1,839 matches
-
nonguvernamentale în ocrotirea părintelui și a copilului aflați în dificultate, urmărind integrarea socială și dobândirea de către aceștia a unui mod de viață considerat normal. Se poate observa presiunea psihologică exercitată de-a lungul vieții de către maternitate asupra femeilor. În virtutea funcțiilor reproductive, se așteaptă ca femeile să dea curs datoriei de existență 29 și să aducă pe lume copii. Nancy Chodorow (1978, p. 29) folosește, în acest sens, expresia „reproducerea maternului”: reproducerea maternă a femeii este ciclică; femeile ca mame nasc fete
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
bârfă inofensivă, unde se descărcau frustrările acumulate în spațiul public 5. Uneori, intimitatea era tulburată prin microfoanele plasate strategic de serviciile de securitate. Drepturile privind privatitatea au însemnat dreptul de a dispune de propriul corp, de a da curs capacităților reproductive sau de a-l controla, de a utiliza contracepția sau de a face, la limită, avort 6. Dreptul la viață privată poate însemna și dreptul părintelui natural de a stabiliza o relație cu copilul său, chiar dacă părintele nu este căsătorit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sine și legat de ceilalți doar prin acorduri. Căsătoria este un parteneriat încheiat conform voinței părților. Soții pot decide între ei modul de administrare a relațiilor personale și financiare în timpul căsătoriei și în eventualitatea unui divorț. Bazele căsătoriei, ale activității reproductive și ale vieții de familie devin nediferențiate de acelea ale altor asocieri de tip civil sau economic. Statul nu se amestecă în încheierea contractelor. Susținătorii ordinii contractuale asupra vieții de familie argumentează că aceasta este modalitatea prin care libertatea indivizilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cu bărbații, egalitate în fața legilor (inclusiv drept de reprezentare în instanță), acces la educație, drepturi referitoare la reprezentarea politică. Liberalismul a constituit un context teoretic bun de argumentare prin intermediul căruia s-au dobândit numeroase drepturi: dreptul de proprietate asupra facultăților reproductive, dreptul la liberă alegere, asistență în creșterea și îngrijirea copiilor (alături de alte drepturi, cum sunt egalitatea de tratament, șanse egale în competiție, legi antipornografie și antiprostituție - M. Miroiu, 2002, p. 125). Din perspectivă liberală, privind conceptualizarea familiei, se pot remarca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mijloc de oprimare a acestora. Dimpotrivă, susțin radicalele culturale, „poate fi un aliat pentru o «esență» moral-politică mai bună decât a bărbaților” (M. Miroiu, 2004, p. 153). O poziție diferită este aceea că biologia femeilor (faptul că au un aparat reproductiv care le permite să dea naștere copiilor) nu trebuie să constituie un mecanism de subordonare pentru ele. La limită, arăta Shulamit Firestone (1970, p. 11), atunci când fecundarea, gestația și nașterea vor fi posibile în afara corpului femeilor, ele vor fi cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în cele două situații. Atunci când reproducerea și natura femeilor sunt luate în considerare în context politic, filosofii tind să trateze rolurile femeilor în termeni funcționali și teleologici (Moira Gatens, 2001, p. 78). Astfel, femeile sunt abordate din perspectiva rolului lor reproductiv, care ajunge să fie prioritar și să le domine existența. Pare că se schimbă raportul dintre cauză și efect, dintre scop și mijloc. Femeile sunt tratate ca mijloace prin care se aduc pe lume copiii și apoi ca mijloc de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
conduse de femei este atât de mare față de cele conduse de bărbați (am arătat că în nouă din zece familii monoparentale femeile sunt părinții singuri)? Presupoziția asumată este că această stare de lucruri se datorează tocmai discriminărilor de gen. Capacitățile reproductive ale femeilor ajung să determine legătura dintre copii și mame, în sensul că ele sunt obligate să-și asume răspunderea creșterii copiilor. Această situație pornește de la luarea sub protecție, chiar în proprietate a capacităților de reproducere 38 ale femeilor de către
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
clase diferite din colegiu; - 1964, Hansen & Herr, elevi cu rate de îngrijire școlară diferențiate; - 1965, Astin; - 1965, Kasper, clasa de elevi consiliată, clasa de elevi neconsiliată; - 1965, Flagg, volumul clasei de elevi; - 1968, Walberg, personalitatea profesorului; - 1968, Walberg & Anderson, clase reproductive/clase productive; - 1970, Walberg & Ahlgren, variabile contextuale variate în clasa deelevi; - 1971, Anderson, diferențele dintre randamentul aceluiași elev la profesori diverși; - 1971, 1972, Genn, diferențele dintre mediul de clasă la nivel de școală primară și școală gimnazială; - 1972, Streets, diferențele
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
