67,163 matches
-
vremea și spulberă buna-dispoziție; ploaia compromite petrecerile și atmosfera festivă; ploaia provoacă urîtul și clima mohorîtă; ploaia furnizează apă nepotabilă; ploaia nu e pentru oamenii veseli și sănătoși; ploaia te indispune și te întristează. Toate aceste verdicte potrivnice ploii sunt respinse de autorul francez, căruia nu-i scapă însă amănuntul statistic că, dată fiind schimbarea climei, ploaia a devenit o raritate a naturii. Ploaia e pe cale de dispariție: un fenomen defunct. Și cum orice lucru rar dobîndește o valoare prin chiar
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
din tetralogie și în special din Jiquidi . Printre altele, Nicolae Breban spune în interviul din "Familia": "Nordul românesc a trimis spre sud trei genii, iar Bucureștiul nu l-a reținut decât pe unul singur - pe Eminescu. Pe doi i-a respins, pe Maiorescu și pe Blaga. Nici astăzi nu sunt pomeniți, spiritul maiorescian, germanic, raționalist-logic, e ignorat. în schimb, toți hăhăie pe Caragiale, cu schițele lui penibile ce amuză doar prin acele automatisme verbale mici. Nu în dramaturgie e mare Caragiale
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
desincronizat, față de Strindberg și Cehov, ci un contemporan al lor cu un teatru de cu totul altă factură. Acesta e însă alt subiect. Nu văd apoi pe ce se întemeiază aserțiunea că "nordicii" Maiorescu și Blaga au fost ignorați sau respinși la București, de "sudici". Maiorescu era un "nordic" provenit din sud, la urma urmei, pentru că se născuse la Craiova și tot acolo făcuse și primii ani de școală. Au urmat anii de studii la Viena și Berlin, într-adevăr, apoi
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
primii ani de școală. Au urmat anii de studii la Viena și Berlin, într-adevăr, apoi anii petrecuți la Iași, după care însă Maiorescu, în 1874, se stabilește la București pentru tot restul vieții. Și a fost aici Maiorescu ignorat, respins? În niciun fel. Pe lângă marea carieră politică, universitară și de avocat, a rezonat spiritual în conștiința generațiilor succesive de critici literari post-maiorescieni, până la cei de azi, "sudici" sau "nordici". Iar de polemizat , în vremea lui, Maiorescu a polemizat și cu
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
său "Lepturariu rumânesc", cu filologii ardeleni etimologiști Cipariu și Laurian, cu jurnalele românești din Austria stricătoare de limbă, cu stilul lor "greoi antiromânesc" și cu "monstruoasa germanizare în expresii". Nici Blaga nu-mi pare să fi fost ignorat de "sudici", respins de ei, fie doar și pentru faptul că un "sudic", brăileanul Vasile Băncilă, i-a consacrat unul din studiile cele mai aprofundate. Alt "sudic", Constantin Noica, a depus mari străduințe, în anii săi târzii, pentru a-i face cunoscută opera
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
lipsite de problematică. în Jiquidi, spre a ajunge în sfârșit la el, chestiunea confruntării nord-sud și subiectul Caragiale sunt aduse nu odată în discuție de personaje sau de autor atunci când el însuși intervine, impetuos, în controversele acestora. Lucida, raționala Nadia respinge, discutând cu prințul Callimachi, ideea unor tineri care, "doritori să-și facă un nume peste noapte", agită la Cluj "falsa antinomie, discordie Nord-Sud", considerându-i pe "sudici, pe munteni, primii și singurii vinovați de dictatura ceaușistă". Cumpănita Nadia respinge ideea
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
Nadia respinge, discutând cu prințul Callimachi, ideea unor tineri care, "doritori să-și facă un nume peste noapte", agită la Cluj "falsa antinomie, discordie Nord-Sud", considerându-i pe "sudici, pe munteni, primii și singurii vinovați de dictatura ceaușistă". Cumpănita Nadia respinge ideea , dar sugestia a fost făcută. Deci există unii care cred că sudicii, muntenii sunt "primii și singurii" vinovați de dictatura ceaușistă. Nu cumva au și ceva dreptate? La fel e introdusă ideea superiorității Ardealului și a rolului său decisiv
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
descopăr într-o carte copios-exemplificativă și spectaculos-demonstrativă argumente pentru a proba științific o intuiție pe care am avut-o, la rându-mi, de multă vreme. Ca adversar al extremismelor de orice fel, e un prilej de încântare intelectuală să poți respinge, dintr-o singură trăsătură de condei, două din plăgile care au făcut un enorm rău omenirii. Ea îmi oferă posibilitatea de a mai transmite un avertisment celor care, la umbra cinismului și ticăloșiei, se dau de ceasul morții să reînvie
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
că am putea intra, cu ocazia numirii miniștrilor, în veritabile jocuri de-a șoarecele și pisica. De pildă, premierul să numească, știind că președintele poate refuza pentru un post o singură numire, pe cineva despre care știe că va fi respins, pentru ca în a doua instanță să scoată din buzunar numele celui pe care voia cu adevărat să-l vadă în scaunul vizat. Sigur că aici s-ar putea introduce nuanța că România e plină de politicieni unici. Chiar și acum
