52,643 matches
-
vedea, care implică în calitate de corelat o imagine mediatică nu doar "facilă", ci nulă, această nulitate găsindu-și expresia în auto-dispariția acestei imagini în fiecare clipă. Imaginea mediatică atestă contactul său ultim cu viața prin faptul că ea este întotdeauna o reprezentare a acestei vieți: cineva pe cale să vorbească, sau lovitura fulgerătoare a jucătorului de pe extrema stângă care propulsează mingea în plasa porții. Faptul că în acest contact ultim cu viața proiectul acesteia din urmă este de a se revoca pe sine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
indivizii sunt locul unor experiențe care, în ciuda faptului că sunt de fiecare dată acelea ale unui Sine, nu sunt totuși mai puțin susceptibile de a prezenta caractere comune: "legile societății" sunt formele tipice ale acestei activități, cu cortegiul său de reprezentări teoretice, ideologice și mai cu seamă juridice. Încă o dată este posibil, în reprezentare și grație ei, a trasa o nomenclatură generală a praxisului social a cărui esență rămâne totuși în sine nereprezentabilă și monadică. Necesitatea de a vorbi acum de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acelea ale unui Sine, nu sunt totuși mai puțin susceptibile de a prezenta caractere comune: "legile societății" sunt formele tipice ale acestei activități, cu cortegiul său de reprezentări teoretice, ideologice și mai cu seamă juridice. Încă o dată este posibil, în reprezentare și grație ei, a trasa o nomenclatură generală a praxisului social a cărui esență rămâne totuși în sine nereprezentabilă și monadică. Necesitatea de a vorbi acum de "epoci", adică de o istorie a formelor tipice ale acestei activități productive rezultă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a nu da decât un exemplu, relația dintre analist și analizant nu este decât o modalitate a intersubiectivității patetice despre care vorbim. Însă dacă se poate și trebuie afirmată existența unei repetări cu totul patetice, cea a unui afect fără reprezentare, inversul nu este adevărat: orice repetare teoretică a unui act de evidență sau de cunoaștere în sensul obișnuit al termenului este în mod identic o repetare patetică, cea a auto-afectării acestui act. Repetarea în care constă orice transmitere și orice
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
etc.), ci doar, pornind, dimpotrivă, de la acesta din urmă și astfel afirmându-l și presupunându-l așa cum se afirmă, se presupune și se cunoaște el însuși, putem să constatăm corelarea lor aceasta nefăcând de altfel să intervină în sine decât reprezentarea subiectivității în psihismul uman și niciodată subiectivitatea însăși, care se retrage și se reține în Noaptea inextatică a imanenței sale pure. Nu este posibil a obține pornind de la biologic nici cea mai neînsemnată cunoștință privind subiectivul ca atare iată ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
practica sa o obligă la înțelegerea corectă a fenomenelor în chestiune. Vorbind de psihismul profund, de ceea ce el numește "stările latente ale vieții psihice", Freud declară categoric: "Ele ne sunt, la ora actuală, complet inaccesibile prin caracterele lor fizice; nici o reprezentare fiziologică, nici un proces chimic nu poate să ne dea vreo idee despre natura lor". Dacă cineva aruncă o privire asupra disciplinelor incluse în rubrica "psihologie" în Universitatea zilelor noastre, va descoperi, alături de o psihologie științifică a comportamentului ce revine la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
înfăptuiesc de la sine, fără vreo referire la un model de cultură, la o sensibilitate mai exigentă, forță sub aspectul său fizic și cel mai brutal, gândire redusă la scheme ideologice, la șocul cuvintelor și la greutatea fotografiilor, pe scurt, la reprezentări colective devenite oglindirea fidelă a unei existențe la nivelul solului. Iar această existență care-și reflectă sărăcia în cea a mijloacelor de comunicare, fiind în același timp modelată și pervertită de ele, este existența socială. Atunci când, așadar, motivată de sociologismul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
avut în atenție datele oferite despre familie în Barometrul de gen (2000) și în Barometrul de opinie publică (2002-2005). O altă linie de interes a fost cea referitoare la modelele, simbolurile, miturile, prejudecățile asociate familiei monoparentale: cum influențează toate acestea reprezentările sociale? Am recunoscut o anume violență simbolică 23, posibilă prin interiorizarea de către femeile mame singure a relației de dominare sub care se aflau. Astfel, a fi mamă singură reprezintă o situație problematică, în care este sancționată indirect (prin atitudini și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
va veni în ajutor. Pe timp de pace, se păstrează intuiția după care starea de viață a unui părinte singur nu este una normală, în concordanță cu standardele comunității. Percepția comună asociază, în lumina tradiționalei familii patriarhale, creșterea copiilor cu reprezentarea unei familii complete. Așa se explică faptul că, atât la nivelul reflecțiilor din teoriile politice, cât și al practicilor de protecție socială, familia monoparentală este neglijată; ea este cel mult o excepție. Chiar și atunci când diversele aspecte relaționale ale oamenilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
