1,919 matches
-
asociată vitezei luminii, viteza luminii în vid devenind viteză limită atât pentru obiecte, cât și pentru informații. Masa și energia devin echivalente. Două evenimente care par simultane unui observator, apar în momente diferite altui observator care se deplasează în raport cu primul. Relativitatea restrânsă nu ține cont de efectele gravitației, elementul central al formulării ei matematice sunt transformările Lorentz. Relativitatea generală a fost formulată de Einstein în 1916. Această teorie utilizează formulele matematice ale geometriei diferențiale și a tensorilor pentru descrierea gravitației. Spre deosebire de
Teoria relativității () [Corola-website/Science/297761_a_299090]
-
Masa și energia devin echivalente. Două evenimente care par simultane unui observator, apar în momente diferite altui observator care se deplasează în raport cu primul. Relativitatea restrânsă nu ține cont de efectele gravitației, elementul central al formulării ei matematice sunt transformările Lorentz. Relativitatea generală a fost formulată de Einstein în 1916. Această teorie utilizează formulele matematice ale geometriei diferențiale și a tensorilor pentru descrierea gravitației. Spre deosebire de relativitatea restrânsă, legile relativității generale sunt aceleași pentru toți observatorii, chiar dacă aceștia se deplasează de o manieră
Teoria relativității () [Corola-website/Science/297761_a_299090]
-
restrânsă nu ține cont de efectele gravitației, elementul central al formulării ei matematice sunt transformările Lorentz. Relativitatea generală a fost formulată de Einstein în 1916. Această teorie utilizează formulele matematice ale geometriei diferențiale și a tensorilor pentru descrierea gravitației. Spre deosebire de relativitatea restrânsă, legile relativității generale sunt aceleași pentru toți observatorii, chiar dacă aceștia se deplasează de o manieră neuniformă, unii față de ceilalți. Relativitatea generală este o teorie geometrică, care postulează că prezența de masă și energie conduce la "curbura" spațiului, și că
Teoria relativității () [Corola-website/Science/297761_a_299090]
-
cont de efectele gravitației, elementul central al formulării ei matematice sunt transformările Lorentz. Relativitatea generală a fost formulată de Einstein în 1916. Această teorie utilizează formulele matematice ale geometriei diferențiale și a tensorilor pentru descrierea gravitației. Spre deosebire de relativitatea restrânsă, legile relativității generale sunt aceleași pentru toți observatorii, chiar dacă aceștia se deplasează de o manieră neuniformă, unii față de ceilalți. Relativitatea generală este o teorie geometrică, care postulează că prezența de masă și energie conduce la "curbura" spațiului, și că această curbură influențează
Teoria relativității () [Corola-website/Science/297761_a_299090]
-
de Einstein în 1916. Această teorie utilizează formulele matematice ale geometriei diferențiale și a tensorilor pentru descrierea gravitației. Spre deosebire de relativitatea restrânsă, legile relativității generale sunt aceleași pentru toți observatorii, chiar dacă aceștia se deplasează de o manieră neuniformă, unii față de ceilalți. Relativitatea generală este o teorie geometrică, care postulează că prezența de masă și energie conduce la "curbura" spațiului, și că această curbură influențează traiectoria altor obiecte, inclusiv a luminii, în urma forțelor gravitaționale. Această teorie poate fi utilizată pentru construirea unor modele
Teoria relativității () [Corola-website/Science/297761_a_299090]
-
unui efort colectiv de a înțelege fenomene care în fizica clasică nu-și găseau explicația: structura atomilor și interacția acestora cu radiația electromagnetică. Mecanica cuantică nerelativistă a rezolvat problema structurii atomice; extinsă apoi pentru a ține seama de principiile teoriei relativității, ea a deschis drumul către teoria cuantică relativistă a radiației, numită electrodinamică cuantică. Denumirea de "mecanică cuantică" a fost păstrată pentru a indica teoria fenomenelor atomice din domeniul energiilor nerelativiste, în care numărul de particule rămâne constant; dezvoltările ulterioare, care
