18,995 matches
-
Mihai Alexandru Canciovici Melomanii au așteptat cu mult interes nouă producție a capodoperei pucciniene pe scena Operei. Țoșca a cunoscut la instituția de pe Splai o montare longeviva a regizorului Hero Lupescu, din 1956, care a dăinuit până astăzi. A fost un spectacol clasic, coerent, aproape caligrafic, în care au evoluat de-a lungul timpului mari nume ale liricii românești, precum: Ioana Nicola, Dora Massini, Ana Dinescu- Tălmăceanu, Maria Voloșescu
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
păstrării partiturii princeps, a stilisticii și conținutului libretului și a ideilor conceptuale ale compozitorului. Fără acest amendament opera de artă nu este viabilă. Am avut recent o întrevedere cu marele dirijor român Christian Badea care mi-a mărturisit că „astăzi, regizorul este suveran, el nu mai ține cont de dirijor, care în mod real trebuie să fie conducătorul spectacolului, iar dirijorul nu are decât două lucruri de făcut: să pună baghetă jos și să plece, ori să continue travaliul, mergând pe
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
suveran, el nu mai ține cont de dirijor, care în mod real trebuie să fie conducătorul spectacolului, iar dirijorul nu are decât două lucruri de făcut: să pună baghetă jos și să plece, ori să continue travaliul, mergând pe linia regizorului.” Este o realitate extrem de tristă, dar adevărată. Foarte multe spectacole de operă astăzi își pierd echilibrul și se despart conceptual de intențiile compozitorului. Opera Națională ne-a propus recent o nouă producție de Rigoletto de G. Verdi, un spectacol al
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
cu pruncul care este acoperită pentru a nu se murdări. Un ansamblu bine realizat este cel cu copiii care împreună cu Sacristanul cântă, proslăvind victoria împotriva lui Napoleon. Ne punem o intrebare firească, la care nu putem gasi un răspuns: de ce regizorul l-a pus pe Scarpia să se autoflageleze, lovindu-se cu o curea, gol până la brâu, în timpul Te Deum-ului? Este un gest teatral neartistic, inestetic și nefuncțional cu structura caracterologica a personajului. Scarpia este un baron, un om de lume
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
la moarte. În spectacolul de față ea îl omoară pe Scarpia cu sadism, cu mai multe lovituri de cuțit, îl privește apoi de pe un scaun cu sila, nu-i așază lumânările și crucifixul așa cum Puccini indică în partitura și toți regizorii au preluat aceste precizări ale compozitorului, se aranjează cochet într-o oglindă (gest nejustificat pentru un om care a ucis și în mod firesc trebuie să-și șteargă mâinile de sânge) și iese din scenă. Actul al III-lea este
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
de puritate care conferă, într-adevăr, o atmosferă specială. Țoșca vine cu permisul în mână fericită, se așază la pământ într-un extaz de bucurie a unei dorințe de libertate. Este un moment frumos și artistic. Nu am înțeles de ce regizorul o omoară pe Țoșca din picioare, simbolic, fără ca ea să se mai arunce în Tibru, așa cum toate producțiile au respectat cu strictețe. După opinia noastră, spectacolul are inegalități de concepție, unele pentru noi negăsindu-și un răspuns. Dar orice spectacol
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
bogată a unor evoluții pe importante scene. A rezolvat vocal actul al II-lea cu profesionalism și onestitate, a interpretat nuanțat celebra arie „Vissi d’arte”, a avut dramatism pe glas, fiind credibilă. Ea trebuie să se adapteze însă concepției regizorului despre acest personaj, care în multe momente capătă o altă viziune față de Țoșca lui Puccini. Baritonul mexican Luis Ledesma, în Scarpia, a demonstrat că posedă o voce puternică, cu un timbru special pentru acest rol, a avut dramatism și culoare
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
Regizorul Florin Iepan, prezent duminică, 23 octombrie în studiourile Realitatea TV, pentru a participa la o emisiune alături de Mihail Zaslavski, ultimul supraviețuitor al masacrului de la Odessa din 1941, a realizat un scurt film documentar în care prezintă momentele scindării între Realitatea
Filmul scindării Realitatea Tv - RTV, realizat pe peliculă de regizorul Florin Iepan - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/24787_a_26112]
-
Realitatea TV, pentru a participa la o emisiune alături de Mihail Zaslavski, ultimul supraviețuitor al masacrului de la Odessa din 1941, a realizat un scurt film documentar în care prezintă momentele scindării între Realitatea Tv și RTV, chiar în timp ce se petreceau. Operatorul regizorului Florin Iepan, prezent și el în studio, a filmat pe peliculă momentele în care televiziunea s-a divizat între Realitatea Tv (aripa Schwartzenberg) și RTV (televiziunea lui Sebastian Ghiță). Regizorul Florin Iepan a fost prezent la emisiune pentru a povesti
