3,608 matches
-
înecat întreaga lume și toate viețuitoarele de pe pământ (afară de cele de pe corabia lui Noe); ploaie mare, torențială; revărsare mare de ape, inundație mare; calamitate, dezastru, nenorocire; cantitate imensă; număr mare de ființe sau de lucruri; mulțime, grămadă. slavă: glorie, faimă, renume; laudă, preamărire, proslăvire; slin: (reg.) strat de murdărie de pe pielea nespălată, de pe îmbrăcămintea purtată mult și neîngrijită sau de pe obiectele mult întrebuințate și necurățate; jeg; sudoare: (aici) muncă, osteneală, trudă; chin. 1.Scrie însușiri ale limbii române găsite în poezie
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
întrerupă în scurt timp, din aceeași cauză. Predispus experimentelor existențiale, colindă o perioadă prin țară ca solist vocal și instrumentist (clarinet și saxofon), participând la concerte, baluri, nunți și tot soiul de agape. Viețuiește în preajma unor lăutari și artiști de renume, precum Maria Tănase și Maria Lătărețu, Marcel Budală, Toni Iordache, Horia Șerbănescu și Nicu Constantin. O vreme lucrează ca șofer și tractorist la SMT Chitila. În 1959 primește avizul de continuare a studiilor de medicină, pe care le finalizează la
TANASESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
și adversar al lui Socrate care participase la răsturnarea tiraniei „Celor 30” (în rândul cărora fuseseră mai mulți discipoli socratici); Meletos, un tânăr poet tragedian, se pare, netalentat și adesea ironizat de Socrate; și un anume Lykon, orator cu oarece renume. Cei trei acuzatori au procedat astfel în virtutea instituției sicofanților (sukofanth"= „delatori”), introdusă cu câteva decenii în urmă. Nici una dintre acuzații nu era pe deplin îndreptățită, după cum și-au dat seama atenienii imediat după ce Socrate a băut paharul de koneion (cucută
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
J.-P. Vernant (Mythe et pensée chez les Grecs. Études de psychologie historique, La Découverte, Paris, 1988; trad. rom.: Mit și gândire în Grecia antică, Meridiane, București, 1995) a demonstrat că aceasta din urmă devenise patroana universului cosmic cedând vechiul renume al protectoarei vieții de familie. Locul fusese ocupat de Artemis, fosta zeiță a vânătorii. În vremea lui Socrate, Artemis era invocată ca „ușurătoare a durerilor nașterii” - după o tradiție orfică -, dar și ca „neîncercată de durerile nașterii”. Acest echivoc se
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
întinsese o Romanie în care se vorbea limba latină și se învăța obligatoriu scris-cititul pentru a putea lua parte la activitățile mercantile libere de pe țărmurile Mediteranei 3. Este „epoca de aur a gramaticii latine”, în care școala gramaticului căpătase un renume uriaș 4; după ce copilul învăța scris-cititul acasă cu un praeceptor, urma această școală unde studia „cele opt părți de vorbire” (nume, verb, participiu, articol, pronume, prepoziție, adverb, conjuncție), ortografia (neinfluențată de intonațiile limbii vorbite), metrica și prozodia versificației clasice și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în Orient susținând sau chiar înrolându-se în legiunile romane; iar în 490, când împăratul Zenon le cere, ostrogoții lui Theodoric Amalul îl atacă pe Odoacru și recuceresc Italia stăpânită de acesta 14. Nici chiar sălbaticii vandali nu-și merită renumele sinistru. Ei au respectat instituțiile civilizației romane atât cât au stat în Spania; iar când, în 429, au trecut în Africa, au luat cu ei regulile de funcționare ale acestora 15. Și mai favorabili romanilor erau burgunzii, care se credeau
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
iar scolasticul Symphosius compunea culegeri de probleme (enigme). Astfel încât aprecierea dată orașului de poetul Florentinus trebuie să fi fost îndreptățită: Cartago studiis, Cartago ornata! În fine, să consemnăm că barbarii nu au distrus nici viața școlară din provincii. Cărturari de renume s-au format în afara marilor orașe. Este cazul lui Victor din Vita, care și-a dobândit cultura uriașă în afara marilor orașe, în timpul domniei lui Genseric. Fulgentius, viitorul episcop de Ruspae, pe la 480, după studiile în familie, a fost trimis de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
apud Riché, op. cit., p. 297). Despre așezarea goților și burgunzilor în Imperiu: L. Schmidt, Die Ostgermanen, München, 1934; și, de același autor, Geschichte der Wandalen, München, 1942. Erau, într-adevăr, cu toții „barbari”. Dar nu toți erau sălbatici, neciopliți și cruzi. Renumele sângeros se potrivea doar vandalilor și hunilor, însă a fost generalizat la toți migratorii. Iar vandalii, odată așezați în Iberia și Africa, se vor dovedi pașnici și interesați să producă o „renaștere vandală” a civilizației și culturii greco-latine. 12. Despre
