5,495 matches
-
cronică la ediția Poezii de M. Eminescu, îngrijită de Constantin Botez. Cu o consecvență de admirat, a scris despre aproape toate edițiile din opera eminesciană. Și-a spus cuvântul cu maximă franchețe, despre ediția lui G. Ibrăileanu (1930), spre exemplu, reproșându-i aplicarea șovăitoare a criteriului modificării limbii, iar în ediția lui Mihail Dragomirescu a constatat că lecțiunea textelor era "mai defectuoasă decât în oricare din edițiile precedente". Într-un moment când nu avea drept de semnătură, când deci șoma, când
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
Concurența cea mai serioasă pe piața revistelor electronice o constituie Agora on line, situîndu-se pe o poziție de avangardă, extrem de revoluționară și foarte dură la adresa "lumii de hîrtie", cu texte de înaltă calitate, cărora de cele mai multe ori li se poate reproșa un singur lucru - o puțin productivă intoleranță față de oricine și orice nu e compatibil cu modelul lor de reconstrucție a realității culturale. în mod clar, lumea virtuală e un spațiu care funcționează după legi proprii, astfel încît a fi redactor
Poezie și proză pe Internet by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/15350_a_16675]
-
și venise în sat de tânăr. Se stabilise acolo și se bucurase de stima oamenilor. Doar că nu s-a însurat. (Mai înainte să-și facă o casă, zicea ea.) În rest, însă, (încă) n-avea nimeni ce să-i reproșeze. Ba dimpotrivă, mulți trebuiau să-i mulțumească pentru că le-a salvat viața și i-a redat traiului lor. Când să-și termine casa - și ce casă! -, apele i-au luat munca de vreo zece ani. Casa era cu două etaje
Două povestiri de Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/15091_a_16416]
-
surpe pământul. La ăsta chiar că n-are rost să vii. Iar de nu se vor întâmpla toate astea, înseamnă că întreaga poveste nu e decât o minciună. Ca data trecută." Era un raționament sănătos. N-aveai ce să-i reproșezi. Adevărul e că trei pompieri au vrut totuși să meargă să stingă focul. Dar fiecare semnase certificatul de vorbire pe proprie răspundere și: 1. Ar fi încălcat angajamentul; 2. S-ar fi trădat că a fost pacientul clinicii de boli
Două povestiri de Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/15091_a_16416]
-
fiecărui volum discutat, stabilind dacă nu ierarhii, atunci măcar punctele de reper decisive. El identifică, descrie, analizează, parcurge trasee formative scoțînd la lumină accentele pregnante, nefiind tentat de abandonul amprentei didactice în favoarea vreunor teribilisme stilistice. Sigur, i s-ar putea reproșa păstrarea aceluiași ton, a aceleiași intensități afective, indiferent dacă vorbește despre Liviu Ioan Stoiciu sau Mariana Marin, despre Marta Petreu sau Ioan Es. Pop, în fine, despre Ioan Milea, Ion Urcan sau Marcel Tolcea. Dar poate că aici stă curajul
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
ieșit din spital și uitînd că a dat bir cu fugiții de la alegerile din 2000, Emil Constantinescu acuză în stînga și în dreapta, inclusiv pe Băsescu, de conivență cu fosta Securitate. Dar cu acest soi de acuzații i s-ar putea reproșa profesorului Constantinescu faptul că a ieșit din joc în 2000, lăsîndu-i pe țărăniști de izbeliște. Dar din acest meci al contrelor de tot felul nu ies mai bine, din alte motive, nici jucătorii principali de azi ai Puterii, care se
Altă piesă, aceleași măști by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11104_a_12429]
-
detestabil. Rănile propriei biografii, în loc să se vindece, se acutizează. Nu-și mai vizitează familia din Ardeal. Tatăl său, învățătorul Vasile Rebreanu, moare subit la 14 iunie 1914, iar Liviu, fiul cel mare, nu participă la înmormântare. Mama Ludovica îi va reproșa ingratitudinea, ca și faptul că nu o ajută, scriindu-i scrisori disperate toată viața. Într-un mod cât se poate de clar, Liviu Rebreanu vrea să se despartă definitiv de trecutul său, pe care îl consideră împovărător și detestabil, încărcat
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
își recapete coeziunea și orgoliul care fac dintr-un nominalizat la premii, un competitor fericit, în așteptarea deciziei finale a juriului. Ca probă că au lipsit de la ceremonie și destui premiați. Pare ciudat că un om căruia i s-a reproșat excesul de liberalism, Nicolae Manolescu, i-a avertizat pe cei care nu vor veni anul viitor ca nominalizați la premii că vor fi scoși de pe listă, dacă nu au motive întemeiate să lipsească. Unii comentatori au văzut în asta o
Premiile Uniunii la bursa zvonurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11126_a_12451]
-