Filmul scindării Realitatea Tv - RTV, realizat pe peliculă de regizorul Florin Iepan - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/24787_a_26112]
-
între Realitatea Tv și RTV, chiar în timp ce se petreceau. Operatorul regizorului Florin Iepan, prezent și el în studio, a filmat pe peliculă momentele în care televiziunea s-a divizat între Realitatea Tv (aripa Schwartzenberg) și RTV (televiziunea lui Sebastian Ghiță). Regizorul Florin Iepan a fost prezent la emisiune pentru a povesti despre proiectul filmului documentar Odessa, despre masacrul din octombrie 1941, cănd armata română a ars de vii, din ordinul mareșalului Ion Antonescu, aproape 22.000 de civili ucrainieni, majoritatea evrei
Filmul scindării Realitatea Tv - RTV, realizat pe peliculă de regizorul Florin Iepan - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/24787_a_26112]
-
ucrainieni, majoritatea evrei. El l-a adus la București pe Mihail Zaslavski, ultimul supraviețuitor al masacrului de la Odessa. “Practic am intrat într-o emisiune la Realitatea Tv și când am ieșit din emisiune eram la un alt post TV”. Operatorul regizorului Florin Iepan a filmat în studioul Realitatea Tv în momentele în care televiziunea s-a divizat între Realitatea Tv (aripa Schwartzenberg) și RTV (televiziunea lui Sebastian Ghiță)“, a povestit Florin Iepan pentru . “Eu lucrez la un film documentar legat de
Filmul scindării Realitatea Tv - RTV, realizat pe peliculă de regizorul Florin Iepan - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/24787_a_26112]
-
operatori. De la 21,30 am avut emisiunea noastră, în timp ce Cătălin Popa, Eugen Chelemen, Roxana Niculescu Costei, Mihaela Tănase, Letiția Zaharia, Mirela Voicu, Marilena Nedelcu, Simona Gheorghe și câțiva alți colegi s-au adunat în celula de criză. Culmea este că regizorul Florin Iepan venise cu operatorul lui și a prins pe peliculă toate momentele, deși el face un film despre masacrul evreilor de la Odessa. După emisiune ne-am întâlnit cu Sebi Ghiță. Oamenii lui Elan-Vântu intraseră și smulseseră toate cablurile, distrugând
Corina Drăgotescu despre cum a trăit ruptura de la Realitatea TV: M-am dus în cabina pustie şi m-am machiat singură. L-am machiat şi pe Striblea. Regia de emisie din hală s-a golit () [Corola-journal/Journalistic/24847_a_26172]
-
descreierate i se întipărește stăruitor în minte. Dintr-o ceremonie menită a trezi energii profunde, cum era odată actoria în vremuri nobile, azi nu a mai rămas decît aparențele unui delir histrionic. Parcă o conjurație a prostuluigust îi îndeamnă pe regizori să împingă degradarea pînă la treapta complacerii în deriziune. Din acest motiv, spectacolul de care ai parte pe scenele contemporane ascultă de același tipar: actorii se agită bezmetic, parcă stăpîniți de spaima că, dacă stau locului, tavanul sălii le cade
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
stărui în lamentații în marginea a cît de jos a alunecat ștacheta actoriei e pierdere de vreme, mai potrivit e să-i căutăm patogenia și remediul. Peter Brook caută remedii în volumul Fără secrete. Gînduri despre actorie și teatru. Verdictul regizorului e franc: teatrul e în criză, conul de umbră în care a nimerit fiind de rău-augur. Și atunci să-l scoatem din criză redîndu-i măreția, iar pentru asta trebuie să înlăturăm din teatru tot ceea nu îi este indispensabil. E
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
o roată care se învîrtește în jurul unui centru fix, pe care nu putem nici să-l înțelegem, nici să-l definim.“ (p. 108) Centrul acesta fix e pomenit de Brook fără să fie nuanțat. E un postulat în absența căruia regizorul simte că teatrul își pierde dimensiunea hieratică, preschimbîndu- se în carnaval de futilități. Al doilea paradox e că Brook respinge natura intelectuală a teatrului. Dacă admitem că teatrul e viață, facultatea de care avem nevoie pentru a-i simți fiorul
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
incult. Și astfel ajungem la dihotomia „teatru comercial“ și „teatru pentru elite“. Pe primul Brook îl respinge sub motiv că e o mostră de vitalitate fără finețe, pe al doilea din pricină că e tipar simandicos golit de viață. Renunțînd la ambele, regizorul propune formula de „teatru sacru“, genul de oficiu scenic în care invizibilul e pus în scenă prin mijlocirea unor actori cu har. Insistența cu care Brook invocă teatrul japonez Kabuki sau pe cel indian Kathakali, ca pe exemple de ceremonii
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
invizibilul e pus în scenă prin mijlocirea unor actori cu har. Insistența cu care Brook invocă teatrul japonez Kabuki sau pe cel indian Kathakali, ca pe exemple de ceremonii vechi la care, respingînd forma, păstrează tensiunea, e o dovadă că regizorul simțea prea bine că forma modernă a teatrului e atinsă de carență spirituală. În fine, condiția reușitei teatrale e fuga de siguranță: cînd un actor ajunge să fie sigur pe reputația sa, intrînd pe scenă cu aerul că pășește pe
