1,767 matches
-
Refracția este schimbarea direcției de propagare a unei unde din cauza schimbării vitezei de propagare, la interfața dintre două medii sau la gradientul local al proprietăților mediului în care se propagă. Cel mai ușor de observat exemplu este în cazul luminii, atunci când
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
mediului în care se propagă. Cel mai ușor de observat exemplu este în cazul luminii, atunci când aceasta trece dintr-un mediu transparent (aer, apă, sticlă etc.) în altul. Totuși fenomenul se petrece cu toate undele, inclusiv cu cele sonore. Legile refracție sunt in număr de două: Matematic a doua lege se poate scrie: Indicele de refracție al vidului este egal cu unitatea n=1. Un caz particular este reflexia totală. (unghiul minim de incidență l de la care reflexia devine totală, adică
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
atunci când aceasta trece dintr-un mediu transparent (aer, apă, sticlă etc.) în altul. Totuși fenomenul se petrece cu toate undele, inclusiv cu cele sonore. Legile refracție sunt in număr de două: Matematic a doua lege se poate scrie: Indicele de refracție al vidului este egal cu unitatea n=1. Un caz particular este reflexia totală. (unghiul minim de incidență l de la care reflexia devine totală, adică unghiul de la care raza nu mai trece in al doilea mediu) Legile refracției se aplica
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
Indicele de refracție al vidului este egal cu unitatea n=1. Un caz particular este reflexia totală. (unghiul minim de incidență l de la care reflexia devine totală, adică unghiul de la care raza nu mai trece in al doilea mediu) Legile refracției se aplica si in cazul prismelor. La interfața dintre două medii, viteza de fază și lungimea de undă se modifică, unda își schimbă direcția, însă frecvența rămâne aceeași. În optică, pentru studiul refracției se folosește noțiunea de indice de refracție
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
mai trece in al doilea mediu) Legile refracției se aplica si in cazul prismelor. La interfața dintre două medii, viteza de fază și lungimea de undă se modifică, unda își schimbă direcția, însă frecvența rămâne aceeași. În optică, pentru studiul refracției se folosește noțiunea de indice de refracție, care este direct legată de viteza de propagare. Lentilele și prismele optice se bazează pe fenomenul de refracție pentru a modifica direcția razelor de lumină. Odată cu refracția are loc și reflexia, adică o
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
refracției se aplica si in cazul prismelor. La interfața dintre două medii, viteza de fază și lungimea de undă se modifică, unda își schimbă direcția, însă frecvența rămâne aceeași. În optică, pentru studiul refracției se folosește noțiunea de indice de refracție, care este direct legată de viteza de propagare. Lentilele și prismele optice se bazează pe fenomenul de refracție pentru a modifica direcția razelor de lumină. Odată cu refracția are loc și reflexia, adică o parte a undei se reflectă înapoi în
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
undă se modifică, unda își schimbă direcția, însă frecvența rămâne aceeași. În optică, pentru studiul refracției se folosește noțiunea de indice de refracție, care este direct legată de viteza de propagare. Lentilele și prismele optice se bazează pe fenomenul de refracție pentru a modifica direcția razelor de lumină. Odată cu refracția are loc și reflexia, adică o parte a undei se reflectă înapoi în mediul inițial, după legile obișnuite ale reflexiei (cu excepția cazului în care unghiul de incidență este nul, sau dacă
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
rămâne aceeași. În optică, pentru studiul refracției se folosește noțiunea de indice de refracție, care este direct legată de viteza de propagare. Lentilele și prismele optice se bazează pe fenomenul de refracție pentru a modifica direcția razelor de lumină. Odată cu refracția are loc și reflexia, adică o parte a undei se reflectă înapoi în mediul inițial, după legile obișnuite ale reflexiei (cu excepția cazului în care unghiul de incidență este nul, sau dacă avem de-a face cu materiale speciale, cu indice
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
loc și reflexia, adică o parte a undei se reflectă înapoi în mediul inițial, după legile obișnuite ale reflexiei (cu excepția cazului în care unghiul de incidență este nul, sau dacă avem de-a face cu materiale speciale, cu indice de refracție negativ). Cel mai adesea în viața de zi cu zi se poate observa refracția atunci când privim într-un vas cu apă: obiectele par a fi mai aproape de suprafață decât sunt, iar poziția lor pare a se schimba odată cu unghiul din
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
după legile obișnuite ale reflexiei (cu excepția cazului în care unghiul de incidență este nul, sau dacă avem de-a face cu materiale speciale, cu indice de refracție negativ). Cel mai adesea în viața de zi cu zi se poate observa refracția atunci când privim într-un vas cu apă: obiectele par a fi mai aproape de suprafață decât sunt, iar poziția lor pare a se schimba odată cu unghiul din care sunt privite. Pentru a determina poziția unui obiect creierul uman analizează o pereche
