2,146 matches
-
conjugal). În primul act, dramaturgul sugerează (aproape exclusiv cu ajutorul dialogului) starea confuză în care se află Ana la puțin timp după moartea soțului 118. Ea nu înțelege în totalitate gestul lui Iorgu, dar tinde să-și asume vinovăția, transformată în remușcare o dată cu reapariția amantului venit după doar o lună de absență spre a-și cere dreptul la fericirea legitimă. Ana, în schimb, vrea să fie lăsată în pace și visează la o liniște imposibil de dobândit, câtă vreme iubirea încă vie
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
un lac de sânge [...] Simt chiar că o să mor... Nu mai am mult.."., se tânguie femeia cu disperare, complet insensibilă la argumentele de bun simț ale pragmaticului ei fost iubit, interesat doar de binele propriu ("Tu ești un om fără remușcări. Tu nu-ți vrei decât binele tău. Ești un egoist!"). În zadar se chinuie Sandi să-i explice că nimeni nu e vinovat, în afară de Iorgu însuși: "Sinuciderea lui n-am pricinuit-o noi. A fost o fatalitate străină de dragostea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Luca în sânul familiei desemnează, simbolic, "întoarcerea refulatului" (un fel de "fantomă" a răposatului soț, mesager sinistru al morții) și grăbește judecata finală, crudul examen de conștiință, pe care femeia se arată dispusă a-l trece cu mare ușurință, fără remușcări prea intense spre indignarea purtătorului de cuvânt al autorului însuși (Luca), hotărât să-i semneze sentința la moarte. Deznodământul devine, din nou, relevant, dacă citim textul ca o psihodramă cu caracter curativ, în care scriitorul și-a regizat, imaginar, propria
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
realizează, la fel, tot prin procedeul povestirii "în ramă", datorită căruia naratorul își prezervă privilegiul de martor-spectator (pretins obiectiv, fiindcă neimplicat) al unui episod dramatic trăit (și povestit) de altcineva. 3.2. "Addenda" la un repertoriu de situații dramatice În Remușcarea, de pildă, scenariul e identic, cu diferența că prietenul naratorului propriu-zis (nemaifiind scriitor, ca Leon, ci pictor) nu "citește" dintr-un jurnal, dar relatează prin viu grai (cu o "străină gură") o poveste de dragoste petrecută cândva, în trecut, și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și revenită în memorie o dată cu revederea unei femei frumoase în care recunoaște pe Bianca, iubita de altădată. Fără să stea mult pe gânduri, artistul (pe nume Tullio) dă frâu liber confesiunii, în speranța dezlegării "enigmei" sau măcar a vindecării de remușcări, adică de amintirea privirii încărcate de reproș (crede el) a iubitei seduse și abandonate, ce-l urmărește "ca o umbră, cu ochi mari, nemișcați". Episodul rememorat acum cu glas tare constituie de fapt un moment semnificativ din educația sentimentală a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
el, o desfrânată. Altminteri, de nu i-ar fi rămas recunoscătoare și "supusă ca o roabă", ce rost vor fi avut clipele petrecute alături de asemenea, josnică, făptură? În fond, iluzia persistenței sentimentelor "curate" ale fostei amante reprezintă unica justificare a "remușcării" lui Tullio, de vreme ce (ca și în romanele lui Anton Holban, spre exemplu) nesiguranța bărbatului nu poate fi depășită decât prin asumarea unui complex de superioritate. Iată un pasaj care e posibil să fi inspirat finalul din O moarte care nu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nu dovedește nimic 137: "[...] față de mine a rămas totuși ca și înainte: supusă ca o roabă. Când mă vede cată la mine ca la o lumină nemișcată, orbită. Se oprește și mă privește rugător - cerându-mi parcă iertare. O mare remușcare mi se ridică însă în piept. Mă gândesc că am și eu o parte de răspundere. Fără mine ar fi fost poate o femeie cinstită; dar iarăși se poate că nu". Drept urmare, așa cum Tullio vrea să-și recapete libertatea pentru
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
profitând în grad maxim de pe urma contrastului cu cealaltă ipostază, ideală, a feminității. Pe scurt, femeia se prostituează nu atât spre a-și satisface instinctul, cât pentru a-i face pe plac bărbatului care o adoră, disprețuind-o. Așa se justifică remușcarea lui Tullio. Și, nu mai puțin, nesiguranța sa. Descrisă până acum din exterior, ca proiecție fantasmatică a dorinței masculine, femeia capătă consistență psilologică și o identitate bine conturată abia în Scherzo, a treia nuvelă din volum, unde povestea amoroasă e