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
pornisem atât de frumos, atât de entuziast! Exulta marea sală de concerte a Radiodifuziunii, ori sălile de teatru unde realizam emisiuni cu public real, plătitor de bilete, nu grupuri de figuranți aduși în decorul de studio să aplaude. Autor, compozitor, regizori, actori, producători ne simțeam în echipă, amplificam textul, procedam la improvizații, la actualizări ad-hoc și adresări directe către unele personaje care se conturau între timp pe firmamentul politic. Simțeam încă bucuria descătușării de cenzură care ne stimula creativitatea și spontaneitatea
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
Gh. Pufulete, Radu Panamarenco, Gigi Tănase, dăruitul compozitor George Marcu și confrații săi Gabriel Basarabescu și Dinu Giurgiu, corpurile de balet conduse de Cornel Popovici sau Brândușa Novac, autoritatea de producător a Silviei Cusursuz sau Rodicăi Leu și, bine nțeles, regizorii care s-au dăruit acestei cauze: Cristian Munteanu, Constantin Dinischiotu, Dan Puican, Romeo Chelaru, Vasile Manta, Harry Eliad, Bițu Fălticineanu. Cu această superbă distribuție pe care, citind textele, cititorul și-o poate închipui interpretându-le, ridicăm cortina către ce ar
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
realizat de o reporteriță italiană într-un moment în care Walesa (Robert Wieckiewicz) se bucura pe deplin de recunoașterea internațională ca laureat al Premiului Nobel pentru pace, simbol al disidenței poloneze și figură marcantă în economia simbolică a mișcărilor antitotalitare. Regizorul încearcă să recupereze tocmai naturalețea personajului, o naturalețe care are în ea ceva frust, părți nedizlocate cultural dintr- un monolit, o directețe glisând spre brutalitate, reprimată abia în ultimul moment, un fel de viclenie, de instinct educat al pericolului și
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
rămâne principala lor armă în fața lui Walesa, înr-un război psihologic din care ies înfrânți de tenacitatea și, ulterior, popularitatea liderului Solidarității. Papa Ioan Paul al II-lea apare ca o figură cardinală a rezistenței anticomuniste, ceea ce nu-l obligă pe regizor să facă din Walesa un mistic. Există un moment în care importanța sa crește atât de mult încât devine o vedetă; un tablou de un kitsch enorm, un portret flatant unde liderul pozează grandilocvent, confirmă o viziune de sine ușor
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
spectator, nu neapărat cel polonez, să înțeleagă ponderea fiecărui eveniment, dar și felul în care Solidaritatea și liderul ei fac istorie. Pentru aceasta, alternează nu o dată filmul alb-negru, documentar sau nu, cu cel color. În opinia mea, cu această alternanță, regizorul încearcă atât un efect de autenticitate, cât și un dozaj al emoției reglat și de coloana sonoră, un rock care imprimă un dinamism adesea visceral scenelor de violență a mișcărilor revendicative. Există decupaje ficționale care încearcă să prindă atmosfera epocii
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
fost prilejuită de centenarul lui Bohumil Hrabal (1914- 1997); în fiecare zi a Târgului, admiratorii marelui povestitor s-au putut întâlni cu istorici literari, autori ai studiilor monografice sau cu cineaștii care au transpus opera hrabaliană pe ecran, inclusiv cu regizorul Jirí Menzel. Organizatorii au acordat o atenție deosebită expozanților din străinătate, printre care pe post de oaspete oficial al Târgului a figurat Ungaria. Să ne reamintim că România s-a bucurat de această onoare acum doi ani, în 2012, când
Scriitori români la Târgul de Carte de la Praga by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/2510_a_3835]
-
clișeele, gesticulația în grotesc și scabros cu intenția de a provoca prejudecățile homoerotismului mic-burghez. Spre deosebire de acesta din urmă, Băieții și Guillaume, la masă! posedă esprit de finesse, nu doar pentru că Guillaume personajul nu este gay, chiar dacă excesiv de efeminat, ci pentru că regizorul ilustrează mai degrabă un rafinat rapel la propria interioritate, evocă o sensibilitate altfel, extrem de nuanțată, un regim intens al experienței și al căutării de sine. Dacă vrem, ceea ce-l deosebește pe Guillaume de ceilalți este tocmai acest parcurs destinal al
Râsul subtil al comediei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2546_a_3871]
-
Nicolae Manolescu La 89 de ani, marele regizor englez Peter Brook a publicat o carte despre Shakespeare intitulată The Quality of Mercy. Într-un interviu publicat în hebdomadarul francez, „Le Point” din 8 mai, cu ocazia traducerii cărții, autorul enumeră câteva sensuri ale cuvântului din titlu: în engleză
„Guvernanți, citiți-l pe Shakespeare!“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2552_a_3877]