1,601 matches
-
Ghidionescu a privit cu ochi critic tendința acesteia de supraevaluare a rolului eredității în dezvoltarea ființei umane. "Pedagogul", scria el, "nu trebuie să se lase abătut de problema eredității, nu trebuie să devină nici sceptic, nici fatalist, pentru a se resemna înaintea ei cu brațele încrucișate, ci trebuie să aibă deplină încredere că ereditatea îi lasă destul cîmp liber de activitate, de transformări și îmbunătățiri în educația copilului" (34, p. 51). După ce demonstrase caracterul complex al pedagogiei, rezultat din multitudinea perspectivelor
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de data asta relația interetnică din Transilvania fiind esențial schimbată. Foștii stăpâni, care căutaseră a-și asigura toate avantajele prin legi și instituții moderne, trebuiau să accepte acum condiția de egalitate impusă de dreptul internațional. Nu e ușor să te resemnezi într-o atare situație. Când e vorba de psihologie colectivă bine conturată de-a lungul secolelor, de practici sociale și deprinderi de gândire cu multe, complexe determinații. Cum să le schimbi peste noapte? N. Titulescu a avut ocazia să se
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
acest lucru? Este bine să existe logicieni și este bine să existe intuitivi; cine ar îndrăzni să afirme că ar fi preferat ca Weierstrass să nu fi scris niciodată sau să nu fi existat deloc Riemann? Așadar, trebuie să ne resemnăm cu diversitatea de spirite, sau, mai bine spus, să ne bucurăm. Deoarece cuvântul a înțelege are mai multe semnificații, definițiile care vor fi înțelese cel mai bine de unii nu vor fi aceleași cu cele pe placul celorlalți. Le avem
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
conflictul de persoane și grupuri. Pe acest fond, intelectualii publici ai postcomunismului românesc au trebuit să se recicleze sau să piară, să se adapteze la nevoile megamașinii mediatice - un dispozitiv liber până la limita anomiei, ca întreaga societate - sau să se resemneze la revenirea în „majoritatea tăcută” și la comunicarea în mediul academic. Pentru generația lansată profesional și civic-politic după 1989, adaptarea s-a făcut în linii mari aproape spontan, în orice caz fără referințele, inevitabile în cazul supraviețuitorilor maturi ai ceaușismului
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ca atare, în loc de neaoșul bărbie; și, mai ciudat, halenă în loc de respirație grea/urât mirositoare ș.a.m.d.) ori inginerie (de unde, prin căderea în registrul popular, ne vin celebrele manșaler și chiuloasă), va scăpa oricărei presiuni normative. E o simplă glosă resemnată pe tema endemicului clivaj dintre limba naturală și discursul intelectual, veche pacoste românească, mult încurajată după 1989 de apariția unor sisteme normative paralele (pentru a nu mai vorbi de criteriile ad-hoc elaborate în mai multe edituri - acolo unde există interes
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în inima marilor orașe, acolo unde o competiție din ce în ce mai absurdă se încheie cu înfrângerea a mii de candidați respinși și cu doar câteva sute de tineri admiși să urmeze studii superioare, la capătul cărora cei mai mulți vor fi obligați să se resemneze cu o repartiție obligatorie la țară. Valurile de promovare socială care marcaseră mai întâi primii ani de comunism, apoi începutul erei Ceaușescu, păreau definitiv blocate într-o involuție exasperantă și generatoare de energii negative, cel puțin în aceeași măsură cu
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
care moșteniseră toată încărcătura ocultă pe care societatea o rezervă în genere grupusculelor care par să concentreze puterea. Asta nu înseamnă că, în esența sa, adeziunea la PCR era mai puțin dezonorantă. Dar ea putea părea banală, într-o societate resemnată cu regimul comunist, în care clivajul nu mai trecea, ca la începuturile regimului, între "avangarda" minoritară de inițiați, membrii de partid, și marea masă a populației, ci între nomenclatura activiștilor profesioniști ai politicului, care renunțaseră la propria pregătire, eventual chiar
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de opoziție, care se deosebesc de FSN doar prin numărul de locuri pe care le controlează deocamdată în CPUN, și nu fiindcă ar fi cumva forțe politice subordonate sau de mâna a doua, se traduce prin faptul că FSN se resemnează să cedeze partidelor de opoziție o participare, fie ea și simbolică, la exercitarea puterii. Apoi fiindcă, fără vreo referire directă la acordul din 28 ianuarie, comitetele FSN din întreprinderi și instituții se dizolvă pe tăcute, așa cum ceruse PNL, permițând o
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