Justiția cu față colhoznică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8774_a_10099]
-
rezultat din etnogeneze simultane și similare, la fruntariile occidentale și orientale ale colonizării romane din Europa. Încă din primele faze ale statalității, ambele națiuni neolatine se afirmă ca "popoare-scut înaintea expansiunii musulmane către Europa. În vest, prin Reconquista, portughezii au respins penetrarea arabilor pe vechiul continent, în timp ce în est, prin rezistența anti-otomană, românii au constituit un veritabil tampon etnic și religios contra expansiunii turcești a islamului." D.S. Perdigao observă că "în timpuri mai recente atât cultura română cât și cea portugheză
Frânturi lusitane - Un studiu comparatist portughezo-român by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8800_a_10125]
-
unui socialism utopic trădat într-o execrabilă aplicare istorică? Această ipoteză de lucru cu destinul unui scriitor umanist, pe care o regăsim la mii de intelectuali occidentali (feriți, ce-i drept, de experiențe concrete dincoace de Cortina de Fier) este respinsă aprioric de criticul nostru, pentru care orice disociere între socialismul real și cel teoretic este o manevră menită să oculteze vinovății și crime. Nici cazul lui Geo Bogza, nici cel al lui N. Steinhardt nu sunt atât de simple pe cât
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
în anii '50, punctul de vedere național trebuia apărat împotriva internaționalismului exterminator. Oricât de la stânga ai fi, cum să stai alături de "progresistul" Mihai Beniuc împotriva "reacționarului" Blaga? Valorile în care crede(m) sunt corectabile atunci când o utilizare abuzivă le deformează. Respingem neechivoc "patriotismul" unui Vadim Tudor nu pentru că am fi "vânduți străinătății", ci pentru că acest tip de patriotism cu ghilimele ale celui care a preluat sintagma România Mare e nociv pentru chiar ideea națională. La care eu, unul țin, ca și
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
ci la o normalizare care să deschidă România Socialistă către actuala libertate, postbelică. Politică, economică și artistică. În acest punct de vedere propriu, nealiniat, găsesc interesul și farmecul Jurnalului. Un român la Paris, cu articolul nehotărât făcând diferența, marcând individualitatea, respinge intrarea într-o categorie prestabilită, apartenența la un simbolic Românul sau un generic românii. Sunt încadrări resimțite ca apăsătoare de către individualistul nostru anarhist și exhibiționist, apropiat, ca structură, de "pesimistul exaltat" Cioran. El intră, bineînțeles, în diferite combinații, comitete și
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
nu sunt nici confesiuni directe ori deghizate ale sale. Jurnalul este de la bun început și rămâne până la sfârșit un fel de supliment ideologic și biografic la o operă ce se vrea în afara biograficului și a ideologicului. Însă, pe când literatura ficțională respinge ceea ce jurnalul aduce în completare, acesta din urmă nu merge exclusiv în direcția implicării biografice. Apar numeroase referințe și comentarii mai lungi legate de literatura lui Țepeneag și a grupului oniric, analize și reflecții avizate pe tema suprarealismului, a Noului
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
de pe malul Loirei care aparținuse bunicului său. În această casă se va retrage definitiv spre sfârșitul vieții care tot acolo i se va curma. Profesor de geografie și istorie în diferite licee franceze, oroarea de "mondenitate" îl va face să respingă orice elogii sau gesturi de apreciere și, cum declară în Literatură pentru stomac (1950) - adevărat manifest literar - să denunțe cu vehemență expunerea scriitorilor ca niște "animale de bâlci" atrași de "farsa premiilor". Coerent cu acest mod de a vedea, Julien
Julien Gracq (1910-2007) by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8899_a_10224]
-
Coerent cu acest mod de a vedea, Julien Gracq a refuzat, în 1951, Premiul Goncourt ce i se decernase pentru capodopera sa, }ărmul Sirtelor. Franța îi va aduce totuși un binemeritat omagiu pe care nu a avut cum să-l respingă: onoarea de a fi unul dintre foarte rarii scriitori în viață incluși cu "Opere complete" în celebra Bibliotheque de la Pléiade (vol.I, 1989; vol.II, 1995). Opera sa cuprinde romane și nuvele ( La Castelul din Argol - 1937, }ărmul Sirtelor - 1951
Julien Gracq (1910-2007) by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8899_a_10224]
-
