1,579 matches
-
din București în 1999, de Editura Gramar Mondero din București în 2008 și de Editura ALFA din Iași în 2012). Alte traduceri au mai fost realizate de preotul Gh. D. Vișan (publicată de Editura ziarului Universul din București în 1931; reeditată de Editura Grafoart din București în 1990, de Editura Apollo din București în 1994 și de Editura Nopți Albe din București în 1998 sub titlul "Sub semnul lui Hristos. Ben Hur"), Mircea Munteanu (publicată de Editura Litera Internațional din București-Chișinău
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
1994 și de Editura Nopți Albe din București în 1998 sub titlul "Sub semnul lui Hristos. Ben Hur"), Mircea Munteanu (publicată de Editura Litera Internațional din București-Chișinău în 2004) și Lidia Grădinaru (publicată de Editura Leda din București în 2005; reeditată de Editura Adevărul Holding din București în 2010 și de Editura Corint din București în 2015). După publicarea romanului în 1880, Wallace a primit un număr mare de cereri de dramatizare a operei pentru a fi jucată pe scena de
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
înființată tot de Ștefan Báthory), în frunte cu fostul rector Jakub Wujek, care a devenit primul rector al Universității din Cluj. Raportul său întocmit cu această ocazie, intitulat "Transilvania", a fost editat de istoricul Andrei Veress în anul 1913 și reeditat de mai multe ori. Publicarea raportului lui Possevino a iscat o polemică între profesorii Nicolae Iorga și Zenovie Pâclișanu pe marginea existenței unui mitropolit român la Alba Iulia înainte de Mihai Viteazul. După moartea protectorului său Ștefan Báthory în anul 1586
Antonio Possevino () [Corola-website/Science/335788_a_337117]
-
lucru. După căderea comunismului, Alexandru Mironov i-a cerut un manuscris pentru o editură nou înființată la Galați, Porto-Franco. Tirajul de câteva zeci de mii de exemplare s-a epuizat rapid. În 2010, editura Eagle Publishing House a dorit să reediteze romanul în colecția Integrala Science Fiction & Fantasy - Seniorii Imaginației. Pentru noua ediție, autorul a corectat erorile strecurate în primul volum din cauza editării grăbite a cărții și a adăugat pasaje pe care fusese nevoit să le elimine în 1991. În urma unui
Phreeria () [Corola-website/Science/332572_a_333901]
-
remarcat prin romanul fantastic "Casa cu neguri", publicat în 1946. Romanul polițist "La miezul nopții a căzut o stea", care prezenta un caz de spionaj militar din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost publicat în 1957, fiind reeditat în ediții succesive și tradus în 16 limbi; el a fost sursa de inspirație a filmului "Secretul cifrului" (1960) regizat de Lucian Bratu. Scenariul filmului a fost scris de romancier împreună cu Dumitru Carabăț, iar filmul a avut succes, fiind vizionat
Theodor Constantin () [Corola-website/Science/333625_a_334954]
-
a dilogiei în limba rusă către redacția revistei "Drujba narodov" de la Moscova. Romanul a fost publicat în 1968 într-un supliment al revistei, editat de Casa Editorială „Izvestia” din Moscova, fiind ilustrat de renumitul pictor Igor Ogurțov. El a fost reeditat în 1969 de Editura Molodaia Gvardia din Moscova. Prima ediție în limba română (cu caractere chirilice) a dilogiei a fost publicată în 1970 de Editura Cartea Moldovenească din Chișinău. Acest volum avea 436 de pagini. În prefața "Iarna amintirilor", scrisă