imagine e difuzată prin televiziune în toată țara72. La mai puțin de o lună după primele alegeri libere, statul român calcă în picioare statul de drept. Aruncați de-a valma la marginea societății, oponenții regimului ar fi trebuit să se resemneze și să se supună. N-a fost așa: încă în dimineața de 15 iunie, o coadă impresionantă aștepta să se înscrie în PNȚCD. Exact la o lună după invazia minerilor, pe 13 iulie 1990, o mare manifestație, a "bluzelor albe
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Iliescu, discurs rostit la TVR în seara zilei de 25 ianuarie 1990, în id., Revoluție și reformă, București, 1995, p. 85. 60 România Liberă, 26 ianuarie 1990. 61 Abia după alegerile din 2004, când pierde puterea executivă, PSD se va resemna să definească propria participare la legislativ ca pe ultima redută a puterii. 62 Am auzit de nenumărate ori, în cele mai diverse medii de opoziție, regretul de a nu avea "un Vadim al nostru". În 1996, George Pruteanu a câștigat
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
s-o-mpace;/ Din doi să ierte unul, n-ai ce-i face,/ și fiindcă tot bărbatu-i mai mintos/ Îndură tu, c-așa-i cuviincios!”388 În fața unei asemenea dezlănțuiri de vitalitate, soțului nu-i rămâne decât să se resemneze, admițând că toate femeile sunt la fel. Mai înțelept ar fi să se evite căsnicia, căci femeia îi pune mereu cinstea în primejdie, dragostea ei este „țarnă stearpă”, „pârjol” 389 . Sunt interesante aceste metafore asociate cu focul. „Pe om 382
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
neștiința și naivitatea au un preț: Hypsipyle, deși generoasă și primitoare, îl acceptă prea ușor pe Iason, străinul rătăcitor în căutarea lânii de aur, încredințându-i chiar și bogățiile proprii. Va fi părăsită la fel de ușor cum a fost și sedusă, resemnându-se în suferință și murind cu ea: „Ea însăși credincioasa lui nevastă/ O viață îi rămase, pururi castă;/ Voioasă n-a mai fost nicio clipită,/ Ci a murit de of-ul lui, zdrobită.”691 Personajele feminine sunt prea pasive, vor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este la fel de pasional ca și Tisbe, îl percepem prea legat de spațiul domestic, laș, se sinucide pentru că nu s-a comportat bărbătește. Actul sinuciderii ține mai mult de latura feminină, mai sensibilă și mai dispusă să dramatizeze și să se resemneze, fără putere de a acționa în mod real. „Acești eroi decid 707 Ibidem, p. 1. (trad. n.) 708 G. Chaucer, Legenda..., p. 201. 709 Elaine Tuttle Hansen, op. cit., p. 2. (trad. n.) 193 să se sinucidă nu pentru că nu pot
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
acordat lui Prometeu onorantul merit de a fi fost un „erou civilizator”, care nu a ezitat să-și riște viața pentru a-i ridica pe oameni pe trepte superioare de cunoaștere și de civilizație, transformîndu-i astfel din ființe ignorante și resemnate În fața atotputerniciei și abuzurilor zeilor În ființe demne și iscoditoare, animate de dorința de a cerceta și descoperi lucruri noi despre fenomenele naturale, despre ei Înșiși și despre existența lor În lume. * „Mulți oameni sînt cinstiți din orgoliu.” (Francesco Orestano
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
judecători dispuși să-i asculte ordinele. Însă și aceștia nu au găsit suficiente dovezi pentru a-l condamna la moarte pe Fouquet, singura măsură care au putut să o ia a fost cea a închisorii pe viață. Regele s-a resemnat, însă tot el a dictat condițiile încarcerării. Astfel, deținutului nu i s-a permis să vorbească cu nimeni, iar soldaților care îl păzeau li s-a interzis să comunice cu acesta, în caz contrar fiind condamnați la moarte. în același
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ca invidia să se calmeze, resentimentul are o anumită persistență, se insinuează în personalitate, devenind o latură permanentă a caracterului cuiva (idem, p. 130). Când nu putem îndrepta o anumită situație care ne frustrează/ne deranjează și nu ne putem resemna cu ea, rezultatul este, adeseori, resentimentul. Acesta tinde să subevalueze și, prin aceasta, să diminueze lucrul, rezultatele, poziția pe care nu le poate obține (sau nu le poate face), avea sau egala (Scheler, 1998). Resentimentul îi lasă pe cei pe
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
lăsa nici o îndoială. Era pesemne copleșit de cazul pe care nu reușea să-l elucideze, un omor oribil (Theresa Lofton fusese găsită tăiată în bucăți), era depresiv, se afla sub tratament și mergea la psiholog. Numai că Jack nu se resemnează să creadă în sinuciderea fratelui său. Împreună cu cei doi polițiști, trebuie să-i ducă vestea cumnatei sale: "Plonjam în cădere liberă în tăcerea din mașină. Greutatea gestului pe care, după ei, îl comisese Sean mă făcea să mă simt înghețat
