4,889 matches
-
făcut. Și dacă ei, iluștrii bărbați politici, spun Europei, chiar printr-o programă, că mama lor este atât de "tîmpită" și de "coruptă", cine nu vede că puterile străine sunt îndemnate, silite de a desprețui această națiune și a o repune sub un jug oarecare? Așadar d-lor susțin că, dacă guvernul ar fi putut face războiul fără voia nației, atunci această din urmă e tâmpită și coruptă. Cine, Doamne iartă-ne, le dă voie acestor domni să se gereze drept
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
oricât de odioasă s-ar ivi la lumina zilei, rămâne totuși o ceartă în familie, înlăuntrul creștinismului; noi protestanții împărtășim cu catolicii o sumă de principii de dogmatică și morală creștină. Când vitejii noștri părinți, după o luptă aprinsă, își repuneau spada în teacă și-și întindea mînile spre a încheia pacea religioasă, ei puneau regulat în tractatele lor clauzula donec per Dei gratiam de religione ipsa convenerit. De aceea nici astăzi un german creștin nu trebuie să piarză speranța că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
staționau în Principatele Române, în urma decesului mareșalului Michelson, obținerea pentru Rusia a dreptului de a trimite vase de război prin Strâmtori spre Mediterana și retur. De asemenea, mareșalul Prozorovskij era de părere că, în cazul în care s-ar fi repus în discuție proiectul împărțirii Imperiului Otoman, Rusia să fi achiziționat Constantinopolul, peninsula Morea, insulele Tenedos și Lemnos. De altfel, cele din urmă aveau o importanță strategică 197 Cf., pentru textul acordului de armistițiu, Mustafa A. Mehmet, Documente turcești privind istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
i se admise teza că dosarul fusese trucat, procesul se judecă tot după vechiul dosar. Noile probe nu fură admise. Totuși instanța micșoră șoferului pedeapsa la jumătate. Cum doi ani îi și făcuse, peste câteva luni el fu eliberat și repus în drepturi doar ca șofer, îl vizită de îndată pe fostul judecător, să-și exprime recunoștința. Era un ins voinic, liniștit și cu o expresie de o cinste ireproșabilă pe chipul lui pătrat, negricios. Nu purta ranchiună nimănui, dar aflase
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dacă un om poate fi în viața lui de două ori fericit... Vreau să spun dacă se poate lăsa de două sau de mai multe ori dus de puterea iluziei. Spinoza ar răspunde că numai dacă noua ființă care ne repune în mișcare forțele sufletești e contrarie celei precedente și mai puternică decât ea, și desigur și noile puteri ale sufletului reînvie din alte surse neatinse încă ale ființei noastre. Desigur, fiindcă s-a dovedit că forța unui om da a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Apone împinse într-un întrerupător de pe mânecă și o hartă miniaturală a coloniei îi apăru în interiorul vizierei. ― E clădirea mare pe care am văzut-o când am venit. Nu e departe, locotenente. Mergem. ― Perfect. Hudson, odată ajunși acolo, încercați să repuneți în funcțiune ordinatorul. Fără râvnă inutilă. Nu-i dăm să prelucreze date, vrem doar să avem acces la memoria lui. Hicks, ne întâlnim. Mă găsești la sasul sud, lângă turnul telecomunicațiilor. Aici Gorman, terminat. ― Terminat, mda, mormăi Hudson. Vine. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
punea imediat în mișcare, se activa în contact cu privirea mea: pupila i se dilata, sprâncenele se-arcuiau, sângele urca-n obraz. Pielea se întindea, buzele începeau să se întredeschidă, milimetru cu milimetru. Mecanismul fragil și complicat al feței era repus în funcțiune printr-un schimb de priviri: ca fluturele, când trebuie să-și lepede coconul și să pompeze fluid în corp pentru a-și desface aripile. Tehnologia asta treptată a frumuseții mă fascina. O stăpâneam, mă simțeam deopotrivă inventatorul, beneficiarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin proba propriei experiențe. Nu ți se pare, uneori, că nu gândești cu mintea ta? Că spui cuvintele altora? Că frazele nu-ți aparțin?“ „Ba da. Se cheamă déja-vu; sau, mai exact, déja-entendu. Reziduuri lingvistice preluate inconștient de la alții și repuse-n circulație ca automatisme verbale sau ticuri mentale. Vezi Freud, Berne, Pinker, Dennett. Un secol de cercetare cognitivă. Catedra de limbă de la noi ar fi-ncântată să-ți explice procesul. În plus, vorba ta, marfa rezultată-i perisabilă. Dacă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aia stinsă, gălbui-cafenie, din pozele bunicilor. Vreo două zile, n-a observat nimeni, până a dat un student alarma, silitor, la decan. S-au urcat secretarele cu scara până sus, pe perete, să-l coboare pe impostor și să-l repună în drepturi pe Vianu. E și-astăzi acolo, cu mutra lui severă, erudită și părul greblat peste cap cu briliantină. Am deschis cu cheia biroul decanului și-am intrat fără jenă. În calitatea mea de „responsabil cu problemele studențești“, primisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
