2,221 matches
-
ființă socială. Contem plarea și visul sunt tentative ale evadării din mediocritatea și absurdul realității. Înghițit de balenă (tabloul al doilea), Iona își începe căutarea inițiatică și aventura cunoașterii. Ridicânduse pe treapta rațiunii, Iona își învinge teama de moarte și resemnarea în fața ei, se eliberează de stereotipii și aderă la un comportament mitic, esențial. El ia, progresiv, în stăpânire spațiul visceral a cărui lege unică este lupta pentru supraviețuire (veșnica mis tuire), spintecă burta balenei, dar se va regăsi, prizonier, întrun
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
revelația propriei captivități întro existență multiplu determinată (meta fora oamenilorpești). Înghițit de balena în gura căreia se afla (tabloul al doilea), Iona își începe căutarea iniția tică și aventura cunoașterii. Ridicânduse pe treapta rațiunii, își învinge teama de moarte și resemnarea în fața ei, se eliberează de stereotipii și își asumă un compor tament mitic, esențial. El ia, progresiv, în stăpânire spațiul visceral a cărui lege unică este lupta pentru supraviețuire (veșnica mistuire), spintecă burta balenei, dar se va regăsi, prizonier, întrun
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
realitatea din perspectiva unui ideal de neatins, spre care-și ridică nostalgic privirea, și resimt acut prăpastia ce se deschide între realitate și idealitate. Nici clasicii nu procedaseră altfel, numai că ei, invocând o rațiune superioară, acceptaseră cu o nobilă resemnare și chiar cu seninătate fatalitatea "legilor" universale și obiective, transcendente. În schimb, răzvrătiții romantici, la care accentul cade întotdeauna pe individual și subiectiv (nu însă în sens strict personal, cum vom vedea și la Dilthey), caută să se emancipeze construind
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în bună măsură neinteligibil, sau măcar imprevizibil. De aceea, conștiința istorică poate apărea și ca o "conștiință a propriei noastre mărginiri și a autonomiei limitate" în fața unei istorii care ne copleșește, inspirându-ne o atitudine relativizantă și sceptică. O asemenea resemnare este socotită de iluminismul tradițional și dogmatic, un semn al "slăbiciunii intelectuale sau ale defetismului practic"21. Dar, așa cum arată M. Florian, "cultul istoriei" s-a ivit tocmai ca o reacție la adresa raționalizării excesive, proprii iluminismului clasicizant: el "a luat
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
acea "recenzie" și la cei care au instrumentalizat-o. Numai printr-o reciprocitate de atacuri la alte atacuri se poate ajunge la un echilibru discursiv și instituțional. Puterea nu este numai "a lor" (cum spune Marx!), este "și a noastră". Niciodată resemnare, niciodată acceptare a mizeriilor "de sus", a structurilor oligarhic-ierarhice. Această luptă împotriva structurilor mafiote din cadrul universităților și din cadrul administrației politice ar fi bine să o înțelegem în complexitatea ei publică. Așa cum a precizat Freud, raporturile de putere exercitate ierarhic de la
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dintr-un total de 250 respinge orice formă de unitate de acțiune. În situația dată, Executivul revine asupra unei decizii statutare, capitală, luată în 1923 și decide să redea libertatea secțiunilor naționale. Aceasta înseamnă admiterea unei stări de fapt și resemnarea în fața existenței forțelor centrifuge din cadrul ISM. Începînd de acum, secțiunile sale vor acționa din ce în ce mai mult, în funcție de interesele lor naționale, luînd poziție față de orice angajament internațional. Pentru ISM, Executivul din noiembrie 1934 pune punct capitolului unității de acțiune chiar în momentul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
reuniune: nici în cadrul Internaționalei nu mai așteaptă nimeni vreun gest internaționalist 60. Aici, diferența este mare în comparație cu august 1914: iluziile profunde și larg răspîndite în majoritatea partidelor au dispărut complet, pentru a face loc unui sentiment în care se contopesc resemnarea, neputința și dezamăgirea. În mod semnificativ, Adler și de Brouckère, respectiv, secretarul și președintele ISM, demisionează din funcțiile lor, în mai 1939. După un scurt interim, exercitat de Albarda, îi vine rîndul lui C. Huysmans să acceadă la președinția organizației
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
păcătoșilor, Dumnezeu este un pom răsădit lângă izvoarele apelor), deus absconditus (Dumnezeu care se ascunde), Dumnezeu nu poate fi cunoscut de către om, Dumnezeu este numai un gând, o concepție, poetul îndoindu-se de existența Lui, De la credință la tăgadă, de la resemnare la cutezanță. Ipostazele psalmistului 1. Un protejat al divinității; 2. Poetul se simte chinuit și confuz, singur; 3. Poetul se răzvrătește și-l acuză pe Dumnezeu de inconsecvență, de înstrăinare față de om; 4. Însetat de absolut, poetul îl caută pe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lui Blaga. Meditația e o jelanie, obiectele nu au un contur ferm. Blaga e "un extraordinar poet al timpului" (George Gană); "Vremea se cerne, și-o pulbere albă/ pe tâmple se-așează" (La curțile dorului). Uneori are o atitudine de resemnare, scrie o poezie tragică, relevând o conștiință torturată de spectrul morții. El a proiectat situația de criză a omului într-o perspectivă ontologică. În fața marilor spaime, poetul aspiră la integrarea în cosmic, la contopirea în "marele tot". Ar vrea să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