generalizarea s-a făcut atâta cât a permis realitatea. Totuși, se impun câteva constatări. Testul a avut ca particularitate cerința de a scrie unele sub altele cuvintele considerate reprezentative, chiar determinante pentru propria persoană. De aceea, s-a obținut o reprezentare ierarhică, în care se arată o încărcătură valorică mai mare pentru primele poziții. Dominantă este remarca după care fiecare a răspuns că este mai întâi de toate mamă. Mă întreb: nu cumva această constantă autorecunoaștere în ipostaza de mamă reprezintă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
preluând aspectele coercitive din specificul eticii drepturilor, ar fi una cu un caracter mai pregnant de impunere, în timp ce autoritatea dezvoltată de femei ar fi mai subtilă, dar și mai greu de receptat drept autoritate ca atare. În maniera clasică de reprezentare a tipurilor de autoritate exercitate de părinți, G. Lipovetsky (2000, p. 167) arăta: „chiar dacă autoritatea paternă prevalează în fața celei materne, educația este din ce în ce mai mult o funcție dominată și controlată de către mame, care, la urma urmei, se identifică pe deplin cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
privesc emanciparea individuală, proces de înaintare spre autonomie, dar aceasta este predictibilă doar în spațiul public. În paradigma liberală, în prim-plan au fost aduse revendicările privind egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbații, egalitate în fața legilor (inclusiv drept de reprezentare în instanță), acces la educație, drepturi referitoare la reprezentarea politică. Liberalismul a constituit un context teoretic bun de argumentare prin intermediul căruia s-au dobândit numeroase drepturi: dreptul de proprietate asupra facultăților reproductive, dreptul la liberă alegere, asistență în creșterea și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
aceasta este predictibilă doar în spațiul public. În paradigma liberală, în prim-plan au fost aduse revendicările privind egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbații, egalitate în fața legilor (inclusiv drept de reprezentare în instanță), acces la educație, drepturi referitoare la reprezentarea politică. Liberalismul a constituit un context teoretic bun de argumentare prin intermediul căruia s-au dobândit numeroase drepturi: dreptul de proprietate asupra facultăților reproductive, dreptul la liberă alegere, asistență în creșterea și îngrijirea copiilor (alături de alte drepturi, cum sunt egalitatea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
femeia trebuie să își urmeze bărbatul?”, 78% dintre subiecți răspund: „Da”. La întrebarea „Bărbatul este capul familiei?”, 83 % dintre subiecți dau același răspuns. Complementar, 61% consideră că „femeia este stăpâna casei”. Conservatorismul se regăsește și în gândirea relațiilor din familie. Reprezentarea asupra familiei este una tradițională. Dacă este vorba de existența în familie a copiilor, atunci necesitatea unei familii legale, complete, este subînțeleasă. La întrebarea „Ce părere aveți despre femeile care au făcut copii fără a fi căsătorite legal?”, 47% au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a ceea ce gândesc, ce scriu și asupra familiei pe care ei o formează. Abordarea experienței devine cu atât mai complicată cu cât nu este vorba strict despre ceea ce trăiesc, mai mult sau mai puțin conștient, persoanele ca atare, ci despre reprezentările pe care ceilalți le au despre cei în cauză. În unele situații, împărtășirea (necritică) a părerilor celorlalți - preluarea punctelor de vedere ale căror întemeieri sunt suspecte sau care nu sunt nicidecum întemeiate - conduce la prejudecăți (ce apar ca un context
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
55%), în învățământ (51% - p. 37). Familia nu apare printre instituțiile față de care să fie solicitată exprimarea opiniei. De ce? Fiindcă se presupune un răspuns unanim acceptat: oamenii au o încredere deplină în familie. De fapt, este vorba despre încrederea în reprezentarea comună privind familia: un grup armonios, funcțional, necondiționat solidar și suportiv cu toți membrii recunoscuți ca aparținându-i de fapt. În 2005, în Barometrul de opinie publică se arată că 97% dintre români consideră familia ca fiind importantă în viața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Aceasta pare să fie însă doar o etapă în procesul evolutiv, fiind foarte probabil ca în viitor ea să fie înlocuită cu familii monoparentale sau cu alte forme de asociații libere (F. Fukuyama, 2002, p. 120). Democratizarea familiei și schimbarea reprezentărilor sociale privind normalitatea acesteia pot fi premisele care vor permite și celor ce trăiesc în familii monoparentale să ducă o viață mai bună. 5. Concluziitc "5. Concluzii" Credem că relatăm fapte când, în realitate, oferim interpretări ale faptelor în lumina
