2,038 matches
-
ceva fără a cere permisiunea. Bunica venise, conform unei practici ușor păgâne, cu idea de a suge la pieptul opulent al Mariei, doar doar s-ar mai rupe ceva din lanțul de deochi. Așa s-a și întâmplat, după câteva reprize de supt, m-am liniștit, somnul era profund și lucrurile începeau să se miște într-o oarece stare de confort familial. De atunci însă am devenit și copilul Mariei, întreba necontenit de mine, mă proteja și era tare mândră de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
fost tot un efect al sarinului. Însă frica îți rămâne vie în minte și acționează într-un anume fel. Îmi era frică de coșmarul acela. Din această cauză mă trezeam de trei sau patru ori pe noapte. Treptat, intervalul dintre reprizele de somn s-a mărit: de la două ore la două ore și zece, două ore și jumătate... a continuat așa timp de o lună și jumătate. După externare mi-au dat să iau somnifere, însă nu au avut nici un efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Gulie adulmecînd voma care cade plescăind pe dușumele, acum e mai bine, își dă Dendé cu părerea, în timp ce Tîrnăcop îl rostogolește la loc ca pe un sac, așa o să se întîmple, cum vă zic, își reia Roja ideea întreruptă de repriza de vomă, e la mintea cocoșului, cum s-ar putea spăla pe mîini de toate crimele astea cei care le-au comis? Aici e cheia problemei, cui pe cui se scoate, asta e-n mintea lor la ora asta, dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
peluze pe 23 August. întărîtate de atmosfera din tribune echipele încep să riște, să deschidă jocul pe extreme, să tragă la poartă aproape din orice poziție. Și tocmai cînd în cele două apărări încep să apară spații, arbitrul fluieră prima repriză, iar jucătorii intră la vestiare. Pe timpul pauzei rezervele ies la încălzire, jucătorii de cîmp fac doi contra patru, portarii plonjează de la o bară la alta. În sfîrșit trec cele cincisprezece minute, echipele ies tropăind din tunel, urmate de cei trei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din primele luni de după Revoluție. La început i se păruse timid, puțin ursuz, și fără chef de vorbă. Avea un fel aparte de a suna pe care îl recunoștea cu ușurință de fiecare dată. Își apăsa degetul pe sonerie în reprize foarte scurte, încît bîzîiturile nu durau mai mult de o fracțiune de secundă fiecare, ca și cum ar fi vrut să provoace cel mai mic deranj cu putință celor aflați în apartament. Cu timpul însă a devenit foarte vorbăreț, chiar și atunci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
său din colțul separeului. Își descheia nasturii de sub bărbie ai cămășii, își masa puțin cu degetele zona cervicală, încerca să-și îndrepte coloana lipindu-și spatele de spătarul înalt al scaunului, împingînd cu picioarele în podea ținîndu-și mușchii încordați în reprize de cîteva secunde. După ce-și trăgea sufletul, punea mîna pe geanta care îl aștepta alături, și înainte să-i desfacă chingile, verifica dacă coșul de gunoi era la locul său și dacă fusese golit între timp. În sfîrșit apuca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bijuteriile de familie. Cel puțin, ăia care sunt Îndeajuns de norocoși Încât să aibă ce vinde. Și, așa cum poți bănui, obțin prețuri foarte mici. Un arian și-ar permite să aștepte până când piața Își revine. Un evreu, nu. Tușind În reprize scurte, explozive, se mai uită o dată, lung, la fotografie și pieptul i se zgudui un pic când adăugă: — Ce pot să-ți spun e că o bijuterie ca asta nu e de nasul meu, e mult peste nivelul la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
spuse Weizmann cu vocea Întretăiată de surescitare. Scroafa aia grasă este aproape la fel de mare ca el. Pun pariu că ar putea alăpta tot tineretul nazist și tot ar mai avea de ajuns pentru micul dejun al lui Hermann. Începu o repriză de tușit care pe altul l-ar fi băgat În pământ. Am așteptat până scăzu un pic În intensitate și apoi am scos o bancnotă de 50. El o dădu la o parte cu mâna: Ce ți-am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cea a Germaniei naziste și postbelice. Abia sugerat, de asemeni, dar audibil, zumzetul agresiv al prezentului pragmatic și „global”, din care ne tragem oboseala și energia de fiecare zi. Structura sincopată a narațiunii, cu modificări de registru stilistic, cu necesare reprize de „lunecare” dedesubtul epicului potențează impactul scrierii. Nu mai puțin, observațiile acute despre