2,299 matches
-
Seara Mese oficiale: Mic dejun Prânz Relaxat (la hotel sau bistrouă Elegant (la Espadon, În hotelul Ritză Cină Relaxat (bistrou, sau cu mâncare adusă În camerăă Eleganță medie (restaurant bun, dineu relaxată Elegant (restaurantul Le Grand Vefour, dineu oficială Petreceri: Relaxat (mic dejun cu șampanie, ceai de după‑amiazăă Stilat (cocktail cu oameni nu foarte importanți, lansări de carte, “Întâlnire la un pahar“ă Extrem de elegant (cocktail‑uri organizate de persoane foarte importante, orice care are loc Într‑un un muzeu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
expire, pentru că ne apropiam de hotel și pentru că interesul ei trecător față de persoana mea era pe punctul de a dispărea definitiv. S‑a uitat pe mesajele lăsate pe celular, dar a reușit să spună În modul cel mai liniștit și relaxat din lume: — Hmm, The New Yorker. Condé Nast. Am dat cu putere din cap, dar ea nu se uita la mine. — Cunosc, firește, o mulțime de oameni acolo. O să vedem cum merge restul călătoriei și poate o să dau la Întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să pleci, nu? Iar Isaac e binevenit dacă găsește o metodă de a dormi Între miezul nopții și zece dimineața. La naiba, chiar și Kyle poate să rămâne, dacă promite să nu deschidă deloc gura. Vezi? Avem o atmosferă foarte relaxată aici. Lily a reușit să șchioapete pe scări În jos și să le dea bună dimineața alor mei, care erau amândoi Îmbrăcați de serviciu și Își luau rămas‑bun de la Kyle. Mi‑am făcut patul și l‑am Împins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
există. Afirm puterea armoniei asupra ta și a fiecărui organ din tine: brațele, picioarele, urechile, ficatul, plămînii, inima, creierul, stomacul, șalele. Toate sînt perfecte. Horace, ascultă-mă... Continuă așa patruzeci și cinci de minute, apoi se lăsă pe spate, destul de relaxat. Domnul Mundy Își scoase, În cele din urmă, batista, Își suflă nasul și-și șterse fața. Dar lacrimile i se uscaseră deja; se ridică fără ajutor și păru că merge puțin mai bine și are mintea mai destinsă. Duncan Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai neagră, zise Helen. Își Îndesă carnea rozaliu-gălbuie a stomacului. Mă face să arăt a șuncă presată. Julia deschise ochii și aruncă o privire rapidă spre coapsele lui Helen. — Arăți ca o fată dintr-un tablou de Ingres, zise ea relaxată. Julia avea o gamă Întreagă de complimente ambigue de acest gen. — Arăți ca o femeie dintr-o pictură murală sovietică, Îi spusese ea recent, cînd Helen se Întorsese dintr-o incursiune la cumpărături cu două plase din sfoară, umflate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe-un drum lateral. Dar nu opri mașina. Acceleră. Străzile deveniră mai goale. Panourile publicitare apărură la marginea drumului cu reclame de genul, Un pachet de Player’s, vă rog! sau Wrigley’s, „Jiffy“ Dyes și Vim. Se așeză mai relaxată privind cum coaja orașului dispare În urma lor - străzile victoriene cu clădiri masive, bombardate, făcînd loc vilelor roșii edwardiene, iar acestea, la rîndul lor, deschizînd calea unor căsuțe ordonate ca niște funcționari cu meloane, urmate de bungalowuri și case din prefabricate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe nimeni fără programare. — Așa deci. Se Întorsese și el odată cu ea, și se uita peste umărul ei la pagină. Mai mult ca sigur că e o afacere de mare succes. Își Încrucișă brațele și Își luă o postură mai relaxată. Așa, de curiozitate, cît cereți? Helen aruncă o privire la ceas. Hai, pleacă. Pleacă odată! Dar era prea politicoasă să-l lase să-i citească gîndurile. — La Început cerem o guinee, zise ea. — Atît de mult? Părea surprins. Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
distragă atenția profesorului punîndu-i Întrebări despre cum era la Ypres, iar domnul Mundy era prea blînd ca să-i lase și să plece. Probabil că prefera să vorbească mai curînd cu Hammond decît cu Fraser. Își schimbă postura și stătu mai relaxat. Își Încrucișă brațele și se gîndi o vreme. — Aș zice că oamenii, spuse el În cele din urmă, erau cam la fel. — Cam la fel? Întrebă Hammond. Ce, vreți să spuneți că erau tipi ca Wainwright, umblînd după crăpelniță, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aș gîndi ca tine, Julia, spuse ea moale, mi-aș dori să mor. Julia rămase nemișcată o clipă, apoi se puse În mișcare - urcă o treaptă, o mătură cu piciorul și izbi pietrișul. — Presupun, spuse ea pe un ton mai relaxat, că nu gîndesc așa, pe bune, pentru că și eu mi-aș dori să mor. Nu este un lucru pe care să-l gîndești, nu-i așa? În schimb te concentrezi - probabil că-și amintea de bărbații și femeile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
