KorAP: Find »[drukola/base=recruta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...158 >

3,949 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

salarii mai mari, cât și pentru a-și continua cariera în domeniul informativ/contrainformativ la un nivel superior. 2. Ofițeri de carieră, specializați în Secția Informații, la care s-au adăugat cei tehnici (ingineri), necesari încadrării Birourilor tehnice. 3. Civili recrutați prin recomandare, pentru împrospătarea și mărirea efectivului, pe măsura extinderii necesităților informative/contrainformative. Aceștia aveau o specialitate profesională și se remarcaseră până la angajarea în Serviciul Secret în domeniile de activitate respective. Așa a fost cazul lui Florin Becescu (conspirativ Georgescu

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
vedere crearea unor rețele care să cunoască „absolut totul” despre ceea ce se întâmplă în aria sa de responsabilitate. Conducătorul unei astfel de rețele trebuia să fie român „cu sentimente verificat românești”, inteligent, discret, activ și, pe cât posibil, nemobilizabil. Informatorii trebuiau recrutați din puncte de interes (hoteluri, cârciumi, restaurante, bodegi, cooperative de consum etc.) și să fie specializați pe problematicile de interes (șvabi, sași, iredente, coloniști etc.). Informațiile culese au avut ca obiectiv principal obținerea de date privind următoarele subiecte: starea de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Transilvania. Au fost arestați 200 membri în toată Transilvania și a fost confiscat un bogat material militar (arme, muniții, explozibil etc.). Ca și la structurile comuniste ilegale, organizația a fost alcătuită pe principiul celulelor, fiecare membru „avea obligația” de a recruta alți trei membri, al căror nume nu era cunoscut decât de șeful de celulă. Cei arestați de organele de Poliție au fost înaintați închisorii militare din Cluj, iar cercetările au fost continuate de Biroul Statistic Militar din localitate. Câteva zile

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
formate din „elemente dubioase și dornice de un câștig ușor”, cu condiția să cunoască limba ucraineană. Localitățile identificate de agentura S.S.I. ca fiind centre de instruire pentru aceste grupe au fost: Turka (20 km nord-est de frontieră), unde au fost recrutați și instruiți 28 de inși, Wetlina (5 km nord de frontieră) și Stryj (70 km de frontieră, dar pe traseul liniei ferate), unde Societatea de Tir a organizat mai multe grupe a 18 membri fiecare. Atacurile au fost executate simultan

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de membri ai organizației, din cele mai diverse clase sociale. Legătura cu Ungaria a fost efectuată printr-un aparat de emisie-recepție instalat în turnul unei biserici maghiare. Organizația a fost alcătuită pe principiul celulelor, fiecare membru având obligația de a recruta trei persoane, al căror nume nu era cunoscut decât de șeful de celulă. În urma cercetărilor informative/contrainformative efectuate, S.S.I. a elaborat, în octombrie 1939, un studiu - Acțiunea teroristă a statului ungar în România - în care a fost analizat, pe larg

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
fost utilizate nuclee de informatori (trei persoane), procedeul „cel mai întrebuințat” a fost acela al agenților izolați, care a permis o siguranță sporită față de o eventuală deconspirare a acestora de către contraspionajul autohton. Informatorii, baza oricărei acțiuni de spionaj, au fost recrutați dintre minoritarii cu legături familiale în Ungaria, soțiile ofițerilor sau funcționarilor superiori, soldați minoritari, studenții și elevii care urmau studii în Ungaria, preoții, profesorii și gazetarii maghiari, dezertorii români, proprietarii de pământ din zona de graniță ș.a.m.d. Transmiterea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
competiții peste hotare, fapt apreciat ca o linie directoare valabilă și în domeniul informativ. În Germania, arhitectura de securitate a cuprins mai multe servicii de informații, care colaborau cu conaționalii minoritari din alte state și din rândul cărora s-au recrutat colaboratori valoroși. Cel mai dezvoltat organ informativ a aparținut armatei germane, care avea două paliere - unul conducător, respectiv cel activ - și trei direcții de acțiune principale: informații, contrainformații, studiu și tactică; propagandă; presă. Ministerul de Război a reprezentat cel mai

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
la momentul oportun. O circulară a Comandamentului General al Gărzilor Naționale - Serviciul de Informații, datată 19 aprilie 1940, a prezentat, în copie, adresa Ministerului de Interne, care și-a exprimat nemulțumirea că unii lideri locali al Gărzilor au încercat să recruteze ca informatori funcționari de poliție. Aceștia din urmă, „contra unor avantaje materiale”, ar fi urmat să predea rapoarte informative zilnice asupra situației din localitatea respectivă. În acest fel, același material informativ era transmis pe filiera inspectoratului regional de poliție - D.G.P.

