17,529 matches
-
cu grup prepozițional exprimând ținta privirii (privesc spre tine) poate fi pusă în legătură cu faptul că procesul vizual exprimat nu se caracterizează, în mod obligatoriu, prin focalizare 130. Să se compare, în acest sens, următoarele exemple - în exemplul cu obiect direct, referentul perceput este focalizat (169), în timp ce în exemplul (170) se exprimă o percepție "difuză", fără ca referentul să fie perceput: (169) Cu toții mă priveau ca și cum s-ar fi întâmplat ceva. (170) Priveau către mine, dar nu mă vedeau. Lipsa componentei de focalizare
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
procesul vizual exprimat nu se caracterizează, în mod obligatoriu, prin focalizare 130. Să se compare, în acest sens, următoarele exemple - în exemplul cu obiect direct, referentul perceput este focalizat (169), în timp ce în exemplul (170) se exprimă o percepție "difuză", fără ca referentul să fie perceput: (169) Cu toții mă priveau ca și cum s-ar fi întâmplat ceva. (170) Priveau către mine, dar nu mă vedeau. Lipsa componentei de focalizare - privirea nu este orientată către o anumită țintă, este difuză, "dispersată" - permite folosirea verbului și
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
diverse realizări. 5.2.1. Obiectul direct/prepozițional realizat prin GN * S-a observat că verbul a privi nu are aceeași disponibilitate ca verbul a vedea de a dezvolta sensuri din domeniul cognitiv 134. În poziția obiectului direct sunt selectați referenți cu trăsătura semantică [+Concret], exprimând percepția directă: (177) Privește păsările. Situațiile în care verbul dezvoltă sensuri din zona vizual imaginară - "a-și imagina, a-și închipui" sau din zona cognitivă - "a aprecia", "a se gândi", "a-și aminti"- se dezambiguizează
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
verbul se construiește, asemenea verbului a privi, cu grupuri adverbiale de loc sau cu grupuri prepoziționale care exprimă direcția privirii: (182) S-a uitat în cameră, dar, nevăzând pe nimeni, a ieșit. * Verbul a asculta selectează în poziția obiectului direct referenți cu trăsătura [+Emisie de sunete], ca în exemplul (183). În anumite cazuri, nominalele obiecte directe accesează trăsăturile [+Sonor]/[+Emisie de sunete] prin metonimie (184). (183) Ascult muzica/zgomotele. (184) Ascult pianul ("muzica de pian"). Contextual, verbul a asculta poate exprima
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
care exprimă un act de vorbire: (185) Nu ascultă ("nu dă atenție") niciodată sfaturile mele. (186) I-am ascultat ("am înfăptuit") rugămintea și am sunat-o. * Când exprimă o percepție directă, senzorială, verbul a mirosi selectează în poziția obiectului direct referenți cu trăsătura [+Emisie de miros]138: (187) Miroase parfumul/florile. Selectând obiecte directe al căror referent este [+Abstract], verbul se deplasează spre zona anticipativă, redând o percepție intuitivă, fără legătură cu domeniul senzorial: (188) Am mirosit intenția lor de a
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
I-am ascultat ("am înfăptuit") rugămintea și am sunat-o. * Când exprimă o percepție directă, senzorială, verbul a mirosi selectează în poziția obiectului direct referenți cu trăsătura [+Emisie de miros]138: (187) Miroase parfumul/florile. Selectând obiecte directe al căror referent este [+Abstract], verbul se deplasează spre zona anticipativă, redând o percepție intuitivă, fără legătură cu domeniul senzorial: (188) Am mirosit intenția lor de a pleca pe furiș. * Verbul a atinge 139 desemnează în utilizarea primară ("a lua contact cu") percepții
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
emoționalului (191) sau a realizărilor abstracte (192): (191) Discursul lui ne-a atins ("ne-a emoționat") . (192) Cercetătorii de la Universitatea Cambridge susțin că dezvoltarea creierului uman a atins stadiul final. (www.jurnalul.ro) * Verbul a gusta selectează, în utilizarea senzorială, referenți care au inerentă trăsătura semantică [+Proprietate gustativă]. În poziția celui de-al doilea argument al verbului a gusta poate apărea un grup nominal sau o construcție prepozițională partitivă: (193) Nu gusta mâncarea/din mâncare în timp ce gătești! În cazul verbului a
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
parti- cipă din pasiune]. 6. Verbele de percepție evidențială Verbele de percepție evidențială se disting de celelalte verbe de percepție prin semantica inerent modală, evaluativă. Acestea exprimă observarea pe cale perceptuală a unor proprietăți cu un grad variabil de subiectivitate ale referenților din poziția subiectului sau a locativului: (216) Ioana arată bine./ Toyota asta arată a Skoda. (217) Muzica sună interesant./ Limba lor sună a olandeză, dar poate fi și suedeză. (218) În grădină miroase a flori de iasomie. Această relație semantică
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
În poziție predicativă, sunt autorizate și adjectivul, și adverbul corespondent 147: (232) Mâncarea arată delicioasă. (www.locomania.ro) (233) Mâncarea arată absolut delicios. (www.haisagatim.ro) Variația adjectiv-adverb pare a fi legată de anumite distincții semantice. Adjectivul este orientat către referentul din poziția subiectului, caracterizând general entitatea din poziția subiectului (mâncarea arată delicioasă "mâncarea este delicioasă / are gust delicios", se face referire la caracteristica generală a mâncării de a fi delicioasă, nu doar la aspect), în timp ce adverbul focalizează nominalul încorporat în
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
întotdeauna, trăsătura semantică [+Sonor], atribuită direct sau prin metonimie. În alți termeni, oricărei entități îi poate fi atribuită o imagine vizuală, dar numai anumitor entități le pot fi atribuite trăsături sonore. Subiectul verbului a suna se poate realiza printr-un referent cu trăsătura [+Animat] sau printr-un referent cu trăsătura [+Sonor]: (248) Câinele sună fioros. (249) Vocea lui sună mai matură (www.bestmusic.ro). Verbul a suna, în utilizarea evidențială, selectează o complinire care conține o specificare de tip circumstanțial modal
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
prin metonimie. În alți termeni, oricărei entități îi poate fi atribuită o imagine vizuală, dar numai anumitor entități le pot fi atribuite trăsături sonore. Subiectul verbului a suna se poate realiza printr-un referent cu trăsătura [+Animat] sau printr-un referent cu trăsătura [+Sonor]: (248) Câinele sună fioros. (249) Vocea lui sună mai matură (www.bestmusic.ro). Verbul a suna, în utilizarea evidențială, selectează o complinire care conține o specificare de tip circumstanțial modal (250-251). În aceste contexte, se actualizează alt
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
ai niciun motiv să gândești așa. * A privi satisface doar contextele cu pasiv prototipic. ACTIV PASIV (273) Elevii privesc profesorul cu admirație. > (273') Profesorul este privit cu admirație de elevi. Construcția pasivă pare că este blocată în contextele în care referentul din poziția obiectului direct are trăsătura [-Animat]. ACTIV PASIV (274) Copiii privesc mașinile și mă întreabă unde se duc. Mașinile sunt privite (de copii). ? Se privesc mașinile. * A auzi (a) A auzi "a percepe auditiv" (nonintențional, perceptual) are, în raport cu transformarea
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
intențională (a privi, a asculta, a mirositranz. etc.). Am semnalat că, în interiorul clasei verbelor de percepție nonintențională, se disting câteva verbe de proprietate - a arăta, a suna, a mirosi - care se deosebesc de celelalte unități și prin rolul semantic al referentului din poziția subiectului - Obiect al percepției/Temă. Pentru această clasă restrânsă am ales denumirea verbe de percepție evidențială, ca urmare a informației modale cuprinse inerent în semantica lor. În final, am arătat că paradigma verbelor de percepție din română este
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
tipologic general realizat de Viberg (2001: 1294-1309) asupra verbelor de percepție. Terminologia folosită de Viberg diferă de cea folosită de noi. Autorul definește cele trei tipuri de percepție în raport cu anumite criterii semantice legate de aspect și de rolul tematic al referentului subiect. Tipul Activity corespunde clasei verbelor de percepție intențională, tipul Experience, clasei verbelor de percepție nonintențională, și tipul Phenomenon, clasei verbelor de percepție evidențială. 25 Vezi supra, nota 2, pentru situația din franceză. 26 Vezi și Antuñano (1999: 46-53) pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
că ea cânta în grădină' e. She felt his constant rudeness 'I-a simțit permanenta grosolănie'. f. She felt that he was constantly rude ' A simțit că era permanent necioplit'. 80 Vom folosi acest termen pentru a ne referi la referentul animat care deține capacitatea vizuală, auditivă etc. de percepție. 81 Autoarea se referă la contextele discutate de Duffley (1992: 30-31): I saw [him [to be obnoxious]] ' Îl consider nesuferit'; He saw [the children [to be eating their lunch]] 'I-a
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
care referința obiectului direct se recuperează pe baza cunoștințelor despre lume ale locutorului, nu și acele contexte în care recuperarea referinței se realizează anaforic. 87 Ne-am referit în analiză doar la acele contexte în care proprietățile de percepție caracterizează referenți animați. Nu vom discuta situațiile în care entități nonanimate sunt învestite, pe baza unui transfer semantic, cu capacitatea de a surprinde vizual anumite fenomene, ca în contextul Scannerul vede textul. În aceste contexte, subiectul se realizează prin nominale care desemnează
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
în poziția de obiect direct a verbului a vedea poate apărea orice entitate cu referință concretă sau abstractă. Dacă verbul exprimă sensuri din domeniul perceptual, obiectul direct va avea trăsătura [+Imagine reală], fiindcă entitatea percepută există în câmpul vizual al referentului din poziția subiectului. Dacă verbul exprimă sensuri din domeniul cognitiv, imaginar, obiectul direct va accesa trăsătura [+Imagine virtuală], fiindcă referentul din poziția subiectului își formează o reprezentare mentală a ceea ce percepe. 94 Grezka (2009: 170) denumește aceste utilizări ale verbului
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
exprimă sensuri din domeniul perceptual, obiectul direct va avea trăsătura [+Imagine reală], fiindcă entitatea percepută există în câmpul vizual al referentului din poziția subiectului. Dacă verbul exprimă sensuri din domeniul cognitiv, imaginar, obiectul direct va accesa trăsătura [+Imagine virtuală], fiindcă referentul din poziția subiectului își formează o reprezentare mentală a ceea ce percepe. 94 Grezka (2009: 170) denumește aceste utilizări ale verbului a vedea după tipul de predicație exprimată - predicat de <visite>, predicat <d'examen visuel>, predicat de <lecture> și predicat de
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
poziția subiectului își formează o reprezentare mentală a ceea ce percepe. 94 Grezka (2009: 170) denumește aceste utilizări ale verbului a vedea după tipul de predicație exprimată - predicat de <visite>, predicat <d'examen visuel>, predicat de <lecture> și predicat de <spectacle>. Referentul din poziția obiectului direct respectă anumite constrângeri; autoarea formulează restricțiile selecționale astfel: voir ca predicat de <visite> are structura N0: hum, N1 < loc: curiosité, région géo., habitat>, unde N0 este argumentul subiect [+Uman] și N1 este argumentul obiect direct [+Localizare
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
unui termen artistic universal prin intermediul entităților care îl determină. Sensul comun nu poate să ofere o direcție clară, el fiind mereu sub amenințarea confuziei sau a greșelii deoarece credința sensului comun poate să fie total falsă fără să aibă un referent concret. Ne putem raporta la tipurile artistice în aceeași manieră ca în cazul termenilor naturali, prin cauzalitate. Dar nicio credință a sensului comun, în ceea ce privește statutul ontologic al artei, nu are sens și nu poate fi justificată prin intermediul teoriei cauzale a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
aibă numite calități pentru a fi gândită sub numele unui tip de artă. Prin urmare, categoria ontologică a unei arte este determinată nu de investigații empirice, ci prin intermediul categoriei ontologice asociată cu un nume dat de cei care au stabilit referentul unui termen. Referențialitatea unui termen artistic trebuie să coincidă cu atributele termenului ontologic. Analiza ontologică a artei presupune o relație între operele de artă și tipul de obiect relevant lor. În timp ce toate credințele simțului comun formează pre-conceptul unui anumit tip
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Orice denumire a unei arte sau a unui obiect artistic (roman, simfonie sau pictură) nu sunt coincidentale ci, mai degrabă, oferă o descriere a existenței diferitelor tipuri de obiecte de artă prin intermediul istoricității lor. Pentru a determina statutul ontologic al referentului unui anumit termen trebuie să facem distincție între tipurile de artă. Când vorbim despre un roman sau despre o simfonie trebuie să interogăm naura unui astfel de concept. Orice experiență trebuie pusă în termeni filosofici pentru o înțelegere adecvată a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de tip teoretic. Opera literară este un întreg autonom divizat în două categorii, entitățile obiectului și entitățile de înțeles. În cadrul literaturii aveam un obiect individual cu anumite proprietăți și relații a cărui existență presupune evenimentul. Opera, ca obiect aparține spațiului referenților obișnuiți. Înțeleasă ca purtătoare de entități de înțeles, opera se adresează simțurilor fiind definită de structuri de înțeles care se supun judecății subiective. Prin intermediul unităților de înțeles opera literară se clasifică în idei și imagini (Vorstellungen) și ca act al
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
făcut școala la Siret, Suceava și la Cernăuți, aici absolvind liceul în 1912, Facultatea de Litere și Filosofie în 1918 și pe cea de Teologie în 1920. Șef al Biroului de translatură de pe lângă Directoratul General pentru Instrucțiunea Publică (după 1918), referent artistic pentru Bucovina în Ministerul Artelor (din 1920), calitate în care redactează revista bilingvă „Die Brücke - Podul” (1920-1922), ulterior va fi profesor suplinitor de română, latină și germană la Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava (1923-1930), la liceul din Roman
VOEVIDCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290620_a_291949]
-
plecată prin târguri în căutare de hrană, scrie poezii spre alinare „de frică și singurătate”, pe care începe să le publice în periodice din 1954. După încheierea studiilor universitare intră, în același an, la „Scânteia leninistă”, iar în 1961 devine referent la Uniunea Scriitorilor din RSS Moldovenească, după o scurtă trecere, în 1959, prin redacția organului de presă al acesteia, revista „Nistru”. Lucrează la editurile Școala Sovietică și Cartea Moldovenească (1960-1963), este consultant la Secția de poezie a Uniunii Scriitorilor din
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]