purtat spre intensificarea naționalismului precipitat de invazia lui Hitler asupra URSS declanșată în 1941. Turnanta naționalistă în URSS a fost propulsată de demonetizarea simbolurilor marxist- leniniste de mobilizare a populației în situația dramatică a războiului, motiv pentru care Stalin a repus în circulație valuta forte a naționalismului romantic rus, instituind ca doctrină de stat filosofia "patriotismului revoluționar" (van Ree, 2002, p. 255). Transmutațiile suferite de problema națională dacă nu cumva poate fi declarată chiar aporia doctrinară a socialismului în teoria marxistă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
românești cu ideea coeziunii proletare, a solidarității de clasă și a unității sindicale patronate de Partidul Comunist Român. Definitivarea tranziției de la socialismul antinaționalist către național-comunism a presupus restitutio in integrum a principiului naționalist. Drept consecință, ideea unității naționale a fost repusă în drepturi, luând fața unității proletare care a fost relegată pe plan secund. Registrul discursiv setat de parametri internaționalismului proletar (1947- 1964) interpreta trilogia unirilor românești (de la 1600, 1859, respectiv 1918) ca evenimente de importanță marginală în istoria luptei pentru
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
rețetă ideologică de compensare a gravele deficite economice. Reinventarea comunistă a soluției naționaliste a fost o manevră de legitimare politică, al cărei succes s-a datorat exploatării unor sensibilități colective larg răspândite în rândul populației. Însă, chiar dacă regimul totalitar a repus memoria antebelică în drepturi, scopul urmărit a fost ranforsarea ordinii socio-politice socialiste. Avem așadar restituirea memoriei în slujba fortificării regimului actual: memoria quo ante, status quo nunc. 3.6. De la postcomunism la postnaționalism (după 1989) 3.6.1. Cadrul politic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
universitare ale lui Nae Ionescu (Curs de logică, 1993; Curs de istorie a logicii, 1993; Curs de metafizică, 1995; Curs de filosofie a religiei, 1998 etc., toate la prestigioasa editură Humanitas, ea însăși metamorfozată din vechea Editură Politică) au fost repuse în circuitul intelectual ca restituții cardinale ale culturii române. Demascarea cursurilor lui Nae Ionescu ca plagiate de către Marta Petreu (2009) a produs rumoare și consternație în publicul românesc încă prins în mrejele "profesorului". Discipolii contemporani ai maestrului care a format
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
spiritual ființa poporului român. Datarea timpului istorie este creștinizată, formula "î.e.n./e.n." introdusă în 1947 odată cu manualul de Istoria României (acronimizată ulterior în Istoria R.P.R.) al lui M. Roller încheindu-și lunga carieră de jumătate de secol. În locul ei este repusă în drepturile sale tradiționale formula "î.Hr./d.Hr.". Religia creștină, Biserica (Ortodoxă dar și cea Unită), credința răsăriteană, sunt teme ce apar recursiv și în celelalte direcții discursive (reflexivă, respectiv postmodernă) ocazionate de pluralizarea manualelor. N. Dumitrescu et al. (1999
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
contextul reconfigurărilor unei culturi americane aparte. Aceasta, prin efectul fenomenal exercitat de mass-media, devine în mare măsură un vector major al globalizării culturale. Dicționarul polemic apare după publicarea volumului Perspective critice asupra globalizării culturale (2010), volum în care Eduard Vlad repune în discuție conceptul de globalizare, termen folosit cu o frecvență la fel de mare ca cel de "postmodernism", reliefând și subliniind importanța dimensiunii culturale susținute de practicile discursive ideologice și politice aflate în interacțiune dinamică. La fel procedează și în cazul dicționarului
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
ce este pe moarte, și îi ascultă încă o dată poveștile. Cea mai memorabilă dintre ele este cea în care Francisco, flăcău, își arată vrednicia și curajul în confruntarea cu un urs, pe care îl răpune în luptă. Narațiunile bătrânului îl repun pe Abel în legătură cu casa plăsmuită din lumina zorilor. Când îi vine sorocul lui Francisco, Abel îndeplinește ritualurile legate de moarte, se acoperă cu cenușă și pleacă în zori să alerge în cursa prin care restabilește locul său în raport cu propria identitate
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
dovedită nu numai de stăpânirea impecabilă a limbii și de remarcabila corectitudine fiscală (în ultimii ani, devenit cetățean american, dar stabilit în Elveția, și-a expediat cu conștiinciozitate impozitele către Internal Revenue Service), ci prin felul cum romanul său, Lolita, repune în discuție cultura americană în raport cu Lumea Veche într-o vreme când conceptul geostrategic de Noua Europă nu fusese încă inventat. Romanul fusese definitivat în "conformiștii" ani cincizeci, scuturați totuși de contestări artistice ale culturii dominante a respectabilității prin texte Beat