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
de raze de lumină venite de la acel obiect, încercând să afle unde se intersectează. De aceea în imaginile alăturate sunt prezentate perechi de raze care se refractă împreună (deși sub un unghi ușor diferit, din cauza unghiurilor de incidență diferite). Tot refracția este fenomenul din spatele curcubeului, ori a mirajelor care apar, de exemplu în deșert, atunci când temperatura aerului variază foarte rapid cu înălțimea. În mod similar, pozițiile reale ale astrelor de pe cer nu sunt cele aparente, mai ales atunci când aceste astre se
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
aerului variază foarte rapid cu înălțimea. În mod similar, pozițiile reale ale astrelor de pe cer nu sunt cele aparente, mai ales atunci când aceste astre se văd aproape de orizont: intrând în atmosferă pieziș, ele se refractă progresiv din cauza dependenței indicelui de refracție al aerului de altitudine (în principal prin intermediul presiunii). Așa se explică și variația discontinuă a poziției și formei Soarelui atunci când apune ori răsare. Un fenomen asemănător apare în cazul undelor electromagnetice emise de și către sateliți: în mod normal devierea
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
undelor electromagnetice emise de și către sateliți: în mod normal devierea este nesemnificativă, dar în cazul semnalelor GPS ea trebuie calculată pentru a se putea obține o precizie mai bună a poziției determinate. Se poate remarca de asemenea faptul că refracția este similară unei probleme matematice: se dau două puncte, aflate în medii diferite (în sensul că viteza de deplasare prin cele două medii diferă); se cere drumul optim între cele două puncte. Intuitiv, problema poate fi enunțată astfel: o persoană
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
este drumul optim (din punct de vedere temporal), ținând cont că pe plajă aleargă mai repede decât înoată în apă?. Desigur că soluția depinde de raportul vitezelor în cele două medii (în cazul luminii acest raport se numește indice de refracție). O rază de lumină care pornește dintr-un punct aflat în unul dintre medii va urma tocmai acest drum optim pentru a ajunge la un punct din celălalt mediu. Un aspect interesant al refracției luminii este următorul: viteza luminii în
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
acest raport se numește indice de refracție). O rază de lumină care pornește dintr-un punct aflat în unul dintre medii va urma tocmai acest drum optim pentru a ajunge la un punct din celălalt mediu. Un aspect interesant al refracției luminii este următorul: viteza luminii în diferite medii (altele decât vidul) depinde de frecvență, de aceea lumina se va refracta diferit în funcție de frecvență: în acest fel lumina albă poate fi separată în funcție de frecvență cu ajutorul unei prisme din material transparent, fenomen
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
celălalt capăt al fibrei ușor decalat în timp, ceea ce înseamnă că pulsurile de lumină vor fi mai lungi la recepție; pentru comunicarea pe distanțe mari, este nevoie de stații releu intermediare pentru refacerea formei pulsurilor. Din punct de vedere fizic, refracția este o consecință a principiului Huygens-Fresnel; acesta afirmă că o undă se propagă din aproape în aproape, punctele de pe frontul de undă fiind niște „surse” secundare - suma fronturilor de undă ale acestor surse va fi noul front al undei. Considerându
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
unghiul de incidență al frontului de undă original. Pentru a putea calcula drumul unei raze de lumină se poate apela la o schemă similară celei alăturate: știind unghiul de incidență și proprietățile celor două medii, se poate calcula unghiul de refracție (unghiul de reflexie este egal cu cel de incidență): formula 2, formula 3 și formula 4 fiind indicii de refracție ai celor două medii (raportul dintre viteza luminii în acel mediu și viteza luminii în vid). În cazul unui unghi de incidență foarte
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
se poate apela la o schemă similară celei alăturate: știind unghiul de incidență și proprietățile celor două medii, se poate calcula unghiul de refracție (unghiul de reflexie este egal cu cel de incidență): formula 2, formula 3 și formula 4 fiind indicii de refracție ai celor două medii (raportul dintre viteza luminii în acel mediu și viteza luminii în vid). În cazul unui unghi de incidență foarte mare (raza cade foarte pieziș), poate apărea fenomenul de reflexie totală: practic toată lumina se reflectă inapoi
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
În cazul unui unghi de incidență foarte mare (raza cade foarte pieziș), poate apărea fenomenul de reflexie totală: practic toată lumina se reflectă inapoi în mediul din care a venit. Acest lucru se întâmplă pentru formula 5 unde formula 6. Legea de refracție enunțată mai sus este valabilă doar pentru materiale izotrope, nefiind respectată dacă este vorba de materiale anizotrope (cum ar fi unele cristale), unde apare birefringența.