rescriere, din finalul cărții, dând seamă, psihologic și estetic, asupra acumulărilor cognitive și creatoare ale noii vârste. Supratema dintotdeauna a literaturii durabile: iscodirea sufletului omenesc, Înstrăinat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nimic. Stătu în terariul de sticlă până nu mai putu, apoi dădu ocol secției, apoi se așeză din nou. Din oră în oră, se milogea de ei s-o lase să-l vadă. De fiecare dată o refuzară. Ațipea în reprize de câte cinci minute, prăbușită în scaunul sculptat, de culoarea caisei. Mark se înălța în visele ei, ca iarba bizonului după un incendiu în prerie. Un copil care, din milă, își alegea întotdeauna în echipă jucătorii cei mai slabi. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un anume neastîmpăr l-a făcut să nu stea mult Într-un sin gur loc!), a reușit să găsească totuși, răgaz pentru creație , strecurîndu-se printre desele serate mondene, printre pri mirile serale ale musafirilor care uitau să mai plece, Între reprizele de corespondență, mergînd În călătorii epuizante ( vezi Insula Sahalin, spre exemplu!), ori În făcînd vizite ne lucrative la bolnavi („Bolnavii se Înghesuie aici și mă hărțuiesc: am văzut vreo cîteva sute În cursul verii și n-am cîști gat decît
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
la fel îmi pare și mie. Ce altceva mi-au făcut ei la viața lor decât să se sacrifice? Or tocmai asta-i grozăvia care-mi depășește puterea de înțelegere - până-n ziua de azi, doctore! Acum mă pregătesc sufletește pentru repriza de șușoteli. Miroase de la o poștă a șușoteală. Suntem pe cale să discutăm despre migrenele lui taică-meu. — Alex, n-a avut el azi toată ziua o migrenă de aproape că nu mai vedea de durere? Face o pauză ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să-l adulmec, și pe care l-am sărutat în timp ce ni se servea felul doi - iar după câteva păhărele de coniac băute la Doney’s, am cules-o pe Lina din postul ei și am luat-o la hotel pentru repriza a doua. Numai că de data asta am despuiat-o personal pe Lina de desuuri și am încălecat-o până să iasă Maimuța din baie. Dacă tot e s-o fac, mi-am zis, apăi, hai s-o fac! Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu dorința să-i aducă aminte unde este rănit, dar se oprește văzând chipul celui pe care moartea îl luase deja în brațele ei. Paloarea obrajilor se transformase într-un galben cenușiu și printre buzele vinete aerul se strecoară în reprize scurte, împotmolite. Lazăre, ia vezi ce e printre plăcile alea. Lazăr pune pe taler un disc și de la primele acorduri Marius tresare plăcut surprins. Serenada lui Schubert. Își încleștează mâinile într-un ultim efort care să-l mențină deasupra acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la Țăcănitu’, la Gigi Maimuță, la Giani, la Dan Apostol, la Popou, la Nicu Pantof și la Luigi ca la camarazii lui Rahan. Ei își cărau pumni cu nemiluita, cu mănuși adevărate, eu îi asistam din colțul ringului și cronometram reprizele. Tot atunci, în epoca boxului și a marilor hemoragii nazale, tot la subsolul scării D, s-a petrecut un alt fapt însemnat, desprins și el din regula impusă de Momentul filosofic, anume că nimic în Drumul Taberii nu era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în pământ, am simțit că mi se strânge inima de milă. Această milă care m-a ars atât de tare în primul moment a ținut puțin; m-am eliberat de ea, adică m-am vindecat de ea complet în două reprize. Când m-am întors acasă de la liceu, intrând în hol și mergând spre camera mea pe coridorul îngust al apartamentului nostru sărac în care mirosea grețos a bucătărie, am simțit că mila aceasta, deși trecuse, mai păstra încă memoria tăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fi putut compara starea sufletească a acelor drumeți asudați cu cea a unei bestii puternice, cu coarne agresive, care, după ce iese cu avânt în arenă, gata să mănânce pământul, suferă pe neașteptate și cu excesivă cruzime o cumplită înțepătură, în repriza a treia, dată de sulița unui implacabil picador. Chiar de la distanța aceea se putea vedea că hotărârea și solemnitatea cu care mărșăluiseră cu o noapte înainte fuseseră înlocuite de o vădită dezordine și delăsare, dat fiind că picioarele păreau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a formei de sonată se încheie. Tr. 2 Începutul dezvoltării este marcat de apariția unor acorduri în forte, urmate de capul temei I. Tema II nu intervine de loc în dezvoltare. Aceasta se bizuie îndeosebi pe motivul inițial al temei. Repriza, bazată pe reluarea temelor aproape la fel ca în expoziție, începe cu tema I, cântată la unison, în fortissimo, de către coarde și suflătorii de lemn (flaut, oboi, clarinet, fagot). Partea întâia se încheie cu o scurtă coda - în care răsună