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Perspective feministe, Editura Polirom, Iași, 2002. Bruckner, Pascal; Finkielkraut, Alain, Noua dezordine amoroasă, Editura Nemira, București, 1995. Bucur, Maria; Miroiu, Mihaela (coord.), Patriarhat și emancipare în istoria gândirii politice românești, Editura Polirom, Iași, 2002. Bulai, Ana; Stănciugelu, Irina, Gen și reprezentare socială, Editura Politeia - SNSPA, București, 2004. Burke, Edmund, „Reflecții asupra revoluției din Franța”, în Adrian-Paul Iliescu; Mihail-Radu Solcan (coord.), Limitele puterii, Editura ALL, București, 1994. Bydlowsky, Monique, Psihanaliza maternității, Editura Trei, București, 1998. Chevalier, Jean; Gheerbarant, Alain, Dicționar de simboluri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
midianiților și amoniților și filisteenilor și moabiților și asupra lui Abimelec, căruia i s-a crăpat capul cu o piatră de moară aruncată asupra lui. Și totuși, spuneam eu, dragi colegi, eu vă pot da doar o palidă și nedesăvârșită reprezentare a tot ce a descris Gustave Doré. în realitate, adică în Biblia lui Doré, sângele țâșnește din gâturile retezate, măruntaiele ies din burțile deschise, creierul se scurge din țestele despicate, femei și copii sunt zdrobiți de stânci. Și așa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
aceasta se face numai cu îndrumător și sub ascultare... Expresia realitate materială este nepotivită pentru un discipol al lui Descartes, deoarece pentru el realitatea obiectiva nu este o caracteristică a lumii materiale, ci o expresie care se referă la aspectele reprezentărilor mentale. Dacă ai folosit cuvântul material pentru a sugera că Descartes era ateu, asta s-ar putea aplica, poate, pentru prima parte a vieții lui Descartes. Nu știu dacă el era în acea perioadă ateu sau doar puțin credincios, așa cum
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
regrupează toate întreprinderile, fie ele individuale sau societare. Este forma de produc-ție cea mai evidentă într-o economie de piață, dar nu și singura; 2. Sectorul public noncomercial, adică administrațiile publice. Regăsim aici toate organizațiile dependente de diversele eșaloane ale reprezentării statale. Acest ansamblu ocupă un spațiu devenit la fel de important ca și cel precedent, deloc marginal deci și departe de ceea ce cred sau vor unii; 3. Sectorul public comercial, ce grupează întreprinderile de stat, care furnizează bunuri și servicii comerciale, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
printre condițiile favorabile figurează: structura pe grupe de vârstă a populației, mărimea și calitatea capitalului uman, dimensiunea infrastructurii culturale, potențialul ridicat de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică, existența componentelor majore ale infrastructurii economice și a conexiunilor acesteia la nivel național, reprezentarea firmelor mici și mijlocii, care au o bună capacitate de inovare și de adecvare la un mediu concurențial, existența mai multor centre de creștere economică regională, structura variată a serviciilor bancare și larga lor distribuție teritorială, consistenta serviciilor intelectual intensive
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
față de 146 de lei în librării), dar și "Regulile artei", de Pierre Bourdieu. Fanii lecturii pot cumpăra de la standul Art cărți la 8 sau 9 lei. Humanitas prezintă la târg cartea esențială scrisă de Arthur Schopenhauer "Lumea ca voință și reprezentare". Cartea, prezentată în două volume, poate fi achiziționată la prețul de 149 de lei, față de prețul de librărie de 190 de lei. De asemenea, la târg este disponibilă o miniserie care prezintă, pe înțelesul tuturor, ideile marilor filosofi. Editura s-
Black Friday: Reduceri de prețuri și la Gaudeamus () [Corola-journal/Journalistic/80714_a_82039]
-
de manierism. Abia în Amantul Marii Doamne Dracula, roman apărut în 2001 și având ca protagoniști un cuplu de tristă memorie (Nicolae și Elena Ceaușescu), scriitorul și-a diluat metaforismul și a reintrat în logica specifică genului epic: obiectivitate a reprezentării, personaje consistente, conflict bine structurat. El tinde, astfel, să facă joncțiunea cu proza sa de tinerețe, de o originalitate profundă, nu decorativă, și care l-a impus, în anii '60, în rândul celor mai importanți scriitori români postbelici. Nuvela Acasă
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7842_a_9167]
-
dedicată emisiunilor, videoclipurilor sau reclamelor, cît mai de grabă ca o manie frizînd dependența. Și astfel, cinefilia devine cinemanie, iar cinemania se preschimbă în cineviziune, adică în singura viziune pe care oamenii o mai au despre lume. Cu alte cuvinte, reprezentarea pe care oamenii și-o fac despre univers, despre istorie sau despre orice domeniu se reduce la imaginile pe care le văd la televizor. "Nu mai dorim să vedem doar filme Ťmarixť, ci chiar filmul vieții noastre sau al experiențelor
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]