acest motiv este susținut printr-o ironie subtilă, cu accente de satiră, înfățișând viața ca pe o scenă imensă, unde oamenii sunt actorii ei. Înzestrat cu o conștiință lucidă a deșertăciunii, geniul, spirit inadaptabil, trăiește nemulțumirea ca pe o "amară resemnare", într-o "deposedare de iluzie" (Edgar Papu). Poetul sugerează un model moral pentru om, pentru cel care aspiră la înălțimi spirituale și acceptă ideea că lumea e un teatru, oamenii sunt actori: "Privitor la teatru/ Tu în lume să te
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
clasică (echilibrul compozițional). Caracterizarea Persidei Persida este fiica Marei, una dintre cele mai reușite figuri feminine din literatura română, înzestrată cu voință, luciditate și dragoste, stăpânire de sine. Este o fire sinceră, voluntară, delicată, pură, cu multă cutezanță și "calmă resemnare". Portretul fizic: "Înaltă, lată-n umeri, plină, rotundă și cu toate acestea subțirică s-o frângi din mijloc; iar fața ei ca luna plină, curată ca floarea de cireș și albă, de o albeață prin care numai din când în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
le imaginăm ("cu un gest scurt familiar se apropie de el și-i lua brațul"). Alteori, gestul se pierde pur și simplu într-o serie ("Antim înălțase din umeri și făcu cu brațul stâng un gest vag, de plictiseală și resemnare."). Intensitatea vocii este deseori menționată, modulând dialogul. Zgomotele (vânt, scârțâitul unei uși) întregesc universul sonor. Spațiul în care se desfășoară acțiunea este descris în imagini relevante. Uneori descrierea e făcută cu un ton regizoral: "Decorul e simplu, îl cunoști. O
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
să, și încercarea să timidă dar inutilă de a restabili adevărul, în contrast cu relaxarea Mariei, mândră de atenția pe care i-o acorda maestrului: "[P.P. Antim] Antim înălțase din umeri și făcu cu brațul stâng un gest vag, de plictiseală și resemnare. Sunt cam obosit, îi spuse. E o elevă de-a mea... [P.Î. Maria] Față înainta tot atât de sigură, grăbind pasul, căci zărise o masă liberă în fund, într-un colț retras. [G.P. Antim, voce hors câmp] Bravo, Maestre! se auzi
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
exalta și el nebunia, care ar fi atât de intrinseca condiției umane, ca "și dacă nu ești nebun, e tot o formă de a fi", de unde, cum remarcă Fernando Savater, "si cruzimea sumbră și veselă a dispoziției sale, ca și resemnarea să, la care ajunge și pe care o menține cu greu și care dă într-un fel de seninătate frenetica."18 Sábato trăiește cu nostalgia absolutului, pentru ca viața să, strâns legată de istoria țării sale, cu aspectele sale profunde și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
iubi a dracului viața asta", așa cum îi spune lui Noica. Nu se sinucide și nici nu se resemnează, desi descrie o lume a disperării, pe care, însă, nu o finalizează brusc precum Dostoievski și nici nu o decodează într-o resemnare violență, precum o face Malraux cu eroii săi. Se adresează unor spectatori utopici ai suferinței melancolice și solitudinii sale. Nicole Parfait îl numește "un disperat metafizic", care "nu este vinovat de crimă lui inaptitudinea pentru viață în raport cu legile eterne -, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
încolo nu vor mai exista încăierări. E lucru hotărât:, "Bruna" este și va fi la putere. Asta se simte și se vede chiar în atitudinea dobitoacelor, mai ales în a celei învinse. Încercați să exprimați descumpănirea, orgoliul rănit, demnitatea, mândria, resemnarea, amestecul acesta de sentimente mai mult sau mai puțin contradictorii doar cu ajutorul privirii, al atitudinii, al mersului: un anume mod de a traversa curtea, de a se întoarce în grajd, de a rumega, o expresie mohorâtă, o privire fixă, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cu misterul numit simbolic "Dumnezeu". Emoția aceasta religios profundă implicită în simbolurile metafizice face din ele un îndemn la acceptarea efemerității vieții aparente, un remediu salvator impotriva angoasei metafizice, spaima în fața morții. Forța sublim motivantă a acceptării (contrariu perfect al resemnării tînguitoare) va deveni totuși mult mai intensă pe măsurate se referă direct la emoția în fața misterului, fără intermediul imaginației metafizice ancestrale a supraviețuirii după moarte. Cel mai periculos este să luăm drept realitate imaginea metafizică a unei judecăți după moarte