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
teoriei, în care aspectele de mecanică matricială și mecanică ondulatorie rezultă dintr-un formalism matematic unic, a fost dată de Dirac (1930). Dirac (1928) a propus o teorie a electronului, compatibilă atât cu principiile mecanicii cuantice cât și cu teoria relativității. Pornind de la aceste principii fundamentale, "ecuația lui Dirac" explica existența spinului electronic, care în teoria nerelativistă a lui Pauli (1927) trebuia postulată, și descria corect structura hiperfină a liniilor spectrale. Ea indica și existența unor stări de energie negativă, care
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
aproape de vârfurile tuberculului uneori cu mici spini destinderea răcește aburul astfel că poate apărea condensarea unei părți din abur este o poezie de atmosferă care transcrie tristețile și deznădejdea omului condamnat la existența cenușie a orașelor de provincie critica teoriei relativității a fost formulată îndeosebi în primele decenii de la apariția teoriei relativității pe baze știițifice nonștiințifice filozofice principiul subsidiarității care promovează inițiativa nivelelor de decizie inferioare pe baza unor criterii uniforme ca rege catolic a înființat biserica ungară și a asigurat
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
că poate apărea condensarea unei părți din abur este o poezie de atmosferă care transcrie tristețile și deznădejdea omului condamnat la existența cenușie a orașelor de provincie critica teoriei relativității a fost formulată îndeosebi în primele decenii de la apariția teoriei relativității pe baze știițifice nonștiințifice filozofice principiul subsidiarității care promovează inițiativa nivelelor de decizie inferioare pe baza unor criterii uniforme ca rege catolic a înființat biserica ungară și a asigurat trecerea populației la creștinism libertatea deciziei sau liberul arbitru sosirea unei
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
judecății (propoziției logice) cu starea de fapt vizată de judecată. Valoarea de adevăr originează în incapacitatea spiritului omenesc de a reproduce în sine ceea ce este în afară de sine manifestată print-o rămânere în urmă față de realul exterior sieși. Este implicit recunoașterea relativității capacității de cunoaștere individuală și colectivă a omului. Această situație ar fi exclusă în cazul unei reflectări absolute în spirit a realității vizate când ar putea exista o singură valoare a judecății făcute și anume: adevărul. Pentru subiectul cunoscător extrem de
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
în spirit a realității vizate când ar putea exista o singură valoare a judecății făcute și anume: adevărul. Pentru subiectul cunoscător extrem de riguros dinamică cunoașterii s-ar desfășura numai între două valori: adevărul și falsul. Practică vieții umane impune o relativitate în evaluarea cunoștinței extinzând valorile de adevăr de la două la trei valori: adevărul, falsul, probabilul. În acest mod ia naștere studiul judecaților cu trei valori adică logică trivalenta. Poligraful este un instrument care măsoară diverși parametri fiziologici în încercarea de
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
algebra lineară este comun studiului structurii și studiului spațiului. Studiul spațiului pornește în mod natural de la geometrie, începând de la geometria euclidiană și trigonometria familiară în trei dimensiuni și generalizată apoi la geometrie neeuclidiană, care joacă un rol esențial în teoria relativității. O mulțime de teorii legate de posibilitatea unor construcții folosind rigla și compasul au fost încheiate de teoria Galois. Ramurile moderne ale geometriei diferențiale și geometriei algebrice abstractizează studiul geometriei în direcții distincte: geometria diferențială accentuează uzul sistemului de coordonate
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