procentuale de evoluție în funcție de scopul propus. Se fixează de exemplu ca obiectiv obținerea verbalizării la un set de 10 cuvinte într-un interval de maxim 30 de secunde și se evaluează procentual răspunsurile corecte. Evaluarea urmărește ca pronunția să fie reproductivă de trei ori și cu o întârziere de cel mult 5 secunde a răspunsului. - utilizarea schemei recuperatorii individualizate pe pacient în funcție de interesul cognitiv, preocupările socio-profesionale și necesitățile de adaptare în noul context de handicap, cu furnizarea de date semnificative asupra
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
privește, propunem noțiunea de speranță colectivă de viețuire a familiei (pe care o putem denumi, iată, și speranță genealogică), a neamului (rudeniei) și, de ce nu?, a popoarelor, care s-ar putea măsura tocmai prin procentul celor care adoptă un model reproductiv de 2,3-3 copii/femeie (și chiar peste această cotă). În lume, în genere, această cotă a fost asociată societăților țărănești. Acestea au adoptat un model reproductiv de 3-5 copii la o femeie. Populațiile urbane, din contră, au optat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
care s-ar putea măsura tocmai prin procentul celor care adoptă un model reproductiv de 2,3-3 copii/femeie (și chiar peste această cotă). În lume, în genere, această cotă a fost asociată societăților țărănești. Acestea au adoptat un model reproductiv de 3-5 copii la o femeie. Populațiile urbane, din contră, au optat pentru strategia creșterii „speranței de viață al naștere” (deci a ridicării pragului vârstei decesului la scara unei generații). Populațiile rurale, din contră, au optat pentru strategia ridicării sau
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
din contră, au optat pentru strategia ridicării sau a menținerii pragului speranței de viețuire colectivă (genealogică și etnică), deci a păstrării unei cote înalte a familiilor cu peste 2,3 copii la o femeie. Încât, putem vorbi despre două modele reproductive și care reflectă, în general vorbind, starea sufletească a populației, intensitatea sentimentului bucuriei copiilor și deci gradientul speranței genealogice și naționale. Popoarele cu un puternic sentiment al speranței vor opta pentru strategia „speranței de viețuire genealogică”. Cele cu un diminuat
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
termenii demografiei, ambele scenarii aduc o creștere a populației, dar în termenii strategiei spirituale a unui popor, numai cea de-a doua proiecție este „sănătoasă”, adică atestă o „însănătoșire” morală a sentimentului colectiv și, deci, a fenomenologiei speranței. Încât, modelul reproductiv de tipul „copii mai puțini și de o calitate mai bună” nu dă în vileag lucrul cel mai grav, care este: familii cu o speranță de viețuire genealogică mai mică, cu o indiferență mare față de viitorul familiei (și al comunității
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
într-un declin demografic. Pentru ca acesta să fie stopat ar trebui să se treacă de la 1,3 copii la o femeie în ultimii ani, la 2,1 copii la o femeie; aceasta ar fi cota simplei înlocuiri a generațiilor. Modelul reproductiv specific țărilor occidentale este caracterizat de orientarea cuplului spre „un număr mic de copii, de o calitate mai bună, aduși pe lume la o vârstă mai ridicată (pentru că și căsătoria are loc la o vârstă mai ridicată) și provenind, în
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
mai ridicată (pentru că și căsătoria are loc la o vârstă mai ridicată) și provenind, în proporție crescândă, de la femei necăsătorite legal”. Proporția acestor copii în România „a crescut de la 17% în 1993, la 24% în 1999”. Deci, ponderea acestui model reproductiv (numărul de copii fiind mic, acest model nu conduce la simpla înlocuire a generațiilor, ci la o alarmantă recesivitate a generațiilor) a crescut în România, în șase ani, cu 7%, deci cu 1% pe an, ceea ce arată o creștere constantă
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
nu conduce la simpla înlocuire a generațiilor, ci la o alarmantă recesivitate a generațiilor) a crescut în România, în șase ani, cu 7%, deci cu 1% pe an, ceea ce arată o creștere constantă a frontului de val al acestui model reproductiv care se nutrește din scăderea energiei vieții, din amânarea bucuriei de a avea copii și, până la urmă, din stingerea acestei bucurii după primul copil. Este ca și cum apariția primului copil ar fi fost o traumă, de care cuplul se ferește în
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
ar fi fost o traumă, de care cuplul se ferește în viitor ca de o nenorocire. Prin urmare, „bucuria copiilor” s-a diminuat în România ca stare sufletească, într-o proporție alarmantă, care atinge 24% din populația fertilă (la vârsta reproductivă) în 1999. Un sfert din populația României nu se bucură de copii și se raportează la al doilea copil ca la o traumă care trebuie evitată (clasând evenimentul nașterii în categoria nenorocirilor). Dacă ținem seama de faptul că o familie
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
