1,695 matches
-
Am luat în considerare prea puțin felul în care dinamica transnațională accelerată ne afectează educația." Deși datorită marelui număr de factori de destabilizare, spațiile naționale sunt departe de a se dezintegra într-un ansamblu globalizat. Mondializarea este un proces de redefinire a realităților dintre centru și periferie. „Pe scurt, statul-națiune nu a devenit echivalentul unei firme ; arhaice inundate de valurile concurenței: el rămâne una dintre componentele esențiale ale unui sistem internațional care a multiplicat sursele de interdependență fără însă a priva
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
statele încep să perceapă problemele economice în strânsă legătură cu securitatea națională. Datorită numeroaselor probleme precum înfometarea și imposibilitate împlinirii nevoilor esențiale în numeroase regiuni ale lumii, dezvoltarea economică a fost întotdeauna o preocupare importantă a politicii statelor. Dar o dată cu redefinirea sistemului internațional, chiar și statele din Occident au adoptat multe din problemele economice internaționale ca probleme esențiale organizând diferite summituri sau întruniri bilaterale la cel mai înalt nivel. Toate acestea au dus la o reconsiderare a vulnerabilităților economice atât în
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
au avut loc atentatele teroriste simbolizează atât dimensiunea economică ĂWorld Trade Center) cât și cea politică ĂPentagonul). Alegerea unor astfel de ținte are o importanță semnificație pentru gruparea teroristă Al Quida.299 După aceste atentate scena internațională a cunoscut o redefinire a priorităților, securitate și lupta împotriva terorismului fiind, în prezent, principala provocare. Securitate economică este în prezent, în strânsă legătură cu securitatea energetică la nivel global. Distribuirea inegală a resurselor energetice a făcut ca aceste elemente să fie în avantajul
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
pe factorii de risc, tulburările de comportament etc. Formarea nu trebuie să vizeze aplicarea extraordinară a programelor de prevenire, ci integrarea practicilor preventive în practica obișnuită. Construcția violenței din continuitatea microviolențelor implică deconstrucția ei în perioade obișnuite. Or, o asemenea redefinire a politicii de formare a locului cadrului didactic se lovește adesea, în diverse grade, de o considerabilă iresponsabilitate politică. Roland și Galloway (2005), ca și Hargreaves, o denunță în Regatul Unit, unde se agravează presiunea asupra profesorilor; Royer (2001) a
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
trecând prin asistența socială și, bineînțeles, familia. Cu condiția să nu creadă nimeni că acestea pot face în școală treaba profesorilor (nici că profesorii le pot înlocui). În fine, integrarea prevenirii și gestionării comportamentelor dificile în funcția educativă necesită o redefinire a modului în care sunt concepute programele școlare a căror vocație enciclopedică rămâne uimitoare, chiar dacă perioada de școlarizare nu a încetat să crească și relațiile "ierarhice". Fitz- Gibbon (1996, p. 184) propunea ca model experiența lui Max Perutz, câștigător al
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
virtualității vor fi privite însă în mod critic moderat, mai degrabă decât cu entuziasm (cel mai adesea nejustificabilă și din perspectiva unilaterală a revoluției informatice. Reconfigurarea și refigurarea tehnologică a corpului în ipostaza ontologiei și a ideologiei virtuale duc la redefinirea subiectului uman ca ansamblu complex corp-minte în spațiul virtualității, deși unii informaticieni, biologi sau ingineri în robotică, precum cei afiliați transumanismului, privilegiază puterea minții în dauna prezervării trupului în definirea identității postumane. Vom analiza această tendință sub umbrela conceptului de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mașinal. Compenetrarea dintre materie și spirit (vezi Weibel, 1990Ă se dovedește a fi dezideratul „ultim” al vieții sintetice: fie că dorește simularea vieții așa cum este aceasta, fie că aspiră la sintetizarea vieții așa cum aceasta ar putea fi, viața artificială urmărește redefinirea viului în termenii codului ordinatorului. Organismele, deopotrivă cele naturale și cele sintetice, sunt privite drept o procesare de informație, genetică și algoritmică, în cadrul unor sisteme evolutive, cvasiautonome și autoorganizaționale, atât la nivel tehnoștiințific, cât și la nivel filosofic (pentru acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
viața umană și ca o modalitate de a spori percepția asupra propriului corp, de a reflecta asupra simțurilor acestuia, de a negocia relația trupului și a conștiinței cu spațiul. Procesul de interfațare tehnologică a identității nu este străin de problematicile redefinirii și repracticării naturii umane în contexte mediate de tehnologiile virtualului: de la percepția dislocării corpului prin emergența unor „organe” senzoriale mașinice la regăsirea și redimensionarea acestuia pentru asigurarea unei percepții de sine. Chestionarea modurilor perceptive și senzoriale familiare ajunge până la obținerea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