exact, al geometriei euclidiene. Trigonometria combină spațiul și numerele și cuprinde cunoscuta teoremă a lui Pitagora. Studiile moderne generalizează teoriile asupra spațiului introducând noțiunea de geometrie neeuclidiană în locul celei de geometrie euclidiană. Geometria neeuclidiană ocupă un rol central în teoria relativității generalizate și topologie. Cantitatea și spațiul au roluri importante în geometria analitică, geometrie diferențială și geometrie algebrică. În cadrul geometriei diferențiale apar conceptele de „fascicul de mătase” ("fiber bundle") și calculul spațiilor topologice. Geometria algebrică descrie obiectele geometrice prin intermediul unor seturi
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
primei durabile în 1861 și pentru lucrarea fundamentală privind analiza cadrelor din grinzi și articulații de genul celor din multe poduri. Descoperirile sale au contribuit la intrarea în epoca fizicii moderne, a stabilit fundamentul pentru domenii cum ar fi teoria relativității și mecanica cuantică. Mulți fizicieni îl consideră pe Maxwell a fi omul de știință al secolului al XIX-lea care a avut cea mai mare influență asupra fizicii secolului al XX-lea. Contribuțiile sale în această știință sunt considerate de
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
să fie nevoie de un sistem de referință absolut în care ecuațiile să fie valabile, cu dezagreabilul rezultat că ecuațiile își schimbau forma pentru un observator care se deplasează. Aceste dificultăți l-au inspirat pe Albert Einstein să formuleze teoria relativității restrânse; în procesul de elaborare a acesteia, Einstein a renunțat la necesitatea unui eter luminifer staționar. Ca majoritatea fizicienilor vremii, Maxwell era puternic interesat de psihologie. El era deosebit de interesat, călcând pe urmele lui Isaac Newton și Thomas Young, de
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
din 1946 ocupă postul de profesor la Școala Politehnică din Timișoara iar din 1948 predă și la Institutul de Căi Ferate. Începând cu anul universitar 1951-1952 se transferă la București și devine profesor titular. Predă cursurile de Electromagnetism și Teoria relativității la Universitatea din București și, în paralel, la departamentul de Inginerie electrică al Facultății de Electrotehnică a Institutului Politehnic din București. Acest departament fusese înființat în 1948, prin reorganizarea departamentului de măsurări electrice, fiind condus la început de profesorul Constantin
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
iulie 1913, Bratislava - d. 9 decembrie 1963, Iași) a fost un fizician și pedagog român. A fost un militant antifascism, între 1941-1942 fiind închis în lagărul de muncă forțată de la Brețcu. Principala sa preocupare în domeniul fizicii a fost teoria relativității, aspect abordat și în lucrarea de doctorat. A creat la Iași o școală de cercetare în fizica relativistă obținând câteva rezulatate importante: formularea hidrodinamicii relativiste în schema penta-dimensională Klein-Kaluza, a studiat problema relativistă a două corpuri de masă variabilă, a
Teofil T. Vescan () [Corola-website/Science/308594_a_309923]
-
care pot fi definite prin operatori care nu comută. Următoarele sunt câteva exemple: Spre deosebire de exemplele de mai sus, unele principii de incertitudine nu sunt consecințe directe ale relației Robertson-Schrödinger. Cel mai cunoscut dintre acestea este principiul incertitudinii energie-timp. Aplicând ideile relativității restrânse asupra principiuluii incertitudinii poziție-impuls, mulți fizicieni, cum ar fi Niels Bohr, au postulat că ar trebui să existe următoarea relație: dar nu a fost imediat evident cum ar trebui definit Δt (deoarece timpul nu este tratat ca operator). În
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