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Agravarea relațiilor franco-germane declanșează a doua "criză marocană" (1911), urmată de presiunile militare germane asupra Franței în Maroc 463. Germanii acceptă ocuparea portului Casablanca de către francezi, iar intervenția brutală a Angliei în sprijinul Franței îi determină pe germani să se resemneze. Războaiele balcanice (1912-1913) sunt ultimele mari evenimente care au precedat declanșarea războiului mondial. Toate, împreună, au constituit o parte din cauze și preludiul Primului Război Mondial. 3. Către Primul Război Mondial Primul Război Mondial este consecința directă a nașterii lumii bipolare, a
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
din afara partidului, pentru a putea spune: "Iată, cutare și cutare sînt cu noi!" Dar se făcea tot posibilul pentru a-i împiedica să participe la alegeri, și numai dacă ei refuzau categoric să marșeze la toate aceste manevre partidul se resemna să le depună totuși candidatura" (M.W.). Cît de cunoscută ne este afirmația sociologului și cît de actuală în folosirea intelectualilor, a personalităților în momentele electorale de la noi. Cînd un partid e condus și animat de șefi plebiscitari, are loc
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
amuzantă. Durerea a venit apoi. În rafale. La sfârșit, a fost neputința. Presupun că nu mă mai doare nimic. - Duritatea de care vorbeam? - Nu. Eu vorbesc despre resemnare. Deși nu descifrezi codul, Îți dai seama că există reguli. Atunci te resemnezi. - O, nu, a negat celălalt, cu delicatețe. Brusc și cu cruzime, Faulques s-a simțit ușurat. - Dumneata ești Încă viu, a spus brutal. Și dumneata simți un soi de resemnare. Spui că ai fost trei ani prizonier, nu? Și, când
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Borovo Naselje, domnule Faulques? Presupun că da. Dar e ciudat, nu-i așa? La Început, când ești tânăr, ți se pare cu neputință să te lipsești de ele. Apoi, când te obligă Împrejurările ori vârsta, te obișnuiești. Poate că te resemnezi. Dar cred că nu; că vorba potrivită e „obișnuință”. A luat cutia pe care i-o Întindea Faulques și a stat așa, privind-o, fără s-o deschidă. Pictorul a deschis-o pe a lui, trăgând de clapetă. Era caldă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
atît suporterii cît și adversarii. În comparație cu alte domenii pe care le vom analiza, acestea două se disting prin faptul că martorii neutri se așteaptă mai mult la apariția unor minciuni și le tolerează mai ușor sau cel puțin sînt mai resemnați față de existența acestora. 3 Domenii ambigue TRIBUNALELE ȘI POLIȚIA Milităria și politica se află la unul din cei doi poli ai spectrului încredere-neîncredere; celălalt ar putea fi atribuit referințelor academice. La polul neîncrederii presupunem că măcar una din părți este
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o zi el reușește să o prindă în brațe, dar vietatea fabuloasă îi scapă. Mai târziu pare să o identifice într-o fată scoasă din mâl leșinată, după o inundație, dar mama acesteia apare din necunoscut și o ia acasă. Resemnat cu timpul, flăcăul e pe cale să se însoare cu o consăteancă, însă la nunta lor lostrița reapare. Mirele aleargă la râu, o vede, sare în apă și ambii se pierd în valuri, îmbrățișați. Mai cu seamă povestirile Sezon mort și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
fundamental al lui Constantin Noica, se vădește și în evaluarea situației României. Ea trăiește în posibil, nu în real. Țara noastră s-ar consuma la nesfârșit doar în posibilități ratate (n-a fost să fie). Situație la care Noica se resemnează însă mult prea ușor. Ea este acceptată cu seninătate de unul pentru care istoria, inclusiv a României, de fapt nici nu contează. Fiindcă în realitate ea nici nu... există. Nu spune, cu alte cuvinte, nimic despre esențele ultime. Rupând contactul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
se afla, pe scurt, în fața unei triple alternative: 1) conformism integral, total, servil atitudine extrem de răspândită; 2) refuzul oricărui conformism și compromis eroic, extrem de rar, cu rezultat direct: tăcerea, moartea intelectuală, ratarea; 3) conformism parțial, printr-o soluție pur personală, resemnată la a face doar ce se poate, în condiții date, de precizat de la caz la caz. Nici eroism spectaculos, nici capitulare totală, ci o supraviețuire activă, cu motivare complexă, profundă. Este chiar miezul problemei Noica, exemplară și simbolică pentru o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]