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
balădes", Liesma, Riga, 1965) etc. După publicarea completă a dilogiei, "Povara bunătății noastre" a fost tradus în mai multe limbi străine: rusă ("Бремя нашей доброты", biblioteca revistei Drujba narodov a Casei Editoriale „Izvestia” din Moscova, 1968; traducere de Ion Druță; reeditată în 1969 și 1983 de editura Molodaia Gvardia din Moscova), letonă ("Mūsu labsirdības nasta", Liesma, Riga, 1970; traducere de Aleksandrs Borščagovskis și I. Ogurcovs), lituaniană ("Mūsų gerumo našta", Vaga, Vilnius, 1970; traducere din rusă de Feliksas Jukna și Tatjana Rostovaitė
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
autohtoni lacomi și cruzi care-și jefuiesc propria țară și-și sărăcesc proprii supuși. Romanul "Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă" a fost tradus în mai multe limbi străine: slovacă ("V znameni Raka", Slovenský spisovatel, Bratislava, 1960; traducere de Jindra Hušková; reeditat în 1983 și 1985), spaniolă ("El Zodiaco del Cancer o en tiempos del Principe reinante Duca", Editura Meridiane, București, 1963; traducere de Alexandru Popescu-Telega), franceză ("Le signe du Cancer", Editions Meridiane, București, 1963; traducere de Aurel George Boeșteanu; reeditată în
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Hušková; reeditat în 1983 și 1985), spaniolă ("El Zodiaco del Cancer o en tiempos del Principe reinante Duca", Editura Meridiane, București, 1963; traducere de Alexandru Popescu-Telega), franceză ("Le signe du Cancer", Editions Meridiane, București, 1963; traducere de Aurel George Boeșteanu; reeditată în 1981), engleză ("Under the sign of the crab", Editura Meridiane, București, 1963), germană ("Im Zeichen des Krebes", Editura Meridiane, București, 1968; traducere de Thea Constantinidis; reeditată în 1968 și 1972 de Verlag der Nation din Berlin) și bulgară ("Зодия
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Le signe du Cancer", Editions Meridiane, București, 1963; traducere de Aurel George Boeșteanu; reeditată în 1981), engleză ("Under the sign of the crab", Editura Meridiane, București, 1963), germană ("Im Zeichen des Krebes", Editura Meridiane, București, 1968; traducere de Thea Constantinidis; reeditată în 1968 și 1972 de Verlag der Nation din Berlin) și bulgară ("Зодия рак или времето на княз Дука", Narodna kultura, Sofia, 1980; traducere de Spaska Kanurkova). Romanul a fost dramatizat de Valeria Sadoveanu și Constantin Mitru pentru Teatrul Național
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
și simțind-o - îmi vine a râde.” Criticul George Călinescu a scris despre "Etymologicum" că „e o carte desfătătoare de divagație prin folclor și literatură”. După ce a citit cronicile elogioase din presă, Iulia Hasdeu nota în jurnal: „”. Cartea a fost reeditată în 1972 la Editura Minerva și în 1998 la Editura Teora (primul volum), sub îngrijirea lingvistului Grigore Brâncuș.