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
se face încheierea expoziției. Scurta dezvoltare ce urmează este întemeiată pe începutul temei I și pe ritmul timpanului. După două acorduri ample, se revine la tema I, cântată de viorile secunde și împodobită contrapunctic de către violoncele. Acest moment marchează începutul reprizei. Sonoritățile se amplifică, reauzim ritmul timpanului și curând mișcarea se încheie. Partea a III-a este intitulată, ca în simfoniile lui Haydn și Mozart, Menuetto, deși are caracterul vioi al unui schezo. Viorile cântă o frază ascendentă, a cărei sonoritate
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
e vivace, tema I, expresie a unei bucurii ce se revarsă cu generozitate: Tema II, având un caracter dansant, este anunțată tot de viorile prime: Dezvoltarea este construită numai pe elemente din tema I și e de scurtă durată. În repriză, ca și în expoziție, tema I este încredințată viorilor. Apare în continuare - pe alt plan sonor - și tema II. După ce auzim niște acorduri sărbătorești, începutul temei inițiale revine ca un vârtej. Se intră în coda, care încheie simfonia într-o
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
simfonie. Cu tot suflul primăvăratec al temei II, care este și ea supusă prelucrării, dezvol tarea păstrează un caracter încordat. Ea este mai amplă și mai evoluată din punct de vedere componistic decât cea din prima parte a Simfoniei I. Repriza este precedată de un ritm de marș și de acorduri care amintesc de începutul introducerii, ca și de firul sunetelor descendente ce precedase apariția expoziției. Acum temele sunt repetate într-un fel asemănător cu cel din expoziție. În partea I
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
este cântată de viorile prime. Începutul dezvoltării risipește pentru moment luminozitatea, aducând o undă de tristețe. Încet, încet, sonoritățile cresc, devin dramatice. Când ajung la un punct culminant, răsună parcă însăși ,,Eroica”. Dar, în scurt timp, totul se potolește și repriza readuce atmosfera poetică, visătoare, de la început, umbrită din când în când de ecoul răbufnirilor dramatice. În partea a III-a - scherzo (allegro) - este remarcabilă măiestria cu care știa Beethoven să dispună timbrele instrumentale. Dialogul între instrumente, precum și alternările de intensități
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
coarde. După o creștere puternică a sonorităților, apare o melodie cântată de clarinet și reluată aidoma (,,în canon”) de fagot. Cu aceasta, expoziția se încheie.O dezvoltare de proporții mici, în care timpanul joacă un rol de seamă, cedează locul reprizei. Partea a II-a ( adagio ), ca o nocturnă, pune în valoare și de astă dată latura lirică a sensibilității lui Beethoven. Frazele melodice sunt aici cu mult mai largi decât în alte lucrări beethoveniene. Suava melodie, care începe din măsura
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
pe o figură de acompaniament ( a se vedea măsura I ) ce străbate întreaga mișcare. Tema II, tot cantabilă, este cântată de glasul catifelat al clarinetului, peste care coardele suprapun arabescuri. Cele două teme nu sunt supuse dezvoltării. În loc de dezvoltare, în repriză, melodia inițială a mișcării este lărgită; tema II apare tot la clarinet, ca în expoziție. La un moment dat asistăm la o convorbire între corn, viori, clarinet și flaut. Mișcarea se încheie cu câteva acorduri precedate de figura ritmică ce
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Iată tema I expusă de coarde: Ea e continuată printr-o melodie asemănătoare unui cântec câmpenesc. Oboiul aduce apoi tema II, lirică, ce este reluată imediat de alte instrumente. Dezvoltarea este scurtă și se făurește pe tema I. Trecerea spre repriză o face fagotul, care, deși pare un bătrân greoi, vrea să-și încerce și el forțele în iureșul tineresc al mișcării, reluînd începutul temei. În repriză, tema II nu mai apare la oboi, ci la clarinet. Simfonia se termină printr-
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]