grupurile care trăiesc în medii izolate și în „instituții totale” (Goffman). Ne aflăm, iată, în cea mai teribilă criză funcțională a Europei, în care a intrat și România de circa 15 ani, dar, având în vedere că până în 1989 modelul reproductiv de 2,3 copii la o femeie a fost menținut forțat, putem spune că sindromul tipic pentru popoare care și-au pierdut speranța s-a manifestat și la români cu mult înainte, cam de prin anii ’60-’70, când s-
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
în diferite domenii interdisciplinare. Învățământul și cercetarea sunt două laturi obligatorii ale procesului de pregătire a unui viitor fizician. De aceea, Facultatea de Fizică depune eforturi susținute pentru compatibilizarea europeană a programelor de învățământ, convertirea învățământului de fizică din unul reproductiv în unul creativ și replasarea cercetării științifice la baza studiilor universitare. Programele universitare de fizică trebuie construite în vederea formării unor capacități fundamentale ale unui absolvent: capacitatea de abstractizare, capacitatea de a gândi sistematic o problemă, capacitatea de a testa soluții
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
procrearea de către indivizii predispuși la nebunie”. În scopul realizării acestei „eugenii totale”, M. Potet indică mai multe mijloace: castrarea sau sterilizarea; segregarea; sfaturile și propaganda. Castrarea constă în ablația chirurgicală a glandelor sexuale sau iradierea acestora, în scopul suprimării funcției reproductive. Legea eugeniei prevedea următoarele categorii de indivizi care să fie supuși acestui tratament (Ph. Ehrenström): indivizii cu diagnostic de schizofrenie; indivizii cu PMD; bolnavii epileptici; alcoolicii cu tulburări psihice; debilii mintal; bolnavii de coree cronică Huntington; indivizii cu tendințe criminale
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sportiv fairplay, nu sunt doar destinatari, beneficiari ai acțiunii pedagogice, ci și agenți ai acțiunii practice, înzestrați cu structuri subiective, numite habitus fairplay/o dispoziție generală a spiritului și a voinței, generatoare de practici organizate și capabili de conduite simultan reproductive și inovatoare. Termenii referitori la SOARTĂ, destin, fatum depind, într-o societate antică de două tendințe: -stoică acceptarea prin jurământ a sorții și -epicureică trecerea spre echilibru prin intermediul stăpânirii corpului și acceptarea măsurii, întrucât datoria, o dată îndeplinită, ajută la mântuire
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
perspective și clasificări ale funcțiilor familiei. Autorii Mitrofan Iolanda, Ciupercă Cristian în lucrarea „Incursiuni în psihopedagogia și psihosexologia familiei” (1998, pp. 167 -199), consideră că sunt unanim recunoscute patru funcții ale familiei: funcția economică, funcția socializatoare, funcția de solidaritate, funcția reproductivă, la care adaugă funcția afectiv-sexuală. Aceste funcții au un grafic diferențiat al evoluției lor în timp și sunt explicitate prin anumite subfuncții. Pentru funcția de socializare sunt luate în considerare subfuncțiile: integral-formativă, psiho-morală, socialintegrativă și cultural-formativă. Educația familială depinde de
MANAGEMENTUL PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1260_a_1935]
-
confirmată pe deplin după 1980, transmiterea verticală a caracterelor este o proprietate exclusivă a celulelor germinale (ovul și spermatozoid). Celelalte celule ale organismului - celulele somatice - nu funcționează ca agenți ai eredității. Respectiva „barieră“ propusă de Weismann care „interzice“ liniilor germinative reproductive să preia caracterele dobândite de celulele somatice pe parcursul vieții orga nismului, respinge teoriile eredității lamarkiste. Boveri și Sutton încor porează această idee corectă în cadrul raționamentelor lor.5 Deși corectă în esența ei, analiza lui Sutton conținea un punct critic eronat
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
buzunarul halatului). În 1906, J. Bergonié și L. Tribondeau au postulat legea (care le poartă numele) referitoare la radiosensibilitatea celulelor care proliferează și care conferă raționalitate utilizării radiației în terapia oncologică: „razele X sunt mai eficiente asupra celulelor cu activitatea reproductivă cea mai mare“. Cu alte cuvinte, celulele tumorale care au un ritm mai rapid de proliferare comparativ cu celulele nor male, vor fi în general mai sensibile la radiații decât majoritatea celulelor din organism. Acest fapt nu este în întregime
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
active. Dintre acestea, o susceptibilitate crescută o au spermatogoniile și eritroblaștii, celulele stem epidermice și celulele stem gastrice. Cele mai puțin susceptibile sunt celulele nervoase și cele musculare. Foarte sensibile sunt oocitele și limfocitele, care deși sunt celule în repaus reproductiv, nu îndeplinesc criteriile descrise mai sus. Leziunile celulare pot fi letale (celulele mor) sau subletale (celulele se pot repara pe ele însele). Efectele asupra celulelor pot fi deterministe sau stohastice. Mai târziu, când în cadrul ciclului celular a fost pusă în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]