Etymologicum Magnum Romaniae () [Corola-website/Science/333047_a_334376]
-
karting, unde reușește să ocupe locul 3 după numai 3 săptămâni de la data înscrierii în cadrul Clubului Copiilor Oradea. A urmat un an mai puțin reușit, dar în 1996 câștigă titlul de campion județean (Bihor) la Karting, reușită pe care o reeditează și în 1997, când se califică cu echipa la campionatele naționale, unde ajunge până în sferturile de finală, reușind cel mai bun rezultat al echipei orădene din acel concurs ( "Vezi toate rezultatele din karting"). Lipsa suportului financiar îl determină să facă
Marius Pantea () [Corola-website/Science/333228_a_334557]
-
sensibil cu o educație occidentală, aderă la cauza Revoluției Ruse, dar nu reușește să se adapteze colectivismului și conformismului impuse de noul regim comunist. Primirea cărții a fost una deosebit de favorabilă în Uniunea Sovietică, iar "Orașe și ani" a fost reeditat de mai multe ori în anii următori, având parte de un mare succes critic și comercial. Romanul a fost ecranizat de două ori: în 1930 și în 1973. Tânărul intelectual rus Andrei Starțov (figură parțial autobiografică) vine la studii în
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
mai 1922 - septembrie 1924, după cum menționează însuși autorul la sfârșitul scrierii, și a fost publicat în volum în anul 1924 de către editura Gosudarstvennoe Izdatel'stvo din Leningrad. Primirea cărții a fost una deosebit de favorabilă, iar "Orașe și ani" a fost reeditat de mai multe ori în anii următori, având parte de un mare succes critic și comercial în Uniunea Sovietică. Existența unui mesaj suficient de ambiguu a necesitat unele refaceri pentru edițiile publicate în 1932 și 1959. Interesul considerabil stârnit de
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
Baradlay”, Casa Editrice Nerbini, Firenze, 1944), rusă („Szünov'ja cseloveka sz kamennüm szerdcem”, Moscova, 1959), ucraineană („Szünü ljudünü z kam'janüm szercem”, Kiev, 1959) și română („Fiii omului cu inima de piatră”, Editura Minerva, București, 1970). Unele traduceri au fost reeditate sau revizuite. Prima traducere în limba română a fost realizată de Tudora Petcuț-Bondoc și Alexandru Bondoc și publicată în două volume tipărite în anul 1970 de Editura Minerva din București, în colecția Biblioteca pentru toți. "Fiii omului cu inima de
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
câteva ori, scriitorul primind câștig de cauză din partea Tribunalului. Ministerul a făcut recurs, dar instaurarea dictaturii regale în primăvara anului 1938 a determinat promulgarea unui decret-lege care suspenda din oficiu toate procesele intentate ministerului în ultimii ani. Volumul a fost reeditat în anul 1941 de Editura Cugetarea - Georgescu Delafras S.A. din București, după care opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela „Șarpele” a fost inclusă apoi în volumul
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
La serpiente”, Colección Literatura Universal, Emecé Editore, Buenos Aires, 1981; traducere din franceză de Carolina de Escrivá), italiană („Andronico e il serpente”, Jaca Book, Milano, 1982; traducere de Maria Grazia Prestini), cehă („Had”, Editura Odeon, Praga, 1986; traducere de Jiří Našinec, reeditată în 1991), bulgară („Змията”, în vol. "Майтреи. Змията", Narodna kultura, Sofia, 1989; traducere de Valentin Haralampiev; prefață de Vasilka Aleksova), sârbă („Zmija”, în vol. "Tajna doktora Honibergera i druge novele", Paideia, Belgrad, 2002; traducere de Mariana Dan) și rusă („Змей
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
traducere de Valentin Haralampiev; prefață de Vasilka Aleksova), sârbă („Zmija”, în vol. "Tajna doktora Honibergera i druge novele", Paideia, Belgrad, 2002; traducere de Mariana Dan) și rusă („Змей”, Kriterion, Moscova, 2003; traducere de Marianna Iurievna Kojevnikova). Unele traduceri au fost reeditate sau revizuite. Nuvela a fost ecranizată în anul 1996 de către regizorul Viorel Sergovici, după un scenariu scris de regizor în colaborare cu Adriana Rogovschi, într-un film de televiziune omonim cu o durată de 72 de minute. Rolurile principale au