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Evident, nici unul. Concluzia: dacă nu există istorie și progres, atunci nu există nici modernism și postmodernism! Presimțind în spate fiorii sofisticii, Lyotard recunoaște echivocul: a rescrie înseamnă "ambiguitatea care străbate raportul modernității cu timpul". Și mai departe: a rescrie "a repune orologiul la zero, de a face tabula rasa, gestul care inaugurează începutul (sic!) noii ere și al noii periodizări"124. Sofistica e dusă până la ultimele consecințe: deși nu există novum, rescrierea inaugurează o nouă eră. Așadar, ar fi existat, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lumen, căci recuperarea luminii din opacitatea lumii și a culturii înseamnă cunoaștere a lui Dumnezeu, în ultimă instanță. Fără voia lui, transmodernismul părintelui Fanella pare a fi extrema transmodernismului lui John Zerzan, căci unul recuza total Cuvântul, pe când celălalt îl repune pe calea regală a cunoașterii. În ce mă privește, am încercat să pun temeliile unei hermeneutici noi, pornind de la distincția capitală dintre "complexele de cultură" (care au traversat culturalul din Renaștere și până la postmodernism) și "complexele de profunzime" (zonele de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
noi doi împreună, nu se opune concretului și realului, dar scrâșnește și se uită cu asprime blândă și disprețuitoare asupra excesului de ireal atribuit realului, care, și fără de acesta, are caracter fascinant și mirabil"354. Ne amintim, și Ștefan Lupașcu repusese în discuție transdisciplinară conceptele fundamentale din gândirea aristotelică. În antimetafizica lui Nichita Stănescu e ceva din dorul nemărginit eminescian și din afectivitatea lupasciană: "Dorința de a trăi este antimetafizică"355. De aceea, el definește talentul ca dor, adică transmodernist: "A
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
raționale de rezolvare a disputelor. Deși au fost elaborate și alte poziții, putem concluziona c] teoriile utilitariste au dominat etică anglo-american] în anii ’60. iii. Noi direcții În opoziție cu lungă tradiție a gândirii utilitariste, teorile kantiene au fost recent repuse în discuție. Opera lui John Rawls este de important] maxim] în acest sens. Lucrarea să, A theory of Justice (1971), își propune s] arate modul în care principiile acțiunii drepte, cel puțin în domeniul justiției, pot fi justificate independent de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
decăzută din drepturile politice. Festivitățile din octombrie 1897 au fost un bun prilej pentru „târgoveți” să iasă din rutina provincială și să conștientizeze statutul de „locuitor al orașului”, pentru comercianți de a-și vinde produsele, pentru mediile intelectuale de a repune În discuție poziția orașului ca centru cultural, iar pentru politicieni de a-și exersa discursurile.
CAROL I ŞI INAUGURAREA PALATULUI UNIVERSITAR DIN IAŞI (1897). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by I. NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1283]
-
și să nu se amestece nimeni în viața lui personală. În final, când potrivit schemei propagandistice stas se face dreptate, reacția inginerului Radu, care e sancționat fără temei, iese și ea din tipare : când Partidul, prin Vardaru, vrea să-l „repună în drepturi”, Radu refuză calm : „Ce drepturi ? Am toate drepturile. Lucrez, îmi văd de treabă, m- am căsătorit... Îmi aplic planurile... Muncesc. E- n regulă, tovarășu’ Vardaru”. Se poate, deci, și fără intervenția providențială a Partidului. Ideea lui Tatos de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
din păcate, un caracter platonic. Dar, dacă avem în vedere că Centrul de Studii Bucovina, prin grupul restrâns de academicieni și oameni de știință, a pus, într-un timp scurt, la îndemâna cititorului român și străin lucrări valoroase, care pun și repun în circulație autentice valori românești, contribuții majore la elucidarea unor aspecte din istoria Bucovinei, care se lasă mai greu înțelese, putem aprecia cât de importantă și de benefică este pentru istoria națională strădania și stăruința lor. Este firesc să ne
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
consună cu verbul a învieța, a fi cu viață exemplară, cu caracter, condiție pentru a învia fie și prin urmași, a fi mereu cu proaspăt plus și puls ca în copilărie. De ce face V. Fetescu apel la evocare? Pentru a repune în lumină, pentru a ne învăța semnificativ ceea ce știm, suntem deja. Prea adesea ceea ce știm devine doar țărână pe care călcăm indiferent ca și cum noi am fi o generație spontanee - realitate semnalată de tânăra generație a tranziției postmoderne care își propune
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]