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
eclipsată cât și Soarele se pot vedea în același timp. Acest aranjament cosmic particular a dus la apariția termenului de „eclipsă orizontală”. Poate fi obsevată imediat după răsărit sau înainte de apus. Luna nu dispare complet în timp ce trece prin umbră datorită refracției luminii solare de către atmosfera terestră în conul de umbră. Dacă Pământul nu ar avea atmosferă, Luna s-ar întuneca aproape de tot, rămânând iluminată doar prin difracție. Culoarea este roșcată pentru că lumina venită de la Soare trece prin atmosfera Pământului, unde radiația
Eclipsă de Lună () [Corola-website/Science/306364_a_307693]
-
filtru Christiansen se compune dintr-un vas cu pereți transparenți și în general plan-paraleli care conține un lichid transparent. În lichid se introduce o pulbere a unui solid transparent care la o anumită lungime de undă are același indice de refracție ca și lichidul. La acea lungime de undă lumina trece neperturbată prin amestec, în timp ce la toate celelalte lungimi de undă va fi împrăștiată --- în particular în locurile unde trecerea dintr-un mediu transparent în altul se face la incidență razantă
Filtru Christiansen () [Corola-website/Science/306417_a_307746]
-
avînd în vedere că din două substanțe incolore și transparente se obține un amestec cu o culoare vie, de o puritate spectrală deosebită. La baza filtrului stă proprietatea lichidelor de a avea o dispersie (variația "dn/dλ" a indicelui de refracție cu lungimea de undă) în general cu unul sau două ordine de mărime mai mare decît solidele, ceea ce face ca filtrul să fie relativ eficient. Una dintre combinațiile cele mai frecvente este cea folosită și de Christiansen în experimentele sale
Filtru Christiansen () [Corola-website/Science/306417_a_307746]
-
dintre lichide se poate ajusta lungimea de undă a filtrului. De asemenea o ajustare fină se poate realiza prin modificarea temperaturii amestecului. Principala problemă a filtrelor Christiansen este faptul că pulberea sau granulele au aproape întotdeauna variații de indice de refracție, contaminări ale suprafeței și birefringență datorată tensiunilor mecanice interne. Lordul Rayleigh a rezolvat parțial această deficiență prin mărunțirea pulberii de sticlă folosind un mojar și un pistil de fier, înlăturarea resturilor de fier cu acid clorhidric, spălarea pulberii de sticlă
Filtru Christiansen () [Corola-website/Science/306417_a_307746]
-
a rezolvat parțial această deficiență prin mărunțirea pulberii de sticlă folosind un mojar și un pistil de fier, înlăturarea resturilor de fier cu acid clorhidric, spălarea pulberii de sticlă și topirea superficială a acesteia. Chiar și așa variația indicelui de refracție al granulelor de sticlă nu a putut fi anulată complet. În schimb este posibilă folosirea unui amestec eterogen de două lichide nemiscibile care au același indice de refracție la o anumită lungime de undă dar dispersii diferite; prin amestecare unul
Filtru Christiansen () [Corola-website/Science/306417_a_307746]
-
sticlă și topirea superficială a acesteia. Chiar și așa variația indicelui de refracție al granulelor de sticlă nu a putut fi anulată complet. În schimb este posibilă folosirea unui amestec eterogen de două lichide nemiscibile care au același indice de refracție la o anumită lungime de undă dar dispersii diferite; prin amestecare unul din lichide formează mici picături sferice în volumul celuilalt. Întrucît densitatea celor două lichide este diferită efectul Christiansen fie se observă numai la zona de întrepătrundere a lichidelor
Filtru Christiansen () [Corola-website/Science/306417_a_307746]