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Hanu-Ancuței", în volumul 8 al ciclului sadovenian publicat în 1957 de Editura de Stat pentru literatură și artă din București. Ediția tipărită reia structura volumului din prima sa ediție, eliminând povestirile adăugate de editori în deceniul anterior. Cartea a fost reeditată ulterior fie în varianta sa originală, fie în varianta adăugită. Temele principale ale acestui volum sunt descrierea naturii și trăirea de către oameni a unui sentiment de comuniune cu natura. Criticii literari au afirmat în mai multe rânduri că Sadoveanu ar
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
a exoticului pe care M. Eliade o strecoară fără ostentație în paginile lui dense, congestionate de simboluri”. Nuvela „Nopți la Serampore” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Nächte in Serampore”, Otto-Wilhelm-Barth-Verlag, München-Phanegg, 1953; traducere de Günther Spaltmann, reeditată în 1955, 1985 și 2007; o altă traducere a fost realizată de Andreas Brylka și publicată la Hamburg în 1975), franceză („Minuit à Serampore”, Librairie Stock, Delamain et Boutelleau, Paris, 1956; traducere de Albert-Marie Schmidt, revizuită de autor, reeditată în
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Spaltmann, reeditată în 1955, 1985 și 2007; o altă traducere a fost realizată de Andreas Brylka și publicată la Hamburg în 1975), franceză („Minuit à Serampore”, Librairie Stock, Delamain et Boutelleau, Paris, 1956; traducere de Albert-Marie Schmidt, revizuită de autor, reeditată în 1980 și 2012), engleză („Nights at Serampore”, în vol. "Two Tales of the Occult", Herder and Herder, New York, 1970; traducere de William Ames Coates, reeditată în 1986), maghiară („Serampuri Ejszakak”, Editura Kriterion, București, 1980; traducere de János Székely), spaniolă
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Librairie Stock, Delamain et Boutelleau, Paris, 1956; traducere de Albert-Marie Schmidt, revizuită de autor, reeditată în 1980 și 2012), engleză („Nights at Serampore”, în vol. "Two Tales of the Occult", Herder and Herder, New York, 1970; traducere de William Ames Coates, reeditată în 1986), maghiară („Serampuri Ejszakak”, Editura Kriterion, București, 1980; traducere de János Székely), spaniolă („Medianoche en Serampor”, Panorama de Narrativas n. 2, Editorial Anagrama, Barcelona, 1983; traducere din franceză de Joaquim Jordà, reeditată în 1997), italiană („Notti a Serampore”, Jaca
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
New York, 1970; traducere de William Ames Coates, reeditată în 1986), maghiară („Serampuri Ejszakak”, Editura Kriterion, București, 1980; traducere de János Székely), spaniolă („Medianoche en Serampor”, Panorama de Narrativas n. 2, Editorial Anagrama, Barcelona, 1983; traducere din franceză de Joaquim Jordà, reeditată în 1997), italiană („Notti a Serampore”, Jaca Book, Milano, 1985; traducere de Mariano Baffi), cehă („Noci v Šúrámpuru”, în vol. "Tajemství doktora Honigbergera", Editura Vyšehrad, Praga, 1990; traducere de Jiří Našinec), portugheză („Meia-noite em Serampore”, Editura Difel, Lisabona, 1990; traducere
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Serampore”, Editura Difel, Lisabona, 1990; traducere de António Vasconcelos), norvegiană (în vol. „Doktor Honigbergers hemmelighet”, Gyldendal, Oslo, 1996; traducere de Tor Fotland) și sârbă („Noći u Seramporeu”, în vol. "Kod Ciganki", Srpska književna zadruga, Belgrad, 1999; traducere de Mariana Dan; reeditată în vol. "Tajna doktora Honibergera i druge novele", Paideia, Belgrad, 2002).
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
de oro”, Buenos Aires, 1908), turcă („Altin adam”, Millî Eğitim Basimevi, Ankara, 1947), bulgară („Zlatnyijat Csovek”, Narodna kultura, Sofia, 1955), slovacă („Zlatý človek”, Slovenské Vydavatel’stvo Krásnej Literatúry, Bratislava, 1955) și slovenă („Zlati človek”, Pomurski tisk, 1964). Unele traduceri au fost reeditate sau revizuite. Mai multe traduceri au fost publicate în timpul vieții autorului. Jókai scria într-o postfață a romanului că știa de apariția deja a unei a doua ediții în limba engleză. Prima încercare de traducere a romanului în limba română
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]