei mai cunoscute a lui Bloom, The Closing of the American Mind, vezi infra „Criza spiritului american. Recitindu-l pe Allan Bloom după douăzeci de ani”, inițial postfața versiunii românești, Criza spiritului american, traducere de Mona Antohi, Humanitas, București, 2006. 10. Nu mă pot extinde, dar aș reaminti, la capitolul accente controversate, atitudinea lui Bloom față de negrii americani
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fortărețe asediate, la porțile căreia veghează neadormit, demascându-i și stigmatizându-i pe cei ce nu gândesc absolut la fel ca ei. Pe plan discursiv, dinamica de care vorbesc se poate ușor evidenția: Foucault și Derrida au început prin a reciti critic tradiția (deja într-o manieră idiosincratică, dar asta era o parte din originalitatea lor!); discipolii lor i-au citit mai ales pe ei, aplicându-i - dogmatic sau nu, în funcție de vocație și de personalitate - la „lectura” vechilor și noilor texte
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Jan Patoțka, ținută la Institut für die Wissenschaften vom Menschen, Viena. 15. Vezi Richard A. Posner, Public Intellectuals: A Study of Decline, Harvard University Press, Cambridge, Mass., 2001; ediția 2003 include o nouă prefață și un epilog. Criza spiritului american. Recitindu-l pe Allan Bloom după douăzeci de anitc "Criza spiritului american. Recitindu‑l pe Allan Bloom după douăzeci de ani" În urmă cu douăzeci de ani, un filozof politic de la University of Chicago, respectat de specialiști, dar necunoscut marelui public
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Vezi Richard A. Posner, Public Intellectuals: A Study of Decline, Harvard University Press, Cambridge, Mass., 2001; ediția 2003 include o nouă prefață și un epilog. Criza spiritului american. Recitindu-l pe Allan Bloom după douăzeci de anitc "Criza spiritului american. Recitindu‑l pe Allan Bloom după douăzeci de ani" În urmă cu douăzeci de ani, un filozof politic de la University of Chicago, respectat de specialiști, dar necunoscut marelui public educat, termina de scris o diatribă la adresa universității americane, deplângând decăderea educației
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pentru modernitatea occidentală și postmodernitatea globală. Voi vorbi succint despre autor și lumea lui; voi descrie la fel de concis substanța cărții, examinând critic-hermeneutic, începând din contextul anilor ’80, problemele centrale dezbătute de Allan Bloom, cu referiri orientative la receptarea cărții. Voi „reciti” afirmațiile autorului „după douăzeci de ani”, pentru a le măsura semnificația de astăzi, în lumea noastră globalizată și în România. 1. Allan Bloom și lumea lui: realități și ficțiunitc "1. Allan Bloom și lumea lui \: realități și ficțiuni" Allan Bloom
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în ansamblul operei, este tocmai restaurarea legăturilor noastre esențiale cu tradiția; cu alte cuvinte, „re-vrăjirea lumii”, refacerea „corolei de minuni a lumii”. Furibunda sentință împotriva „mândrei lumi noi”, care se îndrepta deja hotărât spre instituționalizarea corectitudinii politice, trebuie citită și recitită cu multă atenție înainte de a merge mai departe cu lectura. Până aici, deși nu împărtășesc multe din accentele polemice ale autorului, îmi înregistrez un singur mare dezacord cu el: Bloom, pe fondul unei juste șarje împotriva științelor sociale (șarjă care
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Mona Antohi, Polirom, Iași, 2002, pp. 319-354. „Pentru o istorie intelectuală a tiranofiliei moderne” a apărut inițial ca studiu introductiv la Mark Lilla, Spiritul nesăbuit. Intelectualii în politică, traducere de Mona Antohi, Polirom, Iași, 2005, pp. 7-45. „Criza spiritului american. Recitindu-l pe Allan Bloom după douăzeci de ani” a apărut inițial ca postfață la Allan Bloom, Criza spiritului american. Cum universitățile au trădat democrația și au sărăcit sufletele studenților, traducere de Mona Antohi, Humanitas, București, 2006, pp. 459-483. Fragmente fără
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
departe deci de «tonul elegiac» pe care-l constata un recenzent al poeziei păcii, ori acolo unde acesta se Întâlnește avem de a face cu un accident). Lirismul lor a câștigat În adâncime. (Ă). Spre convingere, n-avem decât a reciti pe Maria Banuș, Eugen Jebeleanu (Scutul păcii), ori pe Radu Boureanu ( Aripile albe ale păcii) sau pe iubitul poet al clasei muncitoare, A. Toma (Către pace) (Ă). Într-o oarecare măsură acești poeți au trecut prin școli azi mult depășite
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
kantiene mi s-a părut atrăgător. Munca la acest proiect am început-o în vara anului 2002, când am petrecut mai mult timp la Universitatea Humboldt din Berlin, în cadrul unui program al Fundației Alexander von Humboldt din Bonn. Atunci am recitit textele pe care le scrisesem despre conceptul de fizică pură și ideea științei naturii la Kant. Supunându-le controlului prin reluarea lecturilor din Critica rațiunii pure și Prolegomene și prin studiul lucrării lui Kant Principiile metafizice ale științei naturii, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