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
obișnuințelor, ceea ce constituie unul dintre aspectele justiției imanente. Căci elanul nu s-ar putea redresa în urma catastrofelor, dacă nu și-ar fi exercitat anterior cu ocazia micilor inconveniente ale vieții de zi cu zi forța de acceptare, contrariul perfect al resemnării tînguioase. În această privința, privilegiile prea mari pot deveni la fel de nocive ca și frustrările prea mari. Elanurile sînt de obicei blocate de arivismul banal, adormite de triumful asupra reușitei exterioare sau crispate dușmănos de înfrîngerile pe plan social, exaltate sau
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de agresivitate, sfîrșește prin a-l stimula. Banalitatea ridicată la rangul de ideal oferă un pretext devalorizării bruște a oricărui efot de sublimare, imposibilă în absența forței combative a acceptării și respinsă de confuzia cu manifestarea ei caricaturală, care este resemnarea, lipsa oricărei combativități. Cele două excese combativitatea brutală și resemnarea inacceptabilă sînt contrapolii ambivalenți ai descompunerii forței de acceptare. Carența forței sublimante a Occidentului este totuși contrabalansată de forța ei de spiritualizare, care a reușit să creeze spiritul științific. Occidentul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
rangul de ideal oferă un pretext devalorizării bruște a oricărui efot de sublimare, imposibilă în absența forței combative a acceptării și respinsă de confuzia cu manifestarea ei caricaturală, care este resemnarea, lipsa oricărei combativități. Cele două excese combativitatea brutală și resemnarea inacceptabilă sînt contrapolii ambivalenți ai descompunerii forței de acceptare. Carența forței sublimante a Occidentului este totuși contrabalansată de forța ei de spiritualizare, care a reușit să creeze spiritul științific. Occidentul nu poate atinge nivelul sublimării decît prin spiritualizare, iar idealul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nervozității constă în a nu ști nici să modifici, nici să accepți în mod rațional. Incapacitatea de a schimba situațiile variabile duce în principiu la eșecuri, a căror acumulare descurajează forța de acceptare și o scindează ambivalent în accese de resemnare care alternează cu o iritabilitate agresivă, și care, reținută la nivelul imaginației exaltante, se descarcă în meditații ce nu fac decît să intensifice furia neputincioasă. Sub forma banalizării, maladia psihică constă într-o sarcină exaltată de arivism cu orice preț
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dinainte printr-un exces de abuz luat drept virilitate. Adevărata virilitate este însă forța rațional și autentic valori-ficatoare a spiritului și forța sublimantă a acceptării, a cărei sublimitate constă tocmai în rezistența lucidă în fața tentațiilor perverse, atît a celor de resemnare, cît și a celor de agresiune cu orice preț. Indignarea este trăsătura comună tuturor vanităților culpabile și tuturor acuzațiilor tînguitoare și agresive. Ca și înțelepciunea mitică, prudența lingvistică condamnă fuga de răspundere reprezentată de indignare și în principiu resentimentul. Dar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
viața oamenilor pare a osci-la după voia acestor mișcări periodice, mereu reluate la un alt nivel, mișcări pe care nu suntem încă pregătiți să le înțelegem și, cu atît mai puțin, să le contracarăm. Tirania lor ne poate împinge la resemnare sau disperare. Nu cred însă că e cazul să cădem în fatalism. Este de remarcat faptul că, tocmai în perioadele de depresiune economică, se înregistrează cea mai mare efervescență culturală. Pe lîngă multiplele sale posibilități de adaptare, omul are resorturi
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
le socotim de nimică” atunci când cunoaștem marile nenorociri ale trecutului. Ideea, pe care Mihail Kogălniceanu a preluat-o dintr-o scriere anonimă de la începutul secolului și asupra căreia va reveni mai târziu are la prima vedere, o evidentă notă de resemnare; cărturarul găsește însă aici și suportul unui tonifiant moral. Referindu-se la exemplele celebre ale lui Socrate și Aristide el se întreabă dacă ăi este cu putință ca cineva, însuflat de asemenea pilde, să nu-și îmbărbăteze caracterul să nu
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Dar și din aceasta se cunoaște că este sub grija lui Dumnezeu, că-i trimite pururea suferințe”<footnote SF. ISAAC SIRUL, Cuvinte despre sfintele nevoințe, cuv. IV, în Filocalia..., vol. X, Editura IBMBOR, București, 1981, p. 42. footnote>. Acceptarea și resemnarea Creștinii călătoresc spre viața veșnică și în tovărășia suferinței<footnote MARC BOEGNER, op. cit., p. 36. footnote>. Ar fi imposibil să eliminăm întreaga suferință din viața noastră. Atunci ar trebui să dirijăm lupta împotriva eșecurilor noastre, a descurajărilor noastre, a revoltei
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]