fost mulțumit de principiul incertitudinii arătându-și nemulțumirea prin celebra replică "Dumnezeu nu joacă zaruri" la care i-a fost replicat " Atunci nu-i mai spune lui Dumnezeu ce să facă cu ele"(această replică se referă bineînțeles la Teoria Relativității in care fiecare eveniment este cât de cât previzibil ex: zarul pare imprevizibil, dar dacă știi densitatea aerului, viteza vântului, viteza zarului, masa zarului, viteza de rotație a lui, etc. poți practic să spui cum va cădea zarul). Nemulțumit, Einstein
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
de timp, astfel permițând radiației să iasă. Deci momentul este deja cunoscut cu precizie. Încă mai vrem să măsurăm variabila conjugată energie cu exactitate. Einstein a propus să se cântărească cutia înainte și după. Echivalența dintre masă și energie din Relativitatea restrânsă va permite determinarea cu precizie a cantității de energie care a ieșit din cutie. Bohr a răspuns după cum urmează: dacă iese energie, atunci cutia care rămâne mai ușoară se va ridica pe cântar. Aceasta modifică poziția ceasului. Astfel ceasul
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
cantității de energie care a ieșit din cutie. Bohr a răspuns după cum urmează: dacă iese energie, atunci cutia care rămâne mai ușoară se va ridica pe cântar. Aceasta modifică poziția ceasului. Astfel ceasul deviază din sistemul de referință, și prin relativitatea generalizată, măsurarea timpului va fi diferită de a noastră, conducând la o marjă de eroare inevitabilă. De fapt, o analiză detaliată arată că imprecizia este dată corect de relația lui Heisenberg. Termenul "interpretarea Copenhaga a mecanicii cuantice" a fost adesea
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
săi fugiseră de persecuțiile țariste. Familia lui Prohorov a revenit în Rusia în 1923. În 1934 Alexander Prochorov s-a alăturat Departamentului de Fizica al Universității de Stat, Leningrad. A participat la lecturile profesorului V.A. Fock (mecanica cuantică, teoria relativității). Profesorul S.E. Frish (fizică generală, spectroscopie) și profesorul E.K. Gross (fizică moleculară). După ce a absolvit în 1939 a devenit student postuniversitar al Institutului de Fizica Lebedev din Moscova, în laboratorul de oscilații condus de Academicianul N.D. Papaleksi. Aici a început
Alexandr Mihailovici Prohorov () [Corola-website/Science/307410_a_308739]
-
ii sunt particule ipotetice, existente doar pe baze teoretice, care ar călători mai repede decât lumina. Conceptul de tahion (derivat din greacă, "tachys = rapid") a fost introdus pentru prima data de Gerald Feinberg. Ei reprezintă o soluție bizară a ecuațiilor relativității restrânse: masa lor este "imaginară", conținându-l pe "i", și reprezentând rădăcina pătrată a unui număr negativ. Astfel, energia lor poate fi reală, (însă, de asemenea negativă), permițându-le existența în continuumul spațio-temporal. Din această inversare a proprietăților particulelor obișnuite
Tahion () [Corola-website/Science/302560_a_303889]
-
spațiul tridimensional și timpul unidimensional într-o construcție numită continuul spațiu-timp, unde timpul joacă rolul celei de-a patra dimensiuni. Conform spațiului euclidian, universul nostru are trei dimensiuni spațiale, iar dimensiunea sa temporală este independentă de structura spațiului. În teoria relativității restrânse, spațiul și timpul sunt mărimi între care există o legătură intrinsecă și ca urmare, nu pot fi considerate entități separate. Este deci natural să se considere că diferitele evenimente se petrec într-un continuu cvadridimensional, numit "spațiu-timp", în care
Spațiu-timp () [Corola-website/Science/302652_a_303981]
-
fascicul de neutrini generați la instituția CERN din Geneva, Elveția, la 732 km depărtare. Viteza de deplasare a neutrinilor a rezultat în mod eronat ca fiind superioară vitezei luminii în vid, punând astfel la îndoială un principiu fundamental al teoriei relativității . Conform măsurătorilor cercetătorii au avut impresia că neutrinii au ajuns la destinație cu 60 nanosecunde (ns) mai devreme decât ar fi necesitat lumina pentru aceeași distanță. Repetarea tot de către CERN a experimentului, al cărui rezultat a fost publicat la 17
Neutrin () [Corola-website/Science/302671_a_304000]