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cuvenita răsplată. Dimineața, după noaptea de amor cu Andrei, Mab își plânge trecutul și "lunga ei iubire pentru Claude, jertfită acum pentru totdeauna", dar suferința nu durează cine știe cât iar femeia, cucerită de "duioșia" proaspătului amant, adoarme, scăpând pentru totdeauna de remușcări. Și așa, chiar dacă o sfătuise cu o seară mai înainte să-și refacă viața, conștient că el nu este decât "o întâmplare" (apoi, mai avea și scrupule morale, Claude fiindu-i prieten), Andrei își recunoaște slăbiciunea și cade benevol în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
textul intitulat "Trei măști funerare (Cincinat Pavelescu, Petre Sturdza, Anton Holban)", din volumul Memorii. Aqua forte, ed. cit., p. 311: În aceste enigmatice cuvinte ale finalului ("poate a lunecat...", n.n.) am văzut graba eroului de a se scutura de povara remușcării. În definitiv, își spunea el, poate nu s-a sinucis, ci a lunecat; nu era așadar vinovat cu nimic. În convorbirea de atunci, Holban mi-a dat însă altă interpretare. Eroul nu se descărca de povara remușcării, ci își introducea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
scutura de povara remușcării. În definitiv, își spunea el, poate nu s-a sinucis, ci a lunecat; nu era așadar vinovat cu nimic. În convorbirea de atunci, Holban mi-a dat însă altă interpretare. Eroul nu se descărca de povara remușcării, ci își introducea în suflet un nou element de incertitudine și de suferință. [...] Nu-l chinuia deci remușcarea, ci nemulțumirea că nu fusese satisfăcut în nevoia lui de siguranță și poate de orgoliu". 138 Despre proiecția vitală a literaturii (și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
era așadar vinovat cu nimic. În convorbirea de atunci, Holban mi-a dat însă altă interpretare. Eroul nu se descărca de povara remușcării, ci își introducea în suflet un nou element de incertitudine și de suferință. [...] Nu-l chinuia deci remușcarea, ci nemulțumirea că nu fusese satisfăcut în nevoia lui de siguranță și poate de orgoliu". 138 Despre proiecția vitală a literaturii (și a cititului ca postură existențială specifică), vezi excelentul studiu semnat de Marielle Macé, Façons de lire, manières d
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Omul atacă, dar nu pe față, ci pervers, hoțește, ca un laș. N-are scrupule, este plin de cruzime, bănuitor, egoist și fără caracter. Când își vede scopurile îndeplinite, de acolo, de sus, se uită triumfător în juru-i, nu are remușcări pentru victimele strivite și tânjește a se cocoța și mai sus, plănuind viitoarele asasinate. Am cunoscut asemenea oameni și i-am tratat ca atare, cu tot disprețul cuvenit. Și când a sosit momentul, i-am lovit. Printre aceștia se află
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
așa că totu-i în regulă. - Da, dar, vezi neata, e bine ca atunci când faci un bine cuiva, să i-l faci de-antregul, așa scrie la cartea sfântă. - Omule, suflet ales, totu-i bine când se termină cu bine, nu avea remușcări, nu te necăji, Dumnezeu a primit fapta dumitale și te prețuiește, așa cum te prețuiesc și eu, căci de-acum încolo te consider prieten scump și adevărat. După vreo două zile m-am înzdrăvenit și am putut să merg. Pentru că n-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
atenți să poată amorți cu aur toate intrigile politice. Cu răbdare... La denia celor douăsprezece evanghelii, încercă să-l însoțească pe Iisus Hristos de la Ana la Caiafa până-n vârful dealului Golgotei. Alături cu tronul, în dreapta, Ștefan cu chipul chinuit de remușcări, făcea cu unghia un semn în lumânarea de ceară pentru fiecare evanghelie citită; în stânga, fratele lui, senin și frumos, împlinit bărbătește la trup, Constantin, Dinu, cum îi spuneau toți, urmărea cu atenție cântările. Reușise mai bine decât ceilalți doi, gândul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
predestinării, era un om activ cu un mare interes pentru studiu, dar se simțea mândru nu atât de faptul că se putea întoarce înapoi prin bunici și străbunici până la acel cărturar, ci că descoperea în suflet un vag sentiment de remușcare că îl abandonase pe cabalist, convertindu-se la catolicism. Da, îl iubește pe prințul Ștefan pentru că poartă numele primului mucenic, al diaconului Ștefan, care a fost evreu; în subconștientul lui spunea „a fost evreu ca și mine” și-i era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îl pot ține închis la Ediculé, dar amintirea vremii lui n-o s-o poată șterge nimeni. Îi pare rău lui, spătarului, de Brâncoveni? Nu, hotărât nu, este și el un Cantacuzin și neamul lor nu prea a fost încercat de remușcări. Simte însă un fel de