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
sau legile românești și nici nu arătau respect pentru conducerea statului și guvernului. Problemele cu care se confrunta Comisariatul Dumbrăveni, comandat de comisarul Ioachim Ghișoiu, erau asigurate, din punct de vedere informativ, de către polițiști (agenți, detectivi, ofițeri, gardieni) care își recrutaseră informatori în toate mediile de interes. Detașamentul de Poliție Coroi, aflat la frontiera româno-ungară, a informat permanent despre situația existentă în teritoriul cedat prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940. Au fost înaintate note și referate despre atrocitățile maghiare

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Dezmir terenul era împădurit, formând o perdea de protecție pentru informatorii români. Ajunși în localitate, aceștia se îndreptau spre Cluj, de unde puteau pleca în orice direcție doreau. În scopul organizării unei activități informative eficiente, comisarul Dănilă Mureșan, șeful Comisariatului, a recrutat personalul căilor ferate de origine română care însoțea trenurile germane până la Cluj, de la care au fost obținute date de interes din zonă. Pe aceeași linie, au fost punctați și atrași în colaborare intelectuali români din diferite localități - Cojocna, Apahida, Cluj

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
un conflict între Reich și U.R.S.S., la care au prezentat și argumente în acest sens. La 16 septembrie 1940 alți patru membri ai Partidului Național Socialist German din România au fost detașați la Secția Informații, cu misiunea „de a recruta informatori” din mediile industriale și comerciale. În plan contrainformativ, rezidența Serviciului secret german a aflat că Societatea „Anglo-Română” (str. Dr. Slătineanu nr. 20) „continuă” să difuzeze materiale propagandistice antigermane ce cuprindeau neadevăruri flagrante la adresa cancelarului, armatei și poporului celui de-

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
cauzele arestării viceconsulului britanic Embury Arthur James, la 15 ianuarie 1941, fost agent consular în Giurgiu, până la 28 octombrie 1940. Acesta a fost documentat de Poliția Giurgiu că a cules informații cu caracter militar și economic, sens în care a recrutat agenți informatori pe care i-a plătit cu sume mari. De asemenea, cetățeanul britanic a fost „unul din autorii principali” a actelor de sabotaj proiectate pe Dunăre și anihilate de autoritățile române. După încheierea activității profesionale la Giurgiu, Embury s-

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
convenție care să prevadă, între altele, ca Moscova să ocupe Moldova și Dobrogea cu scopul de a declanșa un conflict în Europa de sud-est care să angreneze și Germania. Totodată, agenții comuniști „s-ar introduce în mediile legionarilor” pentru a recruta noi elemente, dar și pentru a activa sub o acoperire legală. Din rândurile comuniștilor bucureșteni o sursă „serioasă” a prezentat, la 10 septembrie 1940, comentariile existente în privința întârzierii unui nou cabinet. Un motiv avansat a fost intenția generalului Antonescu de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Circular nr. 36.491/12 noiembrie 1940, despre măsurile întreprinse de serviciul de spionaj sovietic pentru intensificarea acțiunilor subversive în România. Profitând de marea masă de cetățeni români din Basarabia și Bucovina, care doreau să revină în România, sovieticii au recrutat, prin șantaj și amenințări, diferite elemente care au trecut granița ca refugiați sau clandestin. Având în vedere afluența de refugiați, Serviciul Jandarmeriei a apreciat crearea „unei întinse rețele de spionaj” cu ramificații puternice, mai ales în Dobrogea. Pentru prevenirea acțiunilor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
din Marele Stat Major. I.G.J. a fost de acord cu o directivă unitară a acțiunii informativ/contrainformative, cu repartizarea și delimitarea „în mod precis” a sarcinilor specifice fiecărei structuri adiacente. Serviciul Jandarmeriei avea încadrați un număr de 150 agenți acoperiți, recrutați dintre subofițeri și organizați în echipe sau grupe, la care se adăugau agenții rezidenți, angajați din rândul populației și al organizațiilor ilegale/ subversive supravegheate. Necesitățile instituției au avut în vedere ca numărul de agenți jandarmi să fie ridicat până la 220

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
accentul pe urmărirea acțiunilor împotriva siguranței statului și armatei. Au fost cuprinse trecerile frauduloase peste frontieră în scop de spionaj, actele de înaltă trădare și acțiunile cu caracter terorist. Acestea din urmă erau diferențiate între acțiunile „teroriștilor internaționali care sunt recrutați din centrele teroriste internaționale și din rândurile teroriștilor profesioniști” și cele desfășurate de iredentiști. În cadrul lor au fost identificați, ca executând acțiuni teroriste, comitagiii din V.D.R.O. și D.R.O., membrii organizației ucrainene U.V.O. (Ukrainska Voiskova Organizația) și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Vasile Gican (25/26 decembrie 1941). Cel de-al 13-lea se numea Jake Cohn, a fost capturat pe 17 iunie 1941 și lucra informativ în favoarea englezilor. În urma cercetărilor s-a stabilit că spionajul sovietic „s-a servit de agenți recrutați din mijlocul populației de origine română din Basarabia” care, în majoritatea cazurilor, au venit în România sub formă de refugiați. Acțiunile revizioniste maghiare din România s-au desfășurat, cu precădere, în județele Brașov, Târnava Mică, Turda, Arad și Timiș, propagandiștii