desenezi un spiriduș cu pălăria care îl face invizibil". Dificultățile au fost însă în parte înlăturate prin personificarea ironiei ca punct de vedere al lui Socrate și folosirea lui Socrate ca etalon pentru judecarea ironiștilor moderni: romanticii. Acestora, Kierkegaard le reproșează distanțarea de lume prin ironie, indiferența față de normele morale și sociale și închiderea în sine, o formă de libertate negativă, abstractă. Consideră însă că ironia e calea spre adevăr când reprezintă o clipă în viața omului, un moment controlat, depășit
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
1959, anul Everac pentru dramaturgia românescă" sînt corecte dacă nu le folosești axiologic. Mă tem că M. Duță nu sesizează importanța accentelor. Un bun medalion Șerban Foarță nu ne spune însă nimic despre eseistica acestuia, dar nu știm cui să reproșăm acest aspect întrucît articolul - am aflat întîmplător - nu e scris de cine e semnat. Mira Feticu îl amețește pe Emil Hurezeanu făcîndu-l coleg de generație cu Dinu Flămînd, Stan Velea apreciază la superlativ un volum despre Urmuz și despre avangarda
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
discurs public. Acestora li s-a pus o etichetă publică infamanta 6 pentru dreptul, permis de altfel tuturor cetățenilor, de a avea o opinie politică, o opțiune politică și de a susține public un anumit om politic. Li s-a reproșat acestor intelectuali faptul că au trădat menirea tradițională a intelectualului, aceea de a fi critic față de orice putere politică, în favoarea înregimentării și contra unor stipendii considerabile plătite din bani publici. Toate acestea în contextul unui conflict politic, personalizat, dintre un
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
the second part of the 1930s, being focused on uplifting the living level of the many, of the Romanian peasants. Keywords: fascism, Legionary Movement, The Sociological School of Bucharest, oral history, political traps Introducere Lui Dimitrie Gusti i s-a reproșat fie că ar fi fost carlist din oportunism 1, că și-ar fi urmărit "utopica ambiție de a căpăta prin sociologie acces la putere"2, fie că prin "sistemul său sociologic necritic" și prin cercetările monografice la sate ar fi
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Mussolini. Această a fost, de altfel, singura remarcă publică a lui Gusti despre fascismul italian. A fost suficient să reiau acest citat din prelegerea lui Gusti din 1922 în revistă Leș Études Sociales 27 pentru că sociologului român să i se reproșeze de către cercetătoarea Rose-Marie Lagrave adeziunea să relativă la fascismul românesc emergent, perceput că o nouă oferta politică printre altele: "Cette absence de fonction critique de la sociologie chez Gusti, qui entérine la réalité telle qu'elle est plutôt que de procéder
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Socială și merită toată atenția noastră. Politică, accentuează Saint-Simon, trebuie să fie subordonată Științei, ea trebuie să devină o știință de observație, o știință pozitivă, o știință a producției"36. Invocând influența lui Saint-Simon asupra lui Gusti, Rose-Marie Lagrave îi reproșează sociologului român că intenționa să instaureze sociologia că știința și, uneori, că știința științelor, că nu a avut conștiința că transformarea să în inginer social a fost un element care intră în plină contradicție cu definiția meseriei de sociolog: "Tout
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
orice fel de a face, fixat sau nu, susceptibil să exercite asupra individului o constrângere exterioară; sau, mai mult, care este general pentru o întreagă societate dată, având în același timp o existență proprie, independentă de manifestările sale individuale". Ceea ce reproșa sociologul cercetării de până atunci era analiza ideologică, adică analiza reprezentărilor noastre despre realitate și nu a realității însăși. Evident, nu este vorba de interpretarea ideologică în sensul care se va dezvolta pe linia Sheller-Dilthey-Mannheim, ci în cel al spiritualismului
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
permită, prin sinteză și decupare, înțelegerea unei probleme sociale (schimbare în organizarea socială, în mentalități, în modurile de viață...)". A existat o întreagă dezbatere pe tema metodei biografice, cea mai importantă critică a ei realizând-o Pierre Bourdieu, care îi reproșează introducerea de către cei doi participanți la dialog a unui sens din afara menit să facă faptele inteligibile: "povestea autobiografica se inspiră întotdeauna, cel puțin în parte, din grijă de a da sens, de a reda rațiune, de a degajă o logică
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
ne-ar părea acum unele lucruri din Filosofia istoriei, măreția concepției sale fundamentale este și astăzi vrednica de admirație (...)"34. Observăm că, deși îi recunoaște meritele în ceea ce privește descoperirea unei înlănțuiri cauzale a istoriei și dezvoltării umane în general, Marx îi reproșează lui Hegel idealismul, faptul ca metodă să dialectica cuprinde doar contradicțiile existente la nivelul gândirii, al filozofiei, nu și cele aflate în procesele de productie reale, răsturnate la diferite intervale prin revoluții și transformate astfel în noi moduri de producție