umed al dopului ieșind din sticlă. Julia Îi trecu sticla, iar Helen și-o puse la gură. Lichidul roșu și aspru Îi Întîlni buzele și păru să se aprinde ca o flacără pe limbă. Înghiți și se simți dintr-odată relaxată. — S-ar putea, șopti ea În timp ce-i dădea sticla Înapoi, să fim singurele ființe vii din oraș. Crezi că sînt fantome pe-aici, Julia? Julia bău. Își șterse gura. — Ar putea fi fantoma lui Samuel Pepys. El venea la biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mînă, dar apoi Îi trase brațul În jurul ei - strîns, de parcă simțea nevoia să fie alinată, sau căuta căldură. Picioarele ei goale erau deasupra picioarelor lui Kay, iar cămașa ei de noapte din bumbac i se ridicase pînă-n brîu. SÎnii păreau relaxați și calzi sub brațul lui Kay. Kay o sărută pe creștet, o mîngîie pe păr, și apoi Îi murmură: — Presupun că ți-e teribil de somn, iubito? — Cam așa ceva. — Prea somnoroasă pentru un sărut? Helen nu răspunse. Kay Își retrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
duse la șemineu și ținu un sul de hîrtie deasupra cărbunilor Înroșiți pentru a-și aprinde țigara. Apoi se Îndreptă și trase un fum, Își dădu capul pe spate savurînd gustul tutunului. Era aproape goală, stînd cu un șold săltat - relaxată și fără jenă În lumina flăcărilor de parcă s-ar fi aflat la marginea unui iaz, ca Într-o pictură victoriană luxuriantă, avînd ca subiect vechea Grecie. Helen stătea Întinsă și o urmărea. — Parcă ești descrierea numelui tău, spuse ea moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
iată o Întrebare foarte pătrunzătoare. Cred că e pe gustul tău, Guy. Pasându-i-o grațios asistentului meu, mă așez pe scaun și mă pregătesc să-l privesc pe nenorocitul ăla mucos cum Încearcă să scape din Încurcătură. Îmi verific relaxată mobilul. SMS de la Paula Potts către Kate Reddy Emly trimisă acasă d la școală cu LINDINI. toată fam trebuie tratată. ȘI TU! numai bine, Paula Nu-mi vine să cred ce citesc. Am călătorit peste Atlantic și am importat lindini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu cine locuiește acum, dar Îmi promite că se va duce direct acolo. Stau În fața gării, după colț, lângă automatul foto. Când mă uit Înăuntru câteva minute mai târziu, a intrat deja În vorbă cu un tânăr cântăreț al străzii. Relaxat, generos, aruncă una dintre hârtiile de zece lire pe care i le-am dat În cutia deschisă a chitarei tânărului, Își dă jos haina, acoperă grijuliu cu ea câinele băiatului, care doarme, și, Doamne Dumnezeule, Începe să cânte. „Râul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mele ființe. —Em, poți să mi-o dai pe Paula din nou? Te rog, roag-o pe Paula să vină la telefon. Așa, mami, bravo. Încerc să păstrez un ton calm și să pun problema cucuiului lui Ben Într-o manieră relaxată, când tot ce-mi doresc este să mă materializez Înconjurată de flăcări, În propria bucătărie, cu colții materni sclipind și cu capul acoperit de șerpi care sâsâie. A, cucuiul, spune Paula pe un ton nepăsător. S-a lovit cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu În ultimul rând, distinsul nostru coleg de la Fundația Salinger. Domnul Abelhammer face parte din consiliul de administrație, doamnă Reddy. Și Într-adevăr, iată-l. În colțul cel mai Îndepărtat, diferențiindu-se de celelalte costume prin postura aproape insolent de relaxată și zâmbetul larg. În același timp, omul pe care-mi doresc cel mai puțin să-l văd și singurul om pe care-mi doresc să-l văd. Jack. Prezentarea merge bine. Poate chiar prea bine. Mă aflu abia la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