ale românilor, cehilor și slovacilor, polonezilor, ungurilor... Într-o primă etapă (cea mai teribilă) a istoriei consemnate la cald de jurnalul lui }epeneag, logica războiului rece, din care Cehoslovacia vrea să iasă și pe care tânărul Ceaușescu pare s-o respingă, ține într-un "echilibru" absolut sinistru cele două părți ale Europei. Firicelul schimbării, apărut în Uniunea Sovietică la moartea lui Stalin și în România la moartea lui Dej, nu va determina o evoluție reală în acest plan socio-politic. Nu va
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
capitalei asupra tinerilor în căutarea unui ideal, siliți să accepte concesii în raporturile cu femeile și cu societatea bună. Sunt mistuiți de erotism și de ideea ratării. Se evocă diminețile triste ale Parisului după nopti de chef, personajul se simte respins de societate, trecut prin experiența războiului nu se mai poate adapta și își atribuie dreptul de a nu crede în nimic. Drieu e tentat de scris, compune nuvele, piese de teatru, colaborează asiduu la ziare. Textele cele mai dezbătute: Gilles
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Vidinul. Înmormîntările urbei se fac pe muzică de fanfară militară. Moș Teacă mărșăluiește alături de trupă încă înainte de a împlini 15 ani și ca jucării pretinde un tambur major. Ajuns căpitan, cere gorniștilor să cînte scurt. Compune el însuși marșuri și respinge ideea unui recrut că adunarea ar fi și o operație matematică: - Adunarea se cîntă, boule! Sergenții și locotenenții lui Bacalbașa fredonează marșuri care glorifică frumusețea vieții ostășești. Locotenent de rezervă, învățătorul Toderici își mînă trupa de "premilitari" la instrucție pe
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
succesul postum al altui minor din tabăra "adversă", Minulescu, amestecat în stanțe postmoderne. Recitirea poeziei lui rămîne, deci, un mariaj de curiozitate istorică și întîmplare. Baladele vesele și triste sînt, însă, exerciții de poantă melancolică, pe care modernismul le va respinge în faza lui eroică spre-a le prelua, apoi, în felurite forme. Puneți, bunăoară, față-n față Balada morții (foarte cunoscută, și ea) cu Balada Popii din Rudeni: "Colo-n vale, unde drumul/ Taie luminișuri rare,/ Printre plopi se vede
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
pe lîngă celebrități, creionîndu-le celor pe care le-a cunoscut îndeaproape evocări demne de atenție. Tudor Vianu ar fi fost un boem refulat, "dar de o înțelegere superioară a acestui termen, în sensul că accepta o anumită dezordine interioară, dar respingea orice manifestare de acest fel pe plan exterior. Adoptase atitudinea lui Thomas Mann - despre care vorbea adesea cu mare atenție, la cursurile sale - luîndu-l chiar ca exemplu în materie de boeme spirituală. Autorul lui Tonio Kröger pleda el însuși pentru
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
începînd la un moment dat, să nu mai înceteze niciodată. Unde există un început, acolo sfîrșitul e prefigurat din capul locului. Către care din aceste două variante înclină spontan intuiția noastră? Dacă sîntem structuri religioase și îmbrățișăm o viziune teologică, respingem imediat prima variantă și o acceptăm pe cea de-a doua. Dacă în schimb sîntem structuri raționaliste de tip laic, atunci vom proceda invers: vom considera mult mai plauzibilă ideea potrivit căreia universul a fost dintotdeauna și va fi mereu
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
mai face față. Nu numai că am ieșit din paradigma creștină, budistă sau din orice alt tipar religios doriți, nu numai că am ieșit din orice paradigmă materialist-ateistă în virtutea căreia, dacă începutul trage după sine sfîrșitul, e mai confortabil să respingem și începutul și sfîrșitul, dar chiar am ieșit din tiparul intuitiv al înțelegerii umane. Să ne amintim acum că ipoteza unui univers care a început printr-un big bang și care se află într-o expansiune fără de sfîrșit nu este
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
de măreție, rămîne jindul măcinat de disperare după un loc altfel decît celelalte, în care materia nu se mai frămîntă, încremenită-n leneșe filosofii. Spre altădată în acum" e drumul care-nvinge marea, lumea care absoarbe orice doar ca să-l respingă, îndată, ca epavă. A putea, din epave recondiționate cu filme despre cum a fost, să mai faci o flotă, fie ea și de fantome, iată ambiția lui Dimitrie Stelaru. Navele pe care-și pune steagul, o zdreanță cusută cu povești
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
Centrul de la Tres Valles pentru studiul potențialului uman". Au trimis apoi articolele acelorași reviste în care apăruseră prima oară. Rezultatul a fost pe măsura îndrăznelii experimentului. Numai trei reviste au recunoscut textele, în timp ce opt dintre celelalte nouă articole au fost respinse chiar de redacțiile ce le acceptaseră mai înainte, motivul invocat fiind acela că textele nu corespundeau exigențelor impuse de colectivul redacțional. Prin urmare, aceiași oameni care prima dată acceptaseră un text pe motiv că avea o înaltă ținută teoretică îl
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]