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dintr-o familie aristocratică provensală. S-a stabilit în Italia de Nord în 490, când era tânăr. La 20 de ani intrase în rândurile clerului din Pavia, apoi a plecat la Milano. Și-a sfârșit cariera ca episcop de Pavia. Renumele de cărturar i l-au adus cercurile de literați din Liguria. Nu este cert dacă a întemeiat Școala din Milano, dar a fost considerat conducătorul acestei școli episcopale de către admiratorii contemporani. În acest sens, vezi: Martin Schanz, Carl Hosius, Gustav
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de apropiată de cea creștină, încât puteau fi confundate. „Retragerea în sine”, „libertatea interioară”, sustine et abstine, sua (fără) aliena - iată câteva metode de evitare a „nebuniei lumii” de către acești noi admiratori ai Porticului Pictat. Este greu de crezut că renumele de înțelepți ai neostoicilor nu-i influența pe creștinii din Imperiu supuși prigoanelor de tot felul. De-a lungul întregului al doilea veac și după sosirea migratorilor, creștinii au adoptat numeroase soluții stoice pentru a evita anomia și silniciile. Dar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
purificare corporală augustiniană. Dar autoflagelările, practicate uneori în mod absurd, a stârnit admirația multor creștini. Ambiția lor a atins uneori cote halucinante și nu este sigur că mulți dintre acești cadaveres erau în toate mințile. Istoria bisericească evocă, sub un renume de „sfinți”, câțiva asemenea demenți. Unul este Sfântul Simion Stylites/Stâlpnicul (390-459). După ce a stat vreo câteva luni îngropat în pământ până la gât, Simion s-a decis să câștige sfințenia urcându-se în vârful unui palus (par) de vreo 18
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Pachomius a fost completată de Vasile din Cezareea (330-379). Acesta nu era soldat, ci un erudit format la școlile înalte din Atena și Constantinopol. Se dedicase, la 27 de ani, vieții ascetice scârbit de „modul de viață lumesc”. În 370, renumele de „bun creștin” i-a adus rangul de episcop al Capadociei. Și-a păstrat rangul până la moarte, folosindu-și autoritatea pentru a consolida sistemul monastic răsăritean. A conceput, în acest sens, un regulament riguros, de fapt, un nou curriculum monastic
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
manevre subtile. Pentru a o intimida pe împărăteasa Irina, s-a aliat cu califul de la Bagdad, vestitul Harun ar-Rașid. Acesta i-a oferit Palestina ca protectorat și i-a dăruit cheile Sfântului Mormânt, ceea ce i-a sporit imens lui Carol renumele său de „împărat creștin” al unui „imperiu sacru”. Carol cel Mare nu era însă naiv și nu a căzut pradă vanităților obișnuite. Dimpotrivă, era un om cultivat și, dacă ar fi să-l credem integral pe biograful său Eginhard, era
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fiind tradusă într-un număr considerabil de limbi europene și asiatice. Ulterior îi va adăuga o lucrare introductivă, Vestibulum. Între 1634 și 1636 scrie, mai întâi în cehă și apoi tradusă în latină, celebra Didactica magna, care îi va aduce renumele de „părinte al pedagogiei”. Dintr-un anumit punct de vedere, putem considera că, în această carte, și-a găsit moartea paideia ca viziune mitică și speculativă și s-a născut ceea ce s-a numit pedagogia, ca știință riguroasă a educației
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
numeroasele fiare din jurul palatului erau, de fapt, victime umane reîncarnate. N-a fost descoperirea unui vicleșug banal; Ulise a aflat că, prin caracterul său, omul supraviețuiește în postumitate. Și nu-i lucru puțin ca, în amintirea semenilor, să-ți rămână renume de „om adevărat”, și nu de bestie sau dobitoc. Dar această lecție învățată de Ulise de la Circe a fost una fulgerătoare, o revelatio, precum acele peak experiences descrise în secolul XX de Abraham Maslow, și nu o școală întreagă, aducătoare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
plus sau pentru că erai mai „altfel”. Nu am văzut niciodată oameni mai urâți, mai alterați decât la cozile de pe atunci: se stricau și se învecheau o dată cu alimentele. „Nu se mai satură, viermii”, ar fi spus tovarășa Elena Ceaușescu, savant de renume mondial. Impresia dominantă, copleșitoare era de lagăr în aer liber. Unii bătrâni își aminteau de experiența războiului, de bombardamente, de seceta din 1946. Intelectualii din cartier, cei fără pile în sistem, precum și scăpătații de veche familie bună resimțeau aici din
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