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
ș.a. O altă direcție de interes a U.R.S.S. s-a dovedit viața economică, producția în domeniile importante, importul de mașini și armament din Germania și Italia, numărul și dislocarea specialiștilor străini în industria națională etc. Din studiul asupra persoanelor recrutate de N.K.V.D./G.P.U., s-a constatat că cei care au acceptat asemenea misiuni au făcut-o „cu foarte mare ușurință”, fără a se opune, fără a avea „o pregătire sufletească” și cu o conștiință națională foarte redusă. A fost

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în favoarea U.R.S.S. Aceștia aveau, fiecare, misiuni specifice de culegere de informații. Unul din ei, o femeie, trebuia să se lase atrasă la colaborare de organele informative române, să urmeze o școală în domeniu și „să memoreze figurile” celor care recrutează agenți pentru a fi trimiși în spațiul sovietic. După trimiterea detaliilor la centru, agenta avea sarcina să intre în legătură cu Maria Pavlovna Sapca din comuna Saponka, raionul Krupenski, șefa unui pluton de partizani compus din femei, căreia să-i transmită datele

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
colaboratorii, persoanele de sprijin și de influență din rețelele respective. La 16 septembrie 1941, cu o lună înaintea cuceririi orașului Odessa, de către Armata 4 română, organele informative ale Frontului de Est au alcătuit un material despre modul cum N.K.V.D. a recrutat colaboratori, a organizat și condus acțiunile de spionaj, sabotaj și terorism în Basarabia. Încă de la ocuparea Basarabiei, la sfârșitul lunii iunie 1940, N.K.V.D. a instalat în absolut toate localitățile românești „nuclee de spionaj și terorism și comitete de propagandă cu

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
toate localitățile românești „nuclee de spionaj și terorism și comitete de propagandă cu elemente verificate” care, anterior, își dovediseră loialitatea prin „activități remarcabile”. Aceste persoane de încredere au devenit propagandiști care, sub masca colectării de fonduri pentru înzestrarea armatei sovietice, recrutau tineri între 16-21 ani cu scopul constituirii unui organ auxiliar al N.K.V.D. La școala comsomolistă tinerilor li se predau, printre altele, metode de propagandă, mânuirea armelor, aruncarea grenadei și modalități de distrugere a diferitelor obiective. Absolvenții acestei școli au fost

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
cabinet, persoanele propuse pentru funcția de premier și discuțiile pentru împărțirea portofoliilor ministeriale. S.S.I. a monitorizat activitatea tuturor formațiunilor politice și a avut date suficiente pentru a fi la curent cu evoluția și activitatea opoziției democratice. Prin agenți infiltrați sau recrutați în medii de interes - legații, mass media, instituții economice etc. - au fost obținute date serioase sau simple zvonuri despre viitorul politic al României. Este evident că, pe de o parte, războiul imagologic a avut un rol extrem de important în actul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
promovate atât de intens, nu au o acoperire reală. De asemenea, informațiile S.I.A.G. au preconizat o intensificare a lansării de parașutiști în spatele frontului româno-german și formarea unor bande de partizani, unii dintre aceștia fiind chiar prizonieri de război români recrutați de N.K.V.D. și trimiși în țară cu misiuni de spionaj sau subversive. Această informație era, însă, una tardivă. La 3 august 1944, S.S.I. a înaintat către Președinția Consiliului de Miniștri-Cabinetul Militar un material referitor la lansările de parașutiști sovietici și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
cu misiuni de spionaj sau subversive. Această informație era, însă, una tardivă. La 3 august 1944, S.S.I. a înaintat către Președinția Consiliului de Miniștri-Cabinetul Militar un material referitor la lansările de parașutiști sovietici și a identificat 69 de prizonieri români, „recrutați de a urma școala de parașutiști din Moscova, raionul Krasnâi Gorschi, lagărul nr. 27, de sub conducerea comisarului Burlacenko”. Printre aceștia se numărau un oarecare Holban, contigent 1935, „profesor universitar, Iași, a făcut studiile la Paris, cunoaște limba italiană la perfecție

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de vedere al specializării, personalul școlarizat s-a împărțit în două categorii: 1. Personalul descoperit, unde intrau șefii de organe informative, agenți recrutori ș.a., care timp de 45 zile primeau o instrucție generală. 2. Personalul acoperit, constituit din agenți informatori, recrutați „din straturile sociale sau organizațiile politice”, în cadrul cărora trebuiau să acționeze. În general, pregătirea acestora se efectua individual, dar pentru acest lucru trebuia format un personal instructor calificat și permanent, care să analizeze posibilitățile de lucru ale agentului. Procesul de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]