prânz „relaxant“. E important să te vezi cu prietenii, să-ți amintești că există și altceva În viață decât munca, să țeși pânza socială care Întărește ideea de comunitate etc. E important și pentru copii să o vadă pe mami relaxată Într-un context domestic, să acumuleze amintiri strălucitoare din copilărie, În loc de amintiri cu o femeie Îmbrăcată În negru care iese În goană pe ușă urlând instrucțiuni. Totul este sub control. Cartea de bucate este deschisă ca o Biblie pe pupitrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și-mi crestez În schimb dosul mîinii. Arată ca o tentativă de sinucidere la beție. Caut În sertarul cu obiecte de prim-ajutor. Nu găsesc decât un plasture: Domnul Cucui. Dau fuga sus să mă schimb În vestimentația de gazdă relaxată. Mă Îndes În blugii noi, dar nu găsesc nicăieri puloverul din cașmir roz de la Donna Karan. De ce nu e niciodată nimic la locul lui În casa asta? 12.58: Găsit pulover. Paula l-a ascuns În fundul dulapului pentru lenjerie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
zahăr pe care să poată schia brelocul ei cu Minnie Mouse, dar numai dacă-și mănâncă porția de quiche și trei păstăi de fasole verde. Nu, mai bine cinci păstăi de fasole verde. OK? Mi-aș dori să fiu mai relaxată, dar un bâzâit din creier Îmi spune că am uitat ceva. Ce mai era? Ce mai era? 19.16: La culcare, Emily e foarte agitată și vrea să-i mai spun o dată povestea cu Paștele. E obsedată de ea de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
eu aveam 6 % lichidități. Asta ne-a costat câteva puncte, mormăie Ian cel cu fața rozalie. Iar Brian avea 15 % lichidități. Încă un cui În coșciug, bietul prost. Dau din cap cu condescendență și compasiune și spun pe un ton relaxat: De fapt, eu am avut doar 1 % lichidități. Mă bucur de gustul succesului, de Înțepătura lui de șampanie pe limbă. Chris Bunce trece pe lângă mine În drum spre toaleta bărbaților și de-abia rezistă să-mi Întâlnească privirea. Momo vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
îi cerea să dispară într-o gaură neagră o săptămână întreagă, timp în care nu-mi răspundea la telefon, întotdeauna se revanșa cu o invitație la o cină romantică, care mă dădea gata din nou. Julie a fost surprinzător de relaxată când i-am spus că mă logodisem. Îi plăcea de Zach și recunoștea că-i prea artist pentru gustul ei. Nu părea prea supărată că am pus mâna prima pe un PS și spunea: „Nunta ta va fi repetiția generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu poate pune, oricum, nimic în gură. În ciuda acestui lucru evident, Julie continuă neobosită: —Nu poți să te măriți cu el. Imaginează-ți cum ar fi - practic, te-ai topi de îngrijorare. În timpul logodnei ar trebui să fii fericită și relaxată. De fapt, aici Julie se înșală. Se pare că toată lumea e complet stresată în timpul logodnei. Chiar e de așteptat să fie incredibil de stresant. Am încercat s-o liniștesc: —Julie, e doar năpădit de griji și epuizat în ultima vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe apa sâmbetei? — Stai liniștită, mă calmă Julie, văzându-mi expresia îngrijorată. N-o să ne ciocnim de nimeni cunoscut acolo. În West Village nimeni nu se scoală înainte de ora douăsprezece. În drum spre centru, am început să mă simt mai relaxată. Era minunat să mă scol din pat, în sfârșit, și mă simțeam bine în noua mașină a lui Julie, un SUV luxos, tapițat în piele de culoarea caramelei. Nu mai plângeam în hohote. Am fost în stare chiar să leg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cară întotdeauna munți de bagaje, de zici că se mută, fiindcă a citit în Paris Match că Margherita Missoni, tânăra frumușică a clanului Missoni, își „personalizează“ camerele de hotel cu lucruri de acasă, care o fac să se simtă mai relaxată. Mi-am trântit valiza și geanta zebrată în mijlocul podelei și m-am prăbușit pe un pat, direct pe-o claie de haine de-ale lui Julie. Dorind cu disperare să-mi șterg din minte evenimentele recente, am sunat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
făcută de tata. Ciudat, fundalul de vile albe, palmieri și clădiri de apartamente Îmi amintea de Estrella de Mar. LÎngă șirul trofeelor de tenis era altă poză Înrămată, făcută de un fotograf profesionist În sala de mese de la Clubul Nautico. Relaxat, exaltat și afabil, Frank prezida În smochingul său alb, În mijlocul unui grup de preferați ai săi dintre membrii clubului - blonde temperamentale cu decolteuri adînci și soți toleranți. LÎngă Frank, cu mîinile la ceafă, stătea bărbatul cu păr deschis la culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]