nostalgie pentru acele timpuri, poate și pentru că era mai în putere, poate și pentru că scăpase de spaimele prin care trecuse în tinerețe, poate și pentru că vodă și toți ai lui îl prețuiau și-l iubeau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oarecum obosit, soarta Brâncovenilor îi apăsa cugetul, sentimentul vinovăției îl imobiliza și-l făcea să-și privească viața cu ochi critici, dar iată hotărârea femeii pe care o admirase cu câteva clipe în urmă vine să-i alunge șovăiala și remușcările. Zâmbi, pentru că și acum, ca și alte ori, nu putea să-și stăpânească gândurile: „Oare de ce se crede Păuna Cantacuzină și nu Brâncoveană?” — Nu este nimic de râs, neică Mihai, hotărî doamna, îl așteptăm pe imbrohorul Rekiap să ne spună
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domn, Nicolae Mavrocordat, trimite în urma lor emisari cu scrisori compromițătoare și chiar o mie de pungi de galbeni pentru ca cei doi Cantacuzini, vodă Ștefan și tatăl său stolnicul Constantin, să fie judecați fără milă. În zadar spătarul Mihai, ros de remușcări, a încercat de data aceasta să-și salveze nepotul. Când primăvara înflorea grădinile din Istanbul, cei doi au fost închiși la Ediculé, averile lor au fost strigate la mezat în bazarurile orașului și teroarea supliciului interogatoriilor s-a abătut neiertătoare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
omoară dacă nu "renunță la cruce". Mary a răspuns fără ezitare: "M-am născut creștină și voi muri creștină". Pistolul s-a descărcat, iar gâtul și coloana vertebrală a tinerei au fost străpunse de un glonț. Fără nici o urmă de remușcare, militantul i-a scrijelit o cruce pe piept cu baioneta, lăsând-o apoi să moară. A doua zi, grupul s-a întors, pregătindu-se să ocupe satul. În timp ce adunau cadavrele, câțiva dintre ei au găsit-o pe Mary, care trăia
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
faptului de a juca este și el important. Dar, în același timp, ne dezvățăm de a fi constanți sau de a ne stabili un drum mai potrivit pentru fiecare din noi. Încercînd toate traseele, sîntem siguri că nu vom avea remușcări, dar riscăm, cîteodată, să nu realizăm mare lucru, decît în manieră ludică sau virtuală. Manifestarea cea mai eficientă și activă a acestui tip de cercetare este creația artistică, fie ea literară, plastică sau sonoră. În general, preferăm totuși să reluăm
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
universitar chemînd un taxi, ar fi pașii săi nesiguri, grija sa de a nu cădea pe spate, curba pe care ar descrie-o în cădere, ca și cum ar fi beat sau trotuarul ar fi acoperit cu gheață. Această comparație dramatizează fără remușcare ceea ce rămîne din marioneta pe care o reprezintă celălalt, lipsită de protecția rutinei perceptive și afective. Mirarea în fața privirii fotografice permite și istoricizarea actului particular de focalizare. La sfîrșitul acestui capitol, ce avertisment mai bun am putea găsi într-una
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
gospodăriei păstorului, afundânduse în pădurea nesfârșită atrasă de mirajul feeric al acestui tărâm. Cu cât se afunda mai mult în pădure, era atrasă mai mult și mai mult. Când s-a întunecat a vrut să se întoarcă acasă, cuprinsă de remușcări, dar cale de întors numai era, s-a rătăcit și numai cunoștea drumul de înapoiere. Cum mai licărea puțină lumină, hotărî să înopteze în scorbura unui stejar gigant, căptușită cu mușchi verde moale și pufos. La început a fost speriată
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mine în dormitorul meu. Mă trezii din coșmarul odios într-un lac de sudoare. Toată ziua trăind măcinat de nostalgii și un periculos și distrugător sentiment al vinovăției. Emoții și sentimente de care va fi marcată prezenta viață-frică, lașitate și remușcări. În noapte mesagerul mă luă pe sus. -Ultimul raid. Vom naviga spre Franța, unde s-a născut ca bărbat în ultima viață anterioară, și a trăit actuala ta soție. Nu termină de vorbit că am și ajuns la Marsilia-bijuteria Mediteranei
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de rătăciri și trădări și omul care îi conducea murise fără să-și atingă visul. De ce întîrziase el atît? Ce îl împiedicase? De ce spărsese el tablele legii furios? Iar în fața mea aveam un om care nu avea nici îndoieli, nici remușcări. Da? zic. îmi cunoști ideile? Care idei?" Alea pe care le ai! Știi tu!" "Bine, nașule, văd că mă cunoști mai bine decât mă cunosc eu, cu toate că ne întîlnim pentru întîia oară de când eram mici. O să-mi urmez soarta, orice
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]