unul „prietenos”, grijuliu și gentilă este respinsă ca un fenomen care construiește anumite așteptări, pozitivități și comportamente, în dauna altora, tipizate drept violente sau nepoliticoase. Astfel, definiția universală a feminității (femeia albă, heterosexuală, înstărită și educatăă întâlnește o contrapoziție a redefinirilor multiple, active și subversive. Fie că este vorba de lucrările de artă pe computer transformate în instrumente de exprimare a alterității postcoloniale (vezi Grossberger-Morales, 2000Ă, fie de acțiunile concrete de a evidenția faptul că cyberspațiul nu este doar supus divergențelor
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
caracterul încorporat al ființei. tc "" Notetc "Note" 1. Precum în cazul termenului de postmodernism, prefixul „post” din „postuman” poate fi interpretat în două direcții: fie ca o ruptură radicală de uman, fie ca o continuitate a umanului, însă prin noi redefiniri ale acestuia. Studiul de față se orientează spre cea de-a doua direcție, adăugând nuanțări și specificații, după cum se poate observa în special în capitolul al treilea. 2. Badmington (2000Ă utilizează conceptul de postumanism pentru a desemna criza „umanismului”, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
temporare sau permanente, fenomen caracterizat de Vander Gucht (1998) a fi un veritabil "testament patrimonial". Exemplificînd această mutație prin constituirea colecției Clyfford Still la Albright-Buffalo, Rothko la Tate Gallery sau Atelierul Brâncuși la Paris, Gucht sesizează un prim moment al redefinirii relației artist operă de artă public muzeu. Acest fenomen a continuat treptat, prin însăși modificarea structurii expunerii. Spațiu rezervat prin tradiție etalării operelor de artă ale celor intrați în posteritate, muzeul tinde să se adreseze prezentului. Către mijlocul secolului XX
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
care o predă sau cele ale spațiului în care predă. Acesta devine în același timp un specialist în educație și comunicare. Și la nivel european identificăm încă din anii '70 un proces reformator al sistemului educațional, fapt care a generat redefinirea conceptului de educație. Noua viziune acordă o importanță sporită "participării active a educatului în procesul de învățare și implicării acestuia în interacțiuni dirijate cu mediul înconjurător"14. Ideea constă în analiza interactivă a informației, interacțiunea directă cu obiectele și fenomenele
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
muzeului. C. În condițiile în care bazele predării acestei discipline în școală sînt reorientate și gîndite ca suport pregătitor al activităților practice desfășurate în muzee. Intervenția pedagogică trebuie dublată însă de restructurarea practicilor educative din sistemul de învățămînt, mai precis redefinirea cadrului, a statutului ariei curriculare Arte. În această ecuație conduita profesorului de specialitate este definitorie prin: informarea elevilor despre evenimente artistice deosebite în curs de desfășurare la nivel local sau expoziții care prezintă interes; utilizarea unor mijloace de învățămînt diversificate
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
sinelui, sau a naturii colectivității. Arătînd că situații și evenimente aparent eterogene pot forma o singură structură semnificantă (sau viceversa) și, mai exact, oferindu-și propria marcă de ordine și coerență unei realități (posibile), ea oferă exemple pentru transformarea sau redefinirea sa și efectuează o mediere între legea a ceea ce este și dorința pentru ceea ce poate fi. Într-un mod mai esențial, poate, marcînd momente distincte în timp și stabilind relații între ele, descoperind modele semnificative în seria temporală, stabilind un
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
legat de raportarea lor la faptul trăit actual. Animalul este blocat în prezent; omul se proiectează pe sine dincolo de actualitatea unei trăiri. Această însușire omenească, ce pare a fi de natură psihologică, are o funcție de respecificare a omului și de redefinire a lui nu printr-un specific natural, ci printr-o ordine care îl vizează ca mod-de-a-fi, ca o unitate existențială ce-și neagă determinarea existențial-naturală pentru a se propune ca universal, ca diferit de lume-ca-totalitate și totuși identic cu ea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și rafinată a antropologiei culturale contemporane sau la ceea ce este valoros și inovator în paradigma studiilor culturale. Un candidat serios la Premiul Nobel pentru economie ca Amartya Sen este tipic pentru tentativa de a crea un culturalism economico-juridic, bazat pe redefinirea drepturilor-libertăți (individuale ale) omului ca drepturi-creanțe (colective ale) grupurilor, pentru a folosi o dihotomie tocquevilliană; sau, în alți termeni, bazat pe redefinirea drepturilor politice ca „drepturi ontologice” - cum numesc eu ceea ce unii suporteri ai globalizării desemnează prin formula „bunuri publice
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Nobel pentru economie ca Amartya Sen este tipic pentru tentativa de a crea un culturalism economico-juridic, bazat pe redefinirea drepturilor-libertăți (individuale ale) omului ca drepturi-creanțe (colective ale) grupurilor, pentru a folosi o dihotomie tocquevilliană; sau, în alți termeni, bazat pe redefinirea drepturilor politice ca „drepturi ontologice” - cum numesc eu ceea ce unii suporteri ai globalizării desemnează prin formula „bunuri publice globale”: aer curat, apă potabilă, hrană etc. Corporațiile instrumentează dibaci aceste noi culturalisme, astfel încât popularitatea mediilor „etnice” nu le-a putut scăpa