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
pentru că Hegel este citit astăzi îndeosebi că un preambul al marxismului, așa că felul în care Marx l-a interpretat s-a impus, din păcate, în domeniul filozofiei politice și a științelor sociale în general. În termenii discuției noastre, Marx îi reproșează lui Hegel incapacitatea de a ieși de pe tărâmul necesității: numai gândirea, chiar și sub formă rațiunii, nu poate face nimic atunci cand practică economică a cărei reflecție este, până la urmă, rămâne neschimbată. Libertatea hegeliana nu ar fi deci decât o iluzie
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
în continuare prizoniera realității structurale a economiei politice. Marx uită însă că, pentru Hegel, gândirea, rațiunea, se află în lucruri, nu în afara acestora. Ea este eficientă în măsura în care pune lucrurile, lumea per ansamblu în mișcare într-o direcție emancipatoare. Nu ii reproșase Hegel lui Kant că lucrul în sine este numai un produs abstract al gândirii, fără acoperire în realitate? Această prezumtiva "întoarcere cu capul în jos" a dialecticii hegeliene de către Marx, de care s-a făcut atâta caz, este lipsită de
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
cu acest prilej un comunicat de tip "adio, dar rămîn cu tine", prin care își explica decizia: atacurile nedrepte ale presei au împins-o la acest gest. De dragul imaginii președinției părăsește ea Cotroceniul, nu pentru că ar avea ceva să-și reproșeze. În rest, rămîne alături de Băsescu etc., etc. Argumentația Elenei Udrea nu stă în picioare, oricît de binevoitor ai citi-o. Dacă se știe atacată pe nedrept, fosta șefă a cancelariei lui Băsescu ar fi trebuit să trimită dovezi presei din
Păcălicii lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11196_a_12521]
-
de la bun început președintele și șefa cancelariei sale. Demisia Elenei Udrea ar fi fost primită cu simpatie și înțelegere dacă motivul ar fi fost stilul vestimentar sau gafele ei de cultură politică. De altfel un cunoscut comentator politic i-a reproșat Elenei că avea o ținută care nu cadra cu funcția ei de la Cotroceni. Dar, din cîte îmi amintesc, acest reproș a venit după demisie, n-a fost articulat public și înainte. Asta se spunea înainte, în particular, la pachet cu
Păcălicii lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11196_a_12521]
-
rămâne nu va putea schimba situația... Dacă nu prea aveam bani, mâncam simplu dar bine, acasă. Nu ieșeam în oraș. Am lucrat de o sută de ori mai greu decât orice pictor mediocru, pregătind noi și noi expoziții... Gala îmi reproșa adesea că pun așa de mult suflet pentru a îndeplini comenzi neimportante și prost plătite. Îi spuneam că atâta vreme cât eram un geniu, era cu adevărat un miracol că aveam oricât de puține și neimportante comenzi. Altfel, soarta noastră ar fi
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
presupusă organizație nazistă, etc. Un episod destul de ingrat care s-a întâmplat în primele zile ale campaniei a fost cel legat de conferința de presă făcută de către purtătorul de cuvânt al candidatului stângii, Gabriela Vrânceanu Firea, în care i-a reproșat lui Klaus Iohannis că nu este un "om complet fără să crească un copil". Răspunzând la întrebarea adresată de către un jurnalist dacă acest lucru ar fi un defect categoric pentru un viitor președinte, aceasta a răspuns "Categoric!". Episodul a avut
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
sub influența războiului mediatic dus cu ocazia binecunoscutelor concerte "Stufstock". N-am porniri de puritan și nici vreun Malvolio bolnav de ficat nu sunt, încât să-mi crească fierea când îi văd pe alții distrându-se. Din contră, prietenii îmi reproșează c-aș fi un adept al exceselor, și că, politic vorbind, cel mai bine mi s-ar potrivi anarhia. Se prea poate. Dar toate astea nu mă împiedică să mă revolt văzând halul fără de hal în care ajung mii de
Dipsomania salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10655_a_11980]
-
mea, uluitor, formulat din unghiul moralității desăvârșite: "El este un ins ce suferă de infirmitatea răspândită, mai ales, în mediile burgheze, ce constă în neputința de a încerca sentimentul superior al fidelității sau sentimentul dramatic al infidelității". Marin Preda îi reproșează lui G. Călinescu că are o? "poziție necritică față de eroul său", suferind de superficialitate în dragoste. Apreciază că, deși schematic în prezentarea "mediului muncitoresc", "scriitorul este în acest roman într-un incontestabil progres ideologic în ceea ce privește problematica raporturilor intelectualității cu societatea
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]