disjungerea valorii povestirii de valoarea misterului. Firește, creația e un tot, însă narațiunea trebuie să stea pe propriile picioare dacă scriitorul are ambiția de a fi ceva mai mult decât un autor de texte perisabile. Or, un roman polițist se recitește - când se recitește! - pentru calitatea „scriiturii” și abia în al doilea rând pentru ingeniozitatea rezolvării enigmei. Povestirile polițiste care rezistă peste ani au, invariabil, calitățile ficțiunii de calitate. ș...ț Este necesară o mare îndemânare tehnică pentru a compensa precaritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de valoarea misterului. Firește, creația e un tot, însă narațiunea trebuie să stea pe propriile picioare dacă scriitorul are ambiția de a fi ceva mai mult decât un autor de texte perisabile. Or, un roman polițist se recitește - când se recitește! - pentru calitatea „scriiturii” și abia în al doilea rând pentru ingeniozitatea rezolvării enigmei. Povestirile polițiste care rezistă peste ani au, invariabil, calitățile ficțiunii de calitate. ș...ț Este necesară o mare îndemânare tehnică pentru a compensa precaritatea stilului, deși trucul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și deschide o largă paranteză, în interiorul căreia se desfășoară spectacolul măririi și decăderii uneia dintre femeile-asasin emblematice ale lumii lui Raymond Chandler. Marlowe ajunge la Velma Valento pe o cale nu atât ocolitoare, cât greu accesibilă. Chiar dacă am citit și recitit cu încântare romanul, nu sunt pe deplin convins că episoadele se înlănțuie după o logică indestructibilă. Articularea secvențelor este, într-adevăr, subtilă - dar ea se datorează mai degrabă strălucirii stilistice decât succesiunii inevitabile a întâmplărilor. Cititorul e manipulat fără scrupule
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
materialul enigmistic n-a fost pe măsura inventivității lingvistice, ne consolăm cu un adevăr al literaturii de calitate din toate timpurile: învinge cel care vorbește cel mai bine! Cartea femeilortc "Cartea femeilor" Ani în șir, Raymond Chandler a refuzat să recitească, să vorbească ori chiar să-și amintească despre The Lady in the Lake. Experiența scrierii fusese prea puțin plăcută pentru a mai dori să refacă întregul context al anilor ’42-’43. Retras în munți, la Big Bear Lake, iar apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
parte din ea e minunat scrisă, dar părerile mele nu contează. Scriu o scenă și apoi o citesc și am impresia că e un rateu. Trei zile mai târziu șinterval în care n-am făcut altceva decât să mă perpelescț recitesc fragmentul și mi se pare grozav. Cam pe aici se învârt lucrurile”). Pe de altă parte, scriindu-i lui Alex Barris la 16 aprilie 1949, cu câteva luni înainte de apariția cărții, pare să se stabilizeze într-o poziție mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
The Long Goodbye - pe lista scurtă a primelor cinci cărți din întreaga istorie a genului, cazi pe gânduri. Mă număr printre cei care, multă vreme, au situat acest roman de bătrânețe al lui Chandler printre creațiile de planul al doilea. Recitind, la intervale neregulate, una sau alta din aventurile lui Philip Marlowe, am păstrat un atașament tandru volumelor care mă cuceriseră în adolescență, The Big Sleep și The Little Sister. Aveam toate argumentele: ele reprezintă două ipostaze complementare ale seducătorului detectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
curiosity) și să expedieze demersul în rândul încercărilor literare eșuate. Mai mult, recenzentul lui The New York Review of Books (el însuși un romancier de succes și fiul unuia dintre marii scriitori ai veacului trecut, Kingsley Amis) extinde antipatia asupra romanului-sursă: recitindu-l, Amis e izbit de dispariția „hipnozei” și a senzației de realitate care i se păreau a fi principalele atuuri ale Somnului de veci. (Comentând titlul lui Parker, Martin Amis îi subliniază și el ermetismul, propunând însă niște variante la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
s-au desfășurat în două mari centre: la Ploiești (martie 1953 - august 1954) și Râmnicu Sărat (iunie 1953 - iunie 1954). Sunt necesare unele precizări despre cum erau realizate anchetele. Cel care scria procesul-verbal era întotdeauna anchetatorul, deținutul urmând doar să recitească și să semneze ceea ce consemnase acesta. Că unii deținuți n-au avut nici măcar acest drept, ne-a spus-o Octavian Voinea care susține că, în urma „presiunilor morale și fizice” exercitate asupra sa, a fost forțat să semneze ceea ce i s-
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
șapte strofe, cititorul ar dori ca poeta să se-ncumete într-adevăr. Se întreabă: poate e doar prefața unui mare poem epic, al unui ciclu. Dar nu, poeta spune că se-ncumetă, și pe urmă nu se mai încumetă. Atunci recitești poezia și înțelegi de ce e numai atât: Nina Cassian caută partidul «în străfund», coboară adânc în sine, dar partidul nu e acolo sau, în orice caz, nu mai e acolo, el se află în uzinele noastre, în minele de cărbuni
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu mult interes făcând ca revista să fie iubită de numeroșii ei cititori (...). Din păcate, însă, nerăbdarea cu care deschideam revista mi-a fost din ce în ce mai mult înșelată în ultimul timp. Am în față cele 7 numere apărute anul acesta și, recitind poeziile publicate, îmi stăruie în fața ochilor imaginea unei linii care, după câteva zig-zaguri, coboară din ce în ce mai aproape de vertical. Iată, de exemplu, poezia lui Aurel Rău din nr.l/1953: Am jurat cândva să ne iubim/ Orice depărtare ne-ar desparte/... Alte
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sultanist”. Postsultanismul cu care ne Întâlnim În prezent are efectele care se văd. Pot fi aceste lucruri complet depășite? Probabil că nu. Pot fi ele temperate? Probabil că da. Aici este chestiunea, nimeni nu e absurd! Eu Însumi mi-am recitit multe dintre textele mai vechi, foarte dure la adresa unor oameni În raport cu care, Între timp, mi-am Îmblânzit mult poziția: Pavel Câmpeanu, Elena Zamfirescu, regretatul sociolog Ion Ungureanu, nu mai țin minte toate numele. Mircea Mihăieș: Nu e vorba neapărat de
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]