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
care spiritele se apropie tot mai mult la un nivel profund, printr-un proces de „unificare morală” (grație urbanizării, consumului, mediatizării etc.); în aceste condiții, credința este aleasă, nu moștenită cutumiar, ceea ce încurajează intransigența crescândă a credincioșilor, până la fundamentalism; această „redefinire identitară a religiilor”, echivalarea religiilor cu „culturile” sau „stilurile de viață” integrate apoi unei societăți „multiculturale”, este efectul pervers al pluralismului dus la extrem, care conduce la o „identificare intracomunitară”, cu atât mai viguroasă, cu cât consimte tacit la pluralitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Holocaustul), precum și după mult mai îndelungata și neterminata „despărțire” de marxismul stalinist, tot mai greu de susținut după 1956 (revoluția maghiară), 1968 (invazia sovietică în Cehoslovacia) și revelațiile lui Soljenițân despre Gulag. Deceniile postbelice trebuie văzute ca epocă de vaste redefiniri metafizico-epistemologice și de conflicte ideologico-politice, legate deopotrivă de implozia „marilor narațiuni”/„narațiunilor hegemonice” și de geopolitica polară a Războiului Rece, tradusă metonimic în toate ungherele vieții intelectuale. În aceste condiții, s-a configurat modulul postmodernist (în termenii extensiilor posibile ale
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dogmatic și intolerant, ridicându-se vehement împotriva tuturor canoanelor, dar promovându-și-l agresiv pe al său. E vorba de un „anticanon” (adică tot un canon, așa cum „antimateria” e tot materie) care își ascunde ipocrit propria canonicitate, legitimându-și noua redefinire a normelor (absolut normală, practic inevitabilă și în principiu bine-venită) printr-o pledoarie pro domo, întemeiată pe o autoatribuită superioritate etico-morală. Această imaginară superioritate provine, în opinia celor care o reclamă, din noua formă a „luptei de clasă”, un „război
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
atrial ca răspuns la creșterea cronică a presiunii atriale, este un vasodilatator și un diuretic endogen important, care poate media natriureza aldosteron independentă de compensare a hipervolemiei. 13.3.4. Hipertensiunea arterială Hipertensiunea arterială ca situație patologică a suferit numeroase redefiniri de-a lungul timpului, în prezent fiind stabilite repere diagnostice detaliate, acceptate internațional, care sunt subiect de permanentă analiză critică în funcție de rezultatul cercetărilor din domeniu. Nu orice creștere a presiunii arteriale peste valorile normale constituie hipertensiune arterială. In esență se
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
socialist”. Ele au contribuit, alături de alte demersuri similare, la normalizarea (limitată, desigur, dar totuși accentuată) a statutului și rostului criticii literare ca activitate specifică, distinctă de propaganda și publicistica de partid. Era epoca reconsiderării factorului estetic în evaluarea literaturii, a redefinirii raportului dintre ideologie (politică) și artă, a renunțării și chiar a denunțării sociologismului din anii ’50, la adresa căruia, în spiritul de „deschidere” propriu sfârșitului deceniului al șaptelea, C. lansează un atac violent, dar formulat cu urbanitate, uneori cu ironie. Astfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
la rîndul lor, produc efecte de compoziție pe care nici unul dintre actanți nu le domină. Acest din urmă punct este cu atît mai sensibil, cu cît evaluăm efectele unei campanii nu numai din perspectiva rezultatelor electorale imediate, ci și prin redefinirea unei situații politice, adică în plan simbolic. Semnele care au circulat în perioada secvenței electorale au efecte cognitive și simbolice diferite, precum achiziția și reciclarea cunoștințelor politice, redistribuirea capitalului politic, reconstituirea identităților politice și, într-o manieră globală, legitimarea sistemului
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
antropogenie politică. După cum vom vedea, dacă până în secolul al XIX-lea școala avea funcția antropogenetică de fasonare a creștinului patriot prin obediența sa civică față de stăpânirea politică, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, formarea statului național român a condus la redefinirea școlii ca incubator ideologic al lui homo nationalis. România fusese făcută, mai rămâneau de făcut românii. Iar școala a fost instrumentală în acest scop. Educați într-un spirit militantist naționalist care îi introducea în tradiția istorică a "României eterne", țăranii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
franceze. Performanța revoluționarilor francezi a fost depășită de Pol Pot în Cambodgia, care a resetat timpul istoric, prin instituirea "Anului Zero" în 1975, conform cronologiei convenționale. Toate aceste manevre de re-cronologizare a istoriei unei națiuni semnalează intensitatea eforturilor politice de redefinire identitară. Resetarea timpului istoric simbolizează dorința politică de creare a unei "identități virginale" (Mullaney, 2001, p. 8), care nu poate fi asumată colectiv decât prin redefinirea radicală a relației comunității cu propriul său trecut. Iar prin instituirea unui nou debut
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]