aceasta, majoritatea cercetătorilor au fost trecuți din munci necalificate în posturi de bibliotecari și funcționari (fără a li se recunoaște specializarea și vechimea în muncă). În urma demersurilor judiciare către instanțele vechiului și noului regim, victimele MT, în principal intelectuali de renume, se întreabă care este progresul social dacă o asemenea cauză rămâne învăluită în mister și injustiție. Nedreptate colectivă (Aurora Liiceanu) „Meditația Transcendentală” a fost și rămâne - într-o memorie relativizată, poate, chiar de ceea ce are ea mai caracteristic, și nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în rețele. Anul 2000 a fost dominat de viermele Love Letter, cunoscut și ca Love Bug, care a fost nimicitor pentru zeci de mii de sisteme de e-mail ale companiilor. În acest an, de altfel, poșta electronică și-a câștigat renumele de cel mai bun canal de transmisie pentru viruși. După 2000 au proliferat virușii orientați spre PDA-uri (Personal Digital Assistants), spre schimburile de fișiere din rețele, sistemele de tip instant messaging și multe altele. 2001 a fost un an
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Școlii Române din Franța, apoi ca bursier al Ministerului Educației Naționale. Urmează cursuri la Collège de France, Sorbona, École Pratique des Hautes Études, École Normale Supérieure, documentându-se în marile biblioteci pariziene în vederea doctoratului. Lucrează sub îndrumarea unor profesori de renume, precum Fernand Baldensperger, Paul Hazard, Gustave Cohen, Fortunat Strowski. Începe să colaboreze la „Revue de littérature comparée” și atrage atenția specialiștilor prin amplul studiu Le Sentiment de la mort chez Gérard de Nerval, publicat în 1925, la editura pariziană J. Gamber
POPA-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288914_a_290243]
-
promise, în afară de cel apărut, ale grațioasei principese Ileana, toate acestea au făcut din publicația noastră cea mai autorizată tribuna a sufletului și a culturii românești.” Dovedindu-se, într-adevăr, o tribuna culturală, în jurul revistei s-au grupat mulți scriitori de renume. În paginile de poezie apar semnăturile lui Ion Minulescu, D. Nanu, Horia Furtună, N. Davidescu, George Murnu, Al. Ț. Stamatiad, Virgil Tempeanu, Victor Eftimiu, Radu Gyr, Const. Rîuleț, V. Demetrius ș.a. Proza este ilustrata de Nestor Urechia și Aurel Savela
PROPILEE LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289042_a_290371]
-
Departamentului de Stat al SUA pentru activitatea de promovare a literaturii americane în România. Prin cele peste o sută de romane, piese de teatru și eseuri traduse de R. au intrat în circuitul culturii românești autori britanici și americani de renume. Fluența versiunilor semnate de R., asigurând un transfer firesc și lăsând impresia întâlnirii fericite cu originalul, implică de fapt aptitudini cu totul speciale: intuiție în înțelegerea autorului tradus, pătrunderea sensurilor ocultate sau doar sugerate, cunoașterea contextului cultural al operei și
RALIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]
-
în 1875 l-a avut profesor de limba germană pe Mihai Eminescu, și la Colegiul „Sainte-Barbe” din Paris, M. frecventează cursuri de litere și filosofie la Paris și Bruxelles, dar se întoarce în țară fără diplome, totuși cu un meritat renume, pe care i-l adusese activitatea de gazetar și de militant socialist. Deputat în mai multe rânduri (1888, 1891, 1895), ca reprezentant al socialiștilor români și membru în conducerea partidului, el face parte din grupul „generoșilor”, alături de care, în anul
MORŢUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288256_a_289585]
-
alcătuit broșura de popularizare Avram Iancu (1924). Fără a fi un intelectual de anvergură sau un teoretician apt să introducă o direcție în artă, a avut acele calități umane pentru a polariza principalele energii ale zonei, câștigându-și un bun renume ca animator și mentor, făcând din „Pagini literare” una din cele mai importante reviste ale Transilvaniei interbelice. Prima sa plachetă - Poezii (1920) - este mai puțin semnificativă, atât din cauza prea marii apropieri de modele (Coșbuc, Iosif, Goga), cât și a pronunțatului
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
traducerilor din Homer, publicând mai întâi cânturile I-XII din Iliada (1906), apoi cânturile XIII-XXIV (1912) și textul integral în 1916; în 1924 dă la tipar și traducerea Odiseei. Era o întreprindere singulară în cultura română, ce i-a adus renumele de ,,homerid”. Atras irezistibil de arta mediteraneană veche și totodată de cea pontică, clasicistul și poetul captează spiritul homeric și îl transmută pe terenul limbii și prozodiei românești, dovedind că sevele Antichității pot fi turnate, cu profit estetic, în tipare
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
umorist: mai mare decât Mark Twain și Bernard Shaw. E vizitat de o femeie superbă, posibil simbol al frumuseții inaccesibile, dar scrierea pe care aceasta i-o inspiră, în loc de a fi râvnitul poem de iubire, îi sporește și mai mult renumele de mare umorist. În cele din urmă poetul se spânzură de o creangă. Mai evident parodică e Paco și Petro, nuvelă având ca eroină o frumusețe inspiratoare de pictură și literatură nemuritoare, preschimbată, după zece ani, în opusul ei: o
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]