1,869 matches
-
stripteuzelor, clădirea asta va deveni pentru totdeauna Muzeul Nostru. Pețitorul le spune candelabrelor de cristal „piersici”. Tovarășa Lătrău îi spune fumoarului gotic „Camera lui Frankenstein”. În foaierul maya, Reverendul Fără Dumnezeu spune că basoreliefurile portocalii sunt strălucitoare ca lumina unui reflector de pe podium trecând prin petalele de mătase ale unei clasice fuste-lalea bufante create de Christian Lacroix... Pe promenada chinezească, tapetul de mătase e de un roșu care n-a văzut niciodată lumina zilei. Roșu ca sângele unui critic de restaurante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
verde. Și pe bicepsul dezgolit, umflându-se dedesubtul bretelei subțiri cât o spaghetă a unei rochii de seară cu paiete roșii, e tatuat un craniu și, sub bărbie, cuvintele astea: Mai bine moartea decât dezonoarea. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: Un jurnal de călătorie care prezintă biserici, moschei, și Temple. Mai marii religiilor în straie împodobite făcându-le oamenilor cu mâna din mașini blindate. Reverendul Fără Dumnezeu spune: — Pe câmpia din țara Șinear, toți oamenii munceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a fript degetele. I-am aruncat cutia în poală. Ea și-a aprins țigara, a fumat-o până la capăt. Încremenisem pe capac, vedeam vârful aprins al țigării tot mai aproape de ochii mei. Apoi au izbucnit din toate părțile lumini de reflectoare, albastre, roșii, verzi. Căruciorul a început să circule, făcea viraje repezi, totul se petrecea cu o viteză nebună, făcea și opturi, ca la patinaj. Din când în când se repezea spre mine ca un uliu cu aripile desfăcute. „Maestre“, îmi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de funingine. M-am răsucit și am deschis-o. M-am aplecat și am privit în gol. Din prima clipă, adâncimea a devenit orizontală. M-am tras înapoi, apoi m-am aplecat din nou peste fereastră. De data asta un reflector albastru a luminat bezna până la capăt. Acolo am văzut, pe placa de ciment mucegăită, un trup de om, zdrobit, însângerat. Nu mai avea nici formă, nici figură. Ceva nedefinit și trist mi-a amintit de Petru... Am vrut să țip
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ciment mucegăită, un trup de om, zdrobit, însângerat. Nu mai avea nici formă, nici figură. Ceva nedefinit și trist mi-a amintit de Petru... Am vrut să țip, dar am izbutit să mă stăpânesc. Îmi venea să vomit. Apoi lumina reflectorului s-a stins, n-am mai văzut nimic. Când m-am întors de la fereastră, Jeni Pop dispăruse, cu cărucior cu tot. Am tras zăvorul, am ieșit din W.C. Stătusem, pesemne, mult timp acolo. Vizitatoarea plecase. Pe coridor se mai afla
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
băutură În mână, târându-și poalele paltonului după el, cu un rânjet tâmp pe față. Firește, până atunci nu dăduse nici un semn c-ar Înțelege japoneza. Cu toate că-și Încheiase rolul, s-a apropiat de mine, care eram Însărcinat cu menținerea reflectoarelor În poziție dreaptă. Rânjea În continuare și, din când În când, ducea la gură o sticlă de Jack Daniels, urmărind cu interes filmarea scenei. „La naiba! Ăsta e japonez!“ am tresărit eu de uimire, lăsând să-mi scape din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În poziție dreaptă. Rânjea În continuare și, din când În când, ducea la gură o sticlă de Jack Daniels, urmărind cu interes filmarea scenei. „La naiba! Ăsta e japonez!“ am tresărit eu de uimire, lăsând să-mi scape din mână reflectorul, ceea ce-a atras asupra mea furia regizorului: „Miyashita, tâmpitule, ce naiba faci?“. Cum stăteam eu așa căzut pe gânduri, vagabondul m-a Întrebat Încă o dată: — De ce și-a tăiat Van Gogh urechea? Cum de-a ajuns un japonez În starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
rock, atunci când venisem prima oară aici. Adevărul era că, după ce tragi pe nas cocaină, Corona e de o sută de ori mai bună. — Miyashita! Cu ce te ocupi? Aa, da! Când ne-am Întâlnit data trecută țineai În mână un reflector. Faci videoclipuri? — Da, dar de obicei mă ocup cu vânzarea de produse video, am Început eu să-i explic, dar m-a Întrerupt brutal, cu o voce tăioasă: — Ce-mi pasă mie? Am Înghețat. Când m-a văzut așa Încordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de aproape, când limuzina Volvo a pătruns Într-o piață pavată cu piatră cubică. Piața Concorde, mi-a șoptit șoferul. Cu toate că era miezul nopții, Piața Concorde era scăldată Într-o lumină gălbuie ce se revărsa dinspre o rețea complicată de reflectoare. În depărtare se zărea Turnul Eiffel. De-a lungul străzilor ce porneau iradiant din piața centrală, clădirile erau aliniate Într-o ordine perfectă. Dacă locuiai Într-un astfel de oraș, erai obligat, vrei-nuvrei, să ai o percepție a perspectivei, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o umilință. Pe urmă, reacția mea a fost și mai stupidă. Mă simțeam stingherit și supravegheat de acel ochi uriaș. Mă privea fix. Numai pupila mișca încet, ca o omidă. În rest, ochiul părea înghețat, ațintit asupra mea ca un reflector rece. Iar imobilitatea lui devenea și mai înfricoșătoare din pricina mișcărilor pupilei, transformîndu-mă în fir de praf, în gânganie, în gunoi. Mi s-a făcut frig. O frică irațională a pus stăpânire pe mine când am văzut o broască tîrîndu-se, ca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Venus, pluti până la punctul de plecare, prevăzută pentru ora 1 a după-amiezii. Trecuseră două săptămâni de când Discipolul și omul său priveau orașul din înaltul lumii înecate în umbră. Două săptămâni și o zi de când un fulger electric stârnit de un reflector de energie de la Institutul de Semantică Generală făcuse să-i sară lui Thorson țeasta însângerată, având ca rezultat încetarea după trei zile a luptelor din orașul propriu-zis. Peste tot, robuneltele sforăiau, bâzâiau, șuierau și lucrau sub controlul creierelor electronice. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cu patimă de Îndrăgostit În halba goală. Face semn, iar patronul Îi aduce Încă una. Muzică - Nelu Ploieșteanu, romanțe -, lună de vară, Încinsă, transpirată de-a dreptul, vorba lui Gicu, discuții despre subiecte felurite. Cârciumă. Nu talk-show, nu regie, nu reflectoare sau moderatori. Așa cum simte consumatorul, cum crede el că trebuie să se exprime, ferit de inhibiții și cenzură. Fiindcă - vocea lui Sandu acoperă melodia Să nu spui dorul nimănui, iar Gore dă din cap, Îmbufnat - de aceea este cârciumă și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
incompatibile În pat, defilau, extaziate, urcate pe care alegorice, Într-o adevărată comuniune acum, minunînd privitorii. O personalitate gay, de pildă, față de o alta hetero, avea la unele posturi de televiziune nu neapărat prim planul, ci ațintit asupra sa un reflector În plus, care, uneori, făcea diferența. Thomas știa bine o mulțime de lucruri, văzuse și trăise atîtea, nu vroia, nu putea să fie judecător, dar acum era vorba de chiar fiica lui, fie ea și Înstrăinată; ce se va alege
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
am ajuns. Știu, știu, te uiți la mine ciudat, pentru că e o masă oribilă pentru mine, dar sunt, cum să-ți spun, incognito. Nu știam ce să mai cred. De fapt, politica lui Julie era să fie totdeauna în lumina reflectoarelor. —De ce? am întrebat-o. Nu-ți prea stă în fire. —Șșșt! îmi șopti punându-și ochelarii de soare. Nu trebuie să ne audă nimeni. —De ce? —Te afli sub supraveghere după tentativa de sinucidere. Dar mă simt bine. Mi-am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de planton între ora două noaptea și șase dimineața, peste două zile. Undeva, sub pământ, la treizeci sau patruzeci de metri adâncime, nu se va observa diferența între zi și noapte, va fi, cu siguranță, numai beznă, întreruptă de luminile reflectoarelor și lămpilor electrice. În timp ce ascensorul îl ducea la etajul treizeci și patru, se gândea ce i-ar putea spune Martei fără să încalce prea mult angajamentul pe care și-l luase, interdicția i se părea absurdă, omul are, mai mult decât dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de densă era tăcerea, încât Cipriano Algor își putea auzi bătăile inimii. Să mergem, își zise, Marçal o să tragă spaima vieții lui. Începu să coboare rampa, ajunse pe platformă, coborî rampa următoare, altă platformă, aici se opri. În față, două reflectoare așezate la extremități ca să nu lumineze direct interiorul, dezvăluiau forma ovală a intrării unei peșteri. Pe o terasă la dreapta se aflau două excavatoare mici. Marçal stătea pe un taburet, lângă el era o masă unde se afla o lanternă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că, la întoarcere, o să vadă despre ce era vorba, Probabil o lucrare ca să fixeze pământul, și continuă să coboare. Avea impresia că mersese mult, poate treizeci sau patruzeci de metri. Se uită în urmă, spre gura peșterii. Decupată de lumina reflectoarelor, părea într-adevăr departe, N-am mers așa de mult, își spuse, dar încep să mă rătăcesc. Își dădea seama că panica începuse, insidioasă, să-i zgâlțâie nervii, atât de viteaz a crezut că este, superior lui Marçal, și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ridică încet, picioarele încă îi tremurau, dar, în general, puterile trupului reveniseră. Spuse, Când coboram am avut impresia că văd la un moment dat ceva care ar putea fi un zid sau o platformă, dacă ai putea schimba orientarea unui reflector, nu trebui să termine fraza, Marçal începu să învârtă o roată, acționă o manetă, și îndată lumina se întinse pe sol până la un zid care traversa peștera dintr-o parte într-alta, fără să ajungă însă la pereți. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vreme ar fi ars un foc. Nu mai are rost să ne întrebăm dacă au existat sau nu, spuse Cipriano Algor, dovezile sunt aici, fiecare va trage ce concluzii va crede de cuviință, eu le-am tras pe ale mele. Reflectorul se întoarse la locul lui, la fel și întunericul, apoi Cipriano Algor întrebă, Vrei să stau cu tine, Nu, mulțumesc, întoarce-te acasă, Marta trebuie să fie supărată, gândindu-se la ce e mai rău, Pe curând, atunci, Pe curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bune urări, Pippa Brady, Redactor‑șef EDITURA PARADIGM: TE AJUTĂM SĂ TE AJUȚI SINGUR URMEAZĂ SĂ APARĂ: Supraviețuind în junglă de Gen. de brigadă Roger Flintwood Trei La douăsprezece fără cinci a doua zi încă mă mai aflu sub puternicele reflectoare din platoul emisiunii Cafeaua de dimineață, întrebându‑mă cât va mai dura. De regulă, rubrica mea de sfaturi financiare se termină la 11.40, dar toți au fost atât de captivați de tipa aia paranormală care crede că e reincarnarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
eu intru cu pași nesiguri la Sephora. Sinceră să fiu, mă simt ușor amețită. Și, în clipa în care împing ușa, mă simt și mai amețită. O, Doamne. E mai decât credeam. Muzica bubuie în boxe, fetele se vântură sub reflectoare, iar tipi îmbrăcați foarte la modă, cu tricouri polo și șepci negre, înmânează pungi cu cadouri. Mă uit ca vrăjită în jur: n‑am văzut în viața mea atâtea farduri. Șiruri întregi de rujuri. Șiruri întregi de lacuri de unghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
verde, când intră Clare Edwards. E îmbrăcată cu un compleu verde închis care nu o prea avantajează și... o fi imaginația mea de vină, sau cineva i‑a făcut un machial prea palid? O să fie galbenă ca lămâia în lumina reflectoarelor. Chloe, mă gândesc și‑mi ascund cu greu un mic surâs. — A, zice Clare, părând destul de neliniștită când mă vede, bună, Becky. — Bună, Clare, zic. Nu ne‑am văzut de mult. — Da. Ei. Își împreunează mâinile. Mi‑a părut rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Marga îl ridică, încet, de subțiori. Îl privește atent absent pe domn’ doctor. Domn’ Marga îl ia de după umeri și îl împinge, ușor, spre fundul holului. Sunt două trepte acolo, în fundul holului: un fel de podium, ca o scenă, sub reflectorul din tavan. Acolo, în fund, se servește masa. Gazda si musafir alături, pe cele două scaune înalte, de o parte și de alta a mesei lungi, din capătul holului. Candelabrul din centru a dispărut în întuneric. Colțul domestic e luminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
servește masa. Gazda si musafir alături, pe cele două scaune înalte, de o parte și de alta a mesei lungi, din capătul holului. Candelabrul din centru a dispărut în întuneric. Colțul domestic e luminat doar de globul alb, ca un reflector proiectat deasupra feței de masă albe. Tacâmuri argintate, șervete, pahare mari, pahare mici, sunetul lor dement, subțiat, de cristal, farfurii mici mari adânci... parcă și Tolea mănâncă. Din când în când se schimbă farfuriile, felurile. Vasile ridică șervetul căzut lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cât mai repede, fără urmă. În noaptea care se spulbera, în zorii care îl înghițeau, spulberându-l. Înainta în ora gri, ora agresiunii iminente. Simțea frisonul epileptic. Incercuit, fără scăpare. Noapte, pustiu. Se aud, în apropiere, macaralele lucrând sub jetul reflectoarelor la PALATUL ALB al viitorului, sediul circului exemplar și surdomut, unde va trona Președintele exemplar al Asociației Exemplare. Strada scrâșnește, frântă sub șenilele transportatoarelor nocturne. Se transportă pereți de marmură, conducte, butoaie cu păcură